Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

55 de ani de învățământ academic în istorie și 20 de ani de studii doctorale

Dublu jubileu la Universitatea din Oradea:

55 de ani de învățământ academic în istorie și 20 de ani de studii doctorale

Oradea, santinelă statornică la hotarul de vest al „spațiului mioritic", reședința vechiului Partium, a avut dintotdeauna vocația multiculturalității și a armoniei interetnice și interconfesionale.

Un exemplu concludent, în acest sens, îl reprezintă opera culturală și teologică a episcopului greco-catolic Samuil Vulcan, „ocrotitorul întregii culturi românești" (cum îl definea Nicolae Iorga): ctitor de așezăminte culturale și pedagogice, promotor al tipăriturilor în limba română, ocrotitor și finanțator al Preparandiei arădene, o instituție providențială pentru cultivarea și promovarea moștenirii noastre identitare. Urmașii săi, dintre care îi amintim pe episcopii Demetriu Radu (cărturar și parlamentar în interbelic) și Valeriu Traian Frențiu (episcop-martir, beatificat în 2019 de Papa Francisc), au dat expresie acelorași energii prometeice, ce au augmentat dimensiunea spirituală a vechiului burg. Vocația culturală și politică a urbei de pe malurile Crișului Repede a fost exprimată plenar, de-a lungul veacurilor, de Francisc Hubic, canonic onorariu la Academia Teologică orădeană, dirijor și compozitor de anvergură națională, organistul și compozitorul Michael Haydn (fratele lui Joseph Haydn), capelmaistrul Domului din Oradea, și Emanoil Gojdu, „cetățeanul maghiar cu inimă de român", comite suprem, episodic, la Lugoj (1861), prilej cu care, la înscăunarea sa, a rostit o frază memorabilă, adevărat îndemn și învățătură pentru românii dintotdeauna și de pretutindeni: „Fraților! Ați auzit cântarea Deșteaptă-te, române! Aceasta să vă fie rugăciunea și de dimineață, când vă sculați, și de seară, când vă culcați!" În contextul reverberantei emulații culturale ce a avut ca epicentru cetatea Oradiei, trebuie amintit academicianul Iosif Vulcan, ctitorul unor publicații cu rol determinant în creșterea limbii și culturii române („Aurora română", una dintre primele periodice cu profil beletristic din istoria presei de expresie română redactată în grafie latină și binecunoscuta „Familie", un adevărat catalizator al aspirațiilor românilor din spațiul transilvan). Nu în ultimul rând, se cuvine să evocăm un eveniment muzical de o însemnătate excepțională pentru destinul cultural al urbei lui Gojdu: în 16 ianuarie 1927, George Enescu, Orfeul moldav, dăruia melomanilor orădeni, în primă audiție absolută, Sonata a III-a pentru pian și vioară „în caracter popular românesc", capodoperă a muzicii de cameră universale.
Sub dulcea povară a unei asemenea moșteniri (cu profunde semnificații istorice, culturale și teologice), era imperios necesară existența unui for academic care să tuteleze consemnarea, analiza și interpretarea, cu responsabilitate și acribie profesională, a unor evenimente de anvergură zonală, dar și națională, aparent disparate sau, datorită vitregiei vremurilor, decontextualizate și alterate. Fericitul jubileu al celor 55 de ani de învățământ istoric academic și al celor patru luștri de existență a Școlii Doctorale de Istorie la Alma Mater Oradiensis se constituie într-un gest firesc și necesar de evocare și jalonare a unui parcurs universitar performant. Expresie a diligențelor mai vechilor și actualilor maeștri, din corpul de elită academic orădean, reprezentați de universitari abilitați cu o certificată contribuție în cercetarea istorică (Sever Dumitrașcu, Mihai Drecin, Barbu Ștefănescu, Viorel Faur, Ion Zainea, Ioan Godea, Gabriel Moisa, Antonio Faur și Corneliu Pădurean - coordonați cu har managerial și desăvârșită probitate științifică de Sorin Șipoș), Lucrările sesiunii științifice a doctoranzilor în istorie, ediția  a XIV-a, Oradea, 14-15 octombrie 2019, reunite sub genericul De la istorie locală la istorie națională, publicate în volum în suplimentul 1 al revistei „Crisia", vol. L, 2020, la Editura Muzeului Țării Crișurilor, au darul de a marca festiv eclatantul jubileu.
Volumul este coordonat de magistrul Sorin Șipoș, actualul director al Școlii Doctorale de Istorie (care semnează și o consistentă Prefață, cu pertinente aprecieri) și colegii săi, Gabriel Moisa, Alina-Carmen Brihan și Beáta Ménesi. În prolog sunt consemnate câteva etape din procesul instituirii forului doctoral (în decursul celor două decenii au fost susținute mai bine de 150 de teze doctorale, având ca temă predilectă istoria zonală - aria ținutului Crișanei -, dar și a întregului vest de țară), sunt evocate numele unor foști și actuali maeștri abilitați, mentori ai mai multor generații de învățăcei doctorali, fiind creionate, totodată, câteva direcții principale care au definit actul cercetării academice, caracterizate prin amplitudine temporală și un temerar excurs interdisciplinar. Specializările conducătorilor de doctorat (titulari sau asociați), materializate, de-a lungul timpului, prin elaborarea unor elevate studii de specialitate, au determinat câteva direcții în metodologia cercetării științifice: Mihai Drecin: istorie financiar-bancară; Ion Zainea: cenzură comunistă, fenomenul sovietizării; Sorin Șipoș: putere și imaginar politic în Țările Române în Evul Mediu, imaginea Țărilor Române în relatările călătorilor străini în secolele ce au premers zorii istoriei moderne; Gabriel Moisa: aspecte ale istoriei contemporane, perioada interbelică și postbelică; Antonio Faur: problematica istoriei contemporane și a minorităților etnice; Corneliu Pădurean: structura etnică și confesională din aria fruntariilor vestice românești după înfăptuirea dezideratului național al Marii Uniri.
Relevantă pentru politica de deschidere spre structurile academice vest-europene a membrilor staff-ului universitar orădean este inițiativa realizării, în 2012, a unui Centru de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău, coordonat de profesorul Sorin Șipoș, aflat în prezent sub egida Academiei Române, ale cărui obiective au ca proiecție întreținerea unui climat de efervescență academică, prin editarea unor volume și periodice (în limba română și în limbi de circulație internațională), și organizarea unor conferințe naționale și internaționale. În acest context, au fost inițiate colaborări cu Centrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca și Universitatea de Stat din Republica Moldova, fiind organizate o serie de conferințe cu participarea unor specialiști din centre europene prestigioase, care au avut ca finalitate editarea unor volume de referință. Membrii colectivului Școlii Doctorale de Istorie orădene și-au propus realizarea mai multor deziderate, cu o tematică istorică inedită, antrenantă, sub semnul colaborării interinstituționale și al interdisciplinarității: au fost demarate și împlinite, astfel, proiecte la care au participat istorici de la Universitatea din Padova, Universitatea „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca și Universitatea  „Ca' Foscari" din Veneția. Au fost abordate teme cu varii și interesante interferențe, care au contextualizat raporturile istoriei cu filologia, au decelat metodologii moderne de interpretare și investigare științifică, relevând noi și, uneori, surprinzătoare perspective și semnificații.
Cuprinsul volumului închinat de doctoranzi dublului jubileu reflectă plenar demersurile inițiate și promovate, cu obstinație și rigoare științifică, de reprezentanții Școlii Doctorale orădene, constituindu-se într-o fidelă oglindă a personalității maeștrilor. Temele abordate, cu o tematică diversă, aflate, uneori, în interferență cu discipline de graniță (antroponimie, imagologie, structuri administrative, antropologie, demografie, filologie, studii monografice, arheologie) se desfășoară pe o arie temporală amplă, din Evul Mediu până în contemporaneitate. Studiile sunt semnate de Gelu-Daniel Serea (un exercițiu antroponimic în comitatul Bihor), Traian Ostahie (o secvență imagologică din istoriografia maghiară), Maria Ungur (viața cotidiană a românilor reflectată în relatările unor călători străini), Sergiu Boțolin (administrație în ținutul Basarabiei), Mircea Ovidiu Marți (un studiu despre nupțialitatea la ortodocșii din Arad), Dănuț-Emanuel Poduț (comportament demografic la neoprotestanții din Curtici), Ioan Blajec și Cosmin Patca (castelul din Ciutelec), Mircea Blaga (Paradigme economice în România postbelică), Gheorghe Marian (Aspecte demografice privind comunitățile reformate din comitatul Arad), Cosmin Patca (Școala Analelor), Nicola Perencin (o privire asupra creației lui Lazăr Șăineanu), Antonia-Mihaela Silaghi (Imaginea lui Petre P. Panaitescu în dosarele Securității), Ioana-Cosmina Bolba (Iosif Trifa. Aspecte biografice), Béata Ménesi (despre cenzura comunistă a anilor ′69), Roland Olah (treceri frauduloase ale graniței în anii ′80), Gabriel Cheregi (arheologie), Andreea David (Matei Călinescu, studiu de caz), Florentina Barta (demografie în perioada postbelică) și Antonia-Izabela Potroviță (o periodizare a realismului socialist din artele plastice în România comunistă).
Un prinos adus cetății universitare orădene de studenții doctoranzi și maeștrii lor, sub semnul excelenței academice și a probității științifice, care confirmă statutul Școlii Doctorale de Istorie de la Universitatea din Oradea, confirmat, recent, de C.N.F.I.S., cel mai autorizat for în materie: conferirea locului I cu prilejul celei mai recente evaluări, o recunoaștere la cel mai înalt nivel a profesionalismului, a probității, deontologiei universitare și a prolificei activități științifice. Vivat, crescat, floreat, Alma Mater Oradiensis!
Profesor dr. Constantin-Tufan Stan
Trimite email
luni, 25 mai 2026 la 18:57:31 Ora de vară a Europei de Est