Întâlnirea de poveste a bunicilor

Întâlnirea recentă cu bunicii s-a desfășurat în Săptămâna dedicată Centenarului Oltea. Discuțiile au  pornit de lecția (de istorie) ,,Copilăria de ieri - copilăria de azi". Au fost răscolite amintiri, cu multă emoție și nostalgie, vremuri când majoritatea jucăriilor erau confecționate de ei, pentru că nu se găseau altele. La întrebarea firească Ce însemna Hai la joacă! niciunul din cei prezenți nu ar fi conceput joaca egal statul în casă cu ochii ațintiți asupra unui ecran; joaca de altădată însemna mișcare, bucurie, zgomot, oboseală fizică pentru că alergai cât te țineau picioarele. Ne-am dat seama cât de puțin îi trebuia copilului de odinioară să fie fericit. Făcând o comparație între cele două copilării, am concluzionat că elevii de astăzi aduși și duși cu mașina zi de zi, chiar nu sunt vinovați pentru că nu știu să meargă încolonați unii în spatele celorlalți. Făcându-li-se toate mofturile. Copiii fiind prezenți la întâlnire au ascultat fascinați ce îndatoriri aveau bunicii lor în clasele primare: să aibă grijă de frații mai mici, să se ocupe de animalele de pe lângă casă, să facă de mâncare, să termine treaba din grădină și abia apoi să se ocupe și de lecțiile pentru a doua zi. Bunica Antoniei ne-a mărturisit, spre surprinderea tuturor, care a fost prima mâncare făcută la 6 ani, în timp ce își aștepta părinții să se întoarcă de la câmp. Aceasta era viața la țară. Cu toate acestea, importanța învățăturii nu a fost niciodată diminuată, părinții fiind conștienți că doar așa odraslele lor se pot realiza și își pot depăși condiția. Bunica Anastasiei (doamna Doina) s-a mutat cu familia la Oradea din Săcădat, odată cu începerea școlii. Părinții dumneaei îi doreau o educație aleasă, iar după ore, participa la tot felul de cercuri de teatru, de pictură, de dans la Palatul Copiilor. Toate acestea au ajutat-o să ajungă elevă fruntașă la Liceul ,,E. Gojdu". Coincidență sau nu, bunica Ana, a Iuliei, e tot din Săcădat. Timp de patru ani au fost fericite că au nepoate în aceeași clasă, și s-au revăzut cu mare plăcere. Bunicii au povestit cum au schimbat banii din frunze pe bani adevărați, în urma muncii la cooperativă, atât cât puteau, potrivit vârstei lor. La subiectul de a face bani, elevii mei au povestit cu mândrie cum au confecționat ei mărțișoare și felicitări de 8 Martie pe care le-au vândut, iar din banii câștigați într-un an au ajutat copii dezavantajați, iar în alți ani și-au luat pizza sau înghețată. Copilăria de ieri, de azi, de mâine rămâne tărâmul fermecat unde totul este posibil, unde fiecare cavaler sau prințesă are puteri magice. Finalul întâlnirii nu a ieșit din tiparele celorlalți ani: bunicii și-au răsfățat adorații nepoți cât pentru o petrecere ca de poveste. Noutatea acestei întâlniri a constat în surpriza pe care au primit-o bunicii: poezioare, desene, colaje unele mai frumoase decât altele, iar dăscălița le-a pregătit bunicilor câte o diplomă cu sigla Centenarului.