Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Hărțuirea sexuală

Legislație (ANES)

Hărțuirea sexuală

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați (ANES) promovează în cadrul campaniei de informare pe care a inițiat-o la începutul acestui an problematica hărțuirii sexuale la locul de muncă.

  Potrivit art. 4 (lit. d) din  Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați republicată, „prin hărțuire sexuală se înțelege  situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau non-verbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane  și, în special crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor”. „Prin discriminare bazată pe criteriul de sex se înțelege discriminarea directă și discriminarea indirectă, hărțuirea și hărțuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta își desfășoară activitatea” (art. 4, litera g) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, republicată).
Conform art. 6, alin. 4 al aceleiași legi „este interzis ca deciziile privind o persoană să fie afectate de acceptarea sau respingerea de către persoana în cauză a unui comportament ce ține de hărțuirea sau de hărțuirea sexuală a acesteia”.
Prevederi referitoare la hărțuirea sexuală se regăsesc și în următoarele acte normative: Codul Penal al României, Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare și Codul Muncii (Legea nr.53/2003).
Conform Cercetării naționale privind violența în familie și la locul de muncă, realizată de IMAS în 2003, la cererea Centrului de Parteneriat pentru Egalitate „Cine hărțuiește, cine este hărțuit/ă?” se arată că în România sunt hărțuite cu precădere femeile tinere (sub 30 de ani) din mediul urban, care lucrează în firme și, în special, în acele firme care operează în servicii, iar 4.7% din populație cunoaște pe cineva care, în ultimii doi ani, a fost victimă a hărțuirii sexuale. Tot potrivit aceluiași studiu în 90% dintre cazuri, victimele hărțuirii sexuale sunt femei, iar în 81% dintre cazuri, victimele au între 16 și 30 de ani. În 55% dintre cazuri, agresorul a fost un „șef” sau un „director” și în 24% un patron.
Obligațiile angajatorului în ceea ce privește  prevenirea sau eliminarea oricăror comportamente considerate discriminare de gen sunt: includerea în regulamentele de ordine interioară a unor sancțiuni disciplinare pentru acei angajați care încalcă demnitatea personală a altor angajați, prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acțiuni de discriminare; informarea tuturor angajaților cu privire la interzicerea hărțuirii sexuale la locul de muncă, inclusiv prin afișarea, în locuri vizibile, a prevederilor din regulamentul de ordine interioară, pentru prevenirea oricărui act de discriminare după criteriul de sex; și nu în ultimul rând informarea, privind sesizările primite, a autorităților publice abilitate cu aplicarea și controlul legislației privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați.
Instituțiile unde angajații se pot adresa pentru semnalarea și soluționarea unui caz de hărțuire sexuală sunt:  Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați; Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; inspectoratele teritoriale de muncă; instanța judecătorească.
„Sperăm ca aceste campanii de informare alături de alte instrumente folosite de ANES (accesarea fondurilor structurale, încheierea parteneriatelor strategice cu alți factori decizionali importanți din România și din statele membre ale Uniunii Europene) să contribuie semnificativ la creșterea standardelor de viață și ocupaționale ale femeilor atât din mediul urban, cât și din mediul rural”, declară Claudia Sorina Vlaș, președintele ANES. (Andra CROITORU)

Trimite email

sâmbătă, 6 iunie 2020