Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

„Ținând Adevărul întru Iubire” (Efeseni 4, 15)

SCRISOARE CĂTRE BIHORENI

„Ținând Adevărul întru Iubire” (Efeseni 4, 15)

În atenția:
Domnului Marcel-Daniel Dragoș, Prefect al Județului Bihor
Domnului Mircea Mălan, Președinte al Consiliului Județean Bihor
Domnului Florin Birta, Primar al Municipiului Oradea
Reprezentanților instituțiilor mass-media din Județul Bihor

Trăim vremuri în care pacea și liniștea unei comunități sunt tot mai ușor de tulburat, iar echilibrul social - construit de înaintașii noștri în timp, cu mult sacrificiu - poate fi zdruncinat nu doar de crize exterioare, ci mai ales de tensiuni care apar dinăuntru, din felul în care ne raportăm unii față de alții, la diferențele dintre noi. În acest context, luând act de intenția organizării, la finalul lunii iulie, a unei parade publice sub titulatura „Oradea Pride", simțim - în calitate de slujitori ai Bisericilor creștine și ai Comunității evreilor mesianici din Oradea și Bihor - chemarea și datoria lăuntrică de a adresa un cuvânt în spațiul public. Nu în spirit polemic, ci ca o mărturisire responsabilă, izvorâtă din grija sinceră pentru binele comun.
Nu ne situăm în postura de a fi împotriva vreunei persoane și cu atât mai puțin de a judeca, de a condamna sau de a stigmatiza, căci „Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul" (I Corinteni 13, 5). Din contră, așadar, ne doare orice formă de izolare sau excludere între oameni, pentru că știm că atunci când comuniunea se frânge, apar în suflet tristețea, frica, dezorientarea, rușinea. Singurătatea adâncă, sentimentul de neapartenență și lipsa de sens sunt răni tăcute care pustiesc tot mai mult sufletul omului contemporan și îl vulnerabilizează în fața neliniștii, a depresiei și a vidului interior care copleșește și care nu poate fi plinit numai de Dumnezeu. Tocmai pentru că prețuim omul, în toată complexitatea și unicitatea lui, simțim nevoia să rămânem lucizi și atenți la direcțiile culturale, pur omenești, care, deși prezentate adesea ca pași spre „libertate" și „open-mindedness", pot aduce cu ele confuzie valorică și tensiune socială, contribuind și mai mult la polarizarea spațiului public. Nu orice noutate este progres și nu orice acceptare publică este un semn de sănătate socială. A iubi cu adevărat înseamnă și a îndrăzni să pui întrebări atunci când liniștea unei comunități riscă să fie tulburată în numele unor agende grăbite sau insuficient înțelese. Ne îngrijorează nu doar ceea ce se afirmă, ci mai ales imposibilitatea acestor curente de a-și defini propriile conținuturi fără să se contrazică. Când identitatea devine un teritoriu incert, fără hotare, iar cuvintele nu mai au ancoră în real, rămâne în urmă o lume fără temelie, în care omul nu se mai regăsește și își pierde întru totul punctele cardinale ale existenței.
Într-un timp în care mintea și sufletul celor mai tineri sunt tot mai expuse la o avalanșă de mesaje contradictorii, devine esențial să fim atenți ce valori se transformă în sărbătoare publică și ce simboluri ajung să modeleze imaginarul unei generații aflate deja în căutare de sens și stabilitate. O paradă, oricât de bine intenționată, nu este doar o plimbare, ci o afirmație colectivă cu putere formativă și forță simbolică. Nu de puține ori, astfel de manifestări sunt alcătuite din grupuri venite din afara comunității locale, oferind iluzia unui consens sau a unei prezențe masive care, în realitate, nu reflectă firescul social al locului. Această discrepanță între decor și fond trădează adesea un caracter forțat și neadecvat contextului cultural și social în care este inserată. Când această afirmare-manifest vine în numele unui curent ideologic care contestă sau relativizează viziunea fundamentală asupra omului, asupra familiei, asupra trupului, nu putem rămâne indiferenți. Una dintre marile confuzii ale epocii noastre este tendința de a discredita ceea ce este vechi, ca și cum trecerea timpului ar știrbi valoarea, nu i-ar confirma profunzimea. Dar tocmai acele valori care au traversat veacurile - păstrate cu grijă, nu din inerție, ci din convingere - sunt adesea cele care conțin adevărată înțelepciune a vieții, descoperită omului și nicidecum un construct realizat de om.
România nu este și nici nu „trebuie" să fie o copie fidelă a altor societăți occidentale. Nu suntem nici Franța, nici Rusia, nici Olanda, nici China, nici Spania și nici Statele Unite ale Americii. Și tocmai de aceea, contribuim la identitatea europeană nu prin imitare, ci prin ceea ce suntem: un popor cu rădăcini profunde, cu credință temeinică, cu un simț al comuniunii și al măsurii. În loc să nivelăm diferențele sub presiunea unor modele importate, ar trebui să le înțelegem și să le asumăm. Adevărata diversitate europeană nu înseamnă uniformitate sau uniformizare continuă, ci armonia simfonică a diferențelor autentice. România are propriul chip în acest concert splendid al Europei, un chip care merită să fie păstrat cu scumpătate, nicidecum dizolvat cu orice preț, iar cultele, ca factori ai păcii sociale, au un rol esențial în această păstrare.
Dumnezeu este Cel Care ne învață mai bine ca oricine că libertatea omului este inalienabilă și absolut esențială. Dar, în plan comunitar, libertatea adevărată înseamnă mai mult decât a putea face orice: înseamnă a ști ce e bine de făcut pentru toți. Nu solicităm interdicții, dar cerem discreție, cumpătare și respect pentru sensibilitățile unei majorități silențioase. Această majoritate nu urăște, ci binecuvântează, se roagă și caută să înțeleagă vremurile, fără a dori să fie reeducată de curentele unei lumi autosuficiente, care se înstrăinează de Dumnezeu, a Cărui Prezență a devenit din ce în ce mai incomodă, realmente un obstacol în calea „fericirii" omului.
Oradea a fost și este un oraș al diversității, dar și al decenței și al echilibrului. Este locul în care oamenii trăiesc alături de alte confesiuni, etnii, orientări - fără ură, dar și fără a fi obligați să celebreze ceea ce nu împărtășesc. Ceea ce apărăm și susținem nu este o dogmă abstractă, ci o viziune despre om care a fundamentat, timp de secole, conștiința Europei și i-a oferit reperele care au făcut din ea un spațiu al culturii, al drepturilor și al demnității. Este vorba despre o înțelegere holistică a omului: omul ca ființă creată, nu redefinită; omul ca legătură vie cu ceilalți, nu ca proiect de sine; omul care se descoperă ieșind din sine, nu închizându-se în sine; omul care are nevoie și de planul vertical al unei Transcendențe, ce nu dictează tiranic porunci, ci revelează sensul propriei existențe. Drepturile omului nu trebuie să excludă dreptul la mărturisire, dreptul de a fi prudent, dreptul de a spune, cu smerenie și cu fermitate: „nu suntem de acord". A spune adevărul cu dragoste nu este ofensă.
Cerem, cu respect, autorităților să cântărească cu discernământ organizarea unor astfel de evenimente în spațiul public și să țină cont nu doar de libertatea de expresie, ci mai ales de unitatea și pacea socială, formarea copiilor și sensibilitățile morale ale unei comunități întregi. A vorbi astăzi în apărarea firescului pare pentru unii un act retrograd. Pentru noi, este o datorie. Și o formă de iubire. „Şi El, răspunzând, a zis: «Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga»" (Luca 19, 40).
Cu nădejdea că acest cuvânt va fi primit în duhul în care este rostit, adică în pace și cu bunăvoință, Îl rugăm pe Dumnezeu să ierte cu milă și să binecuvinteze cu dragoste!
Semnături:
P S Sofronie - Episcopul Ortodox Român al Oradiei
P S László Böcskei - Episcop Romano-Catolic de Oradea
P S Virgil Bercea - Episcop Greco-Catolic de Oradea
P S Bogdán Szabolcs János - Episcop Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului
Pastor Ioan Moldovan - Președinte Comunitatea Penticostală de Oradea
Pastor Mihai Micula - Președinte Comunitatea Baptistă de Oradea
Pr. Mátyás Attila - Paroh Biserica Evanghelică Lutherană din Oradea
Shaliach David

Trimite email
marți, 26 mai 2026 la 01:02:14 Ora de vară a Europei de Est