Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Limitări convenționale ale dreptului de proprietate

Noul Cod Civil (70)

Limitări convenționale ale dreptului de proprietate

Proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său de proprietate și prin acte juridice, dacă nu încalcă ordinea publică și bunele moravuri.

Spre deosebire de cazurile discutate anterior, este de reținut că această limitare a dreptului de proprietate nu este impusă de lege, ci este stabilită numai cu acordul proprietarului.
Cel mai întâlnit caz de limitare convențională a dreptului de proprietate este acela care, în convenții, apare înscris sub forma clauzei de inalienabilitate. Potrivit acestei clauze, dobânditorului unui bun i se poate impune, prin însăși voința transmițătorului în actul de dobândire, interdicția de înstrăinare a bunului pentru o perioadă de timp. Sigur că, așa cum am precizat, această interdicție de înstrăinare trebuie să fie acceptată de dobânditor o dată cu încheierea actului.
Codul civil prevede că, prin convenție sau testament, se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani și dacă există un interes serios și legitim.
Dobânditorul bunului poate fi autorizat de către instanță să înstrăineze bunul dobândit chiar înainte de a expira interdicția de înstrăinare, dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior ar impune aceasta.
Transmiterea, prin moștenire, a bunului astfel dobândit (după decesul dobânditorului), nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilității.
Pentru anularea unui contract prin care un imobil a fost vândut cu încălcarea interdicției de înstrăinare, clauza de inalienabilitate nu poate fi invocată față de noul dobânditor, numai dacă această clauză a fost înscrisă în cartea funciară a imobilului spre opozabilitate, sau dacă cel ce a cumpărat avea cunoștință de această interdicție.
Notar public,
Gârba Cornel

Trimite email

sâmbătă, 14 decembrie 2019