Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Discursul susţinut de ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, la ceremonia de deschidere a anului şcolar 2016-2017

Luni, la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Bucureşti


Discursul susţinut de ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, la ceremonia de deschidere a anului şcolar 2016-2017
„Excelența voastră, domnule președinte, Stimate domnule primar, Stimate domnule inspector școlar general, Stimată doamnă director, Dragi elevi, profesori și părinți,

Dragi eleve și elevi, și în mod deosebit voi, cei mai mici elevi, pentru care aceasta este chiar prima zi de școală din viața voastră: emoția așteptării nu poate fi comparată cu nimic. Vă veți aduce aminte mereu de aceste clipe în care în viața voastră se deschide un drum nou care vă va duce oriunde veți dori voi: drumul aventurii cunoașterii literelor și a cifrelor care vă va deschide larg cartea adevărurilor despre natură și societate și vă va purta, peste ani, în lumea oamenilor mari. Veți găsi în școală învățătoarele și profesoarele, învățătorii și profesorii care cu tact, devotament și profesionalism vă vor călăuzi și vă vor îndruma pe drumul către autonomie, independență și maturizare.

Educația și școala sunt recunoscute de către noi toți ca fiind de o importanță vitală pentru socializarea, formarea și pregătirea pentru viață a tinerelor generații și tocmai pentru aceste temeiuri atenția critică a întregii societăți se îndreaptă către tot ceea ce înseamnă viața școlii: planuri-cadru și curriculum, calitatea științifică și accesibilitatea manualelor, pregătirea cadrelor didactice și valoarea educațională a orelor de curs și a pregătirii practice, numărul de elevi într-o clasă, dar și profesionalismul conducerii și a leadership-ului școlilor, neîngrădite sau necondiționate de obediențe politice, și nu în ultimul rând calitatea și funcționalitatea spaţiilor de învăţământ în țara noastră.

Ei bine, toate acestea la un loc și fiecare în parte merită întreaga noastră atenție și o privire critică obiectivă și onestă. Suntem încă departe de școala pe care ne-o dorim și pe care copiii noștri merită să o aibă. Vedem an de an cum, în fiecare generație, zeci de mii de elevi încheie studiile liceale fără să poată obține diploma de bacalaureat și fără să aibă o calificare sigură care să le permită să aibă o carieră semnificativă și să poată duce o viață decentă și îndestulătoare. Iar dacă la acest dezolant rezultat mai adăugăm procentele alarmante ale celor care abandonează școala înainte chiar de a parcurge ciclul școlar obligatoriu sau pe aceia care în fiecare generație se plasează pe locuri modeste în testările internaționale, se conturează un tablou îngrijorător al stării școlii și educației în România. Dar să fie acesta adevărul întreg despre școala românească de azi? Să fim drepți și să adăugăm la această parte a tabloului și pe aceea, poate mai puțin reprezentativă statistic, dar fără îndoială existentă în mod real, la care contribuie consistent școlile, liceele și colegiile naționale în care elevii primesc educație de calitate, talentul și curiozitatea lor pentru cunoaștere sunt cultivate, hrănite și răsplătite de profesori devotați misiunii lor, pedagogi autentici, împătimiți de munca lor nobilă, dar atât de grea și din păcate atât de puțin recunoscută și apreciată de cele mai multe ori.

Iar dacă opinia larg împărtășită în societatea românească de azi converge, totuși, către ideea că distanța care ne separă de școala pe care o vrem este încă una îngrijorătoare și că suntem departe de ceea ce ne dorim și putem realiza, atunci este legitim să ne întrebăm cât de departe? Suntem noi, oare, de pildă, mai aproape anul acesta de modelul de școală pe care dorim să-l vedem transpus în realitate decât în anii anteriori? Dar știm noi, totuși, ce fel de educație și ce fel de școală vrem să avem în România? Care este finalitatea educației preuniversitare și profilul sau profilurile absolvenților? Și cât de clar este modelul însuși pentru noi toți? Sau poate că ar trebui să fie vorba de mai multe modele și nu doar de un unic model care să corespundă tuturor nevoilor educative și formative sau care să acomodeze și să îmbrățișeze diversitatea excepțională a stilurilor cognitive și a trăsăturilor de personalitate ale elevilor?

Toate aceste întrebări ne atrag atenția asupra unui fapt important. Este puțin probabil că vom rezolva probleme tehnice, într-un mod care să îi satisfacă pe cei mai mulți dintre noi, dacă nu vom clarifica și nu vom obține un consens prin suprapunere parțială („overlapping consensus", John Rawls) asupra valorilor, viziunii și misiunii sistemului de educație publică din țara noastră. „România educată" este exact cadrul și proiectul care ne vor permite să articulăm această viziune și infrastructură valorică de care școala românească are în mod esențial nevoie, pentru a da sens acțiunilor noastre și pentru a avea repere și criterii pentru ce anume reprezintă o soluție pentru problemele cu care ne confruntăm.

Școala modernă trebuie să își modifice și să își adapteze metodele și structura curriculară pentru a celebra diferențele reale, aptitudinile și aspirațiile diverse ale elevilor săi. Fiecare individ este bun la ceva și orice om aspiră către împlinire și fericire. Este misiunea școlii să descopere ce poate face cel mai bine fiecare din noi și să ne ajute să punem în acord aspirațiile noastre cu mijloacele, talentul și deprinderile pe care educația le modelează în fiecare din noi. De aceea, nu cred în „școala industrializată" (expresia provine de la Sir Ken Robinson), acest mod de educație fundamentat pe șabloane depersonalizate. Dar cred că, pentru nevoile actuale ale societății românești, dezvoltarea învățământului profesional-dual, alături de filierele teoretică și vocațională, poate fi o soluție consistentă și realistă la problema abandonului școlar sau a reducerii numărului de elevi care nu obțin diploma de bacalaureat.

Pentru a își întări rolul educativ, formator și transformator, pe care noi toți ne dorim ca școala să și-l asume cu mai multă energie și cu efecte vizibile cuantificabile, învățământul nostru trebuie să treacă prin multe schimbări structurale. Una dintre acestea mi se pare că iese în evidență prin importanța generală a consecințelor pe care le va avea asupra felului în care trebuie să facă educație școlile. Ne dorim de la școală să îi facă pe copii să gândească mai bine, mai clar și mai precis, pentru a putea analiza situații și a decide ce este cel mai bine și mai potrivit în diverse situații concrete care apar în viața lor de zi cu zi. Desigur, ne dorim, de asemenea, ca școala să formeze atitudini și să cultive emoții nobile, care să motiveze comportamente bune și corecte în diverse momente ale vieții noastre.

Doamnelor și domnilor,

Vorbeam de un anume fel de școală care hrănește visele copiilor și le face posibile. Cum ajungem acolo? Sunt pași mulți, dar nu imposibil de făcut, și pentru aceasta educația are nevoie de implicarea fiecăruia dintre noi: profesori, părinți, comunitate locală. De aceea, îi invit pe toți acei profesori dedicați care au preferat, ani la rând, să rămână discreți, dar să lucreze intens cu elevii lor, să se implice și în conducerea școlilor lor. Totodată, îi invit pe toți profesorii noștri să fie parte a unui proces de schimbare profundă a școlii românești: acela de a oferi fiecărui copil posibilitatea de a fi el însuși și de a se simți bine și împlinit la școală. Să transformăm școala în spațiul dezvoltării armonioase pentru fiecare elev.

Suntem într-un moment emoționant și frumos al începutului unui nou an școlar, un moment cu o rezonanță aparte în sufletele micilor boboci, care vin astăzi pentru prima dată la școală. Vă doresc tuturor, elevi, profesori și părinți, un an nou școlar bun! Un an în care provocările se transformă, prin efort comun, în reușite și experiențe frumoase.

Vă mulţumesc!"

Biroul de comunicare

Trimite email

sâmbătă, 23 mai 2026 la 15:19:01 Ora de vară a Europei de Est

Poza zilei

Concert Compact

Concert Compact Paul Ciuci

joi, 21 mai, ora 21.00

la Hard Rock Cafe, București