Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

O bere pentru Alex Ștefănescu

Controverse (32)

O bere pentru Alex Ștefănescu

Când am aflat că dl Alex Ștefănescu are, în „Contemporanul Ideea europeană”, o rubrică permanentă intitulată „Literatura română după revoluție”, ne-au apărut în minte două enunțuri citite cândva într-un almanah literar:

-Găsesc că prea se-ngânfă el, confiscând o rubrică.
-Dar te-nșeli cumplit, amice, el nu scrie – publică!
Acestea s-au ivit chemate parcă de cunoscutele liste negre ale criticului, multe apărute în „România literară” în spațiul rezervat „Tichiei de mărgăritar”, una figurând și în interviul acordat dlui Iulian Boldea publicat în revista „Apostrof”. N-am distins încă temeiul pe care Alex Ștefănescu pune pe două coloane o seamă de „scriitori din vremea noastră”, decretând că unii sunt buni, au talent și merită să fie citiți, iar alții n-au nicio importanță. Să fie oare noua rubrică doar oglinda în care el se privește cu nespusă admirație de sine? Până la un loc, aceasta părea impresia degajată și din articolul „Unde este șampania pentru Eugen Simion?” („Contemporanul” nr. 2/2014). După ce se „lustruiește” puțin, vorbindu-ne de visul studentului Ștefănescu de a vedea manuscrisele lui Eminescu, criticul trece la chestiuni de importanță majoră pentru cultura și literatura română. Readuce în atenția cititorilor inițiativa și strădania dlui Eugen Simion care au condus la apariția, în aproximativ patruzeci de volume, reproduceri perfecte ale tuturor manuscriselor din lada lăsată de Eminescu, cu peste un secol în urmă, în grija lui Titu Maiorescu. Subliniază, de asemenea, greutățile pe care le-a întâmpinat dl E. Simion în obținerea fondurilor și în constituirea grupului de specialiști de care era nevoie pentru realizarea acestei opere editoriale. „Paznicul de far” a reușit să le învingă până la urmă și astfel a fost realizată ediția anastatică, copiile manuscriselor eminesciene fiind identice cu originalele, oferind posibilitatea de a vedea până și culoarea cernelii folosite de Eminescu.
 „În ceea ce mă privește, credeam că va primi un premiu național pentru această izbândă, că va fi sărbătorit cu flori și șampanie”, afirmă A.Ș.
S-a ales însă cu un denunț penal, fiind acuzat de fapte de corupție de către Mircea Popescu, un ins străin de lumea cărții. Mai gravă este „atitudinea” unora despre care se spunea că știu să țină condeiul în mână, care iau în derâdere pe aceia care au apreciat manuscrisele eminesciene și implicit demersul lui Eugen Simion. Pe unii dintre ei Alex Ștefănescu îi amendează categoric: „Deși este de profesie eminescolog, Ioana Bot n-a înțeles ce înseamnă Eminescu pentru cultura noastră. Și în loc să se simtă jenată că îi lipsește sensibilitatea necesară ca să se pronunțe în această problemă (…) îl persiflează ea pe intelectualul român, adică pe oameni ca Titu Maiorescu, George Călinescu, Tudor Vianu, Ion Negoițescu, Edgar Papu, Zoe Dumitru-Bușulenga, definind aptitudinea de a admira ca pe o caraghioasă învăluire în norii de tămâie ai admirației”. Nu este iertat nici Costi Rogozanu cu al său „Eugen Simion și scandalul Eminescului electronic”. „A fost moda contestării lui Eminescu. Acum este moda contestării celor care îl editează pe Eminescu”, conchide Alex Ștefănescu, adăugând că unii „autori obscuri” vor să devină vizibili prin contestarea poetului și a celor pasionați de opera lui.
Pentru acest important articol nu-i putem oferi, simbolic, șampanie, ci, tot simbolic, o bere, deoarece dl Alex Ștefănescu l-a „tămâiat” într-un mai vechi număr al „României literare” pe H-R Patapievici, cel mai înverșunat detractor de azi al lui Eminescu, după cum l-a „uitat” pe Cristian Preda, alt contestatar „de serviciu” al marelui poet.
Nu putem încheia aceste însemnări fără a sublinia ideea sugerată de acest articol, idee potrivit căreia Eminescu dă și astăzi scriitorilor români o admirabilă lecție. Poetul „nu făcea niciodată risipă de cuvinte și nici nu le bagateliza, cheltuindu-le pentru exprimarea cu nonșalanță a unor banalități”. Articolul la care ne-am referit se-ncheie cu o frază admirabil ticluită: „Ca firele de praf care prind viață în imperiul unei raze (cum spune Eminescu însuși într-un poem), acești contestatari trăiesc și ei o clipă de glorie intrând în raza operei eminesciene”. (Al Serpens)

Trimite email

vineri, 18 octombrie 2019