Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 octombrie 2026

Cum se pregătesc profesorii să țină pasul cu elevii care folosesc deja inteligența artificială?

Tot mai mulți profesori vor să înțeleagă tehnologia pe care elevii o folosesc deja, să își pregătească lecțiile mai eficient și să creeze activități mai atractive. Un program acreditat de Ministerul Educației și Cercetării și eligibil pentru Prima de carieră didactică le oferă posibilitatea să învețe practic, în sesiuni live, online, alături de un formator: Fundația pentru Educație Digitală organizează cursul „Introducere în Inteligența Artificială pentru educație”, adresat profesorilor, învățătorilor și educatorilor.

Vrei să afli mai multe despre curs înainte de a te înscrie?

Pe 20 octombrie, de la ora 18.00, Fundația pentru Educație Digitală organizează un webinar gratuit de prezentare a cursului „Introducere în Inteligența Artificială pentru educație”. Profesorii interesați pot afla cum se desfășoară sesiunile live, ce instrumente AI vor învăța să utilizeze și pot pune întrebări despre program. Participarea este gratuită, cu înscriere prealabilă: https://ai.fped.org/webinarii
Inteligența artificială este deja prezentă în viața elevilor: o folosesc pentru a căuta informații, pentru a redacta texte, pentru explicații și pentru rezolvarea unor exerciții. Pentru profesori apar întrebări noi: cum verificăm răspunsurile generate de AI? Cum încurajăm gândirea critică? Și cum folosim aceste instrumente fără să pierdem din vedere rolul esențial al profesorului?
În același timp, AI poate fi un sprijin în pregătirea materialelor didactice, adaptarea exercițiilor la nivelul clasei sau conceperea unor activități interactive. Pentru a valorifica aceste oportunități, cadrele didactice au nevoie nu doar de acces la instrumente, ci și de exemple relevante, exercițiu și îndrumare.

De ce vor profesorii să învețe să folosească AI?

Din experiențele participanților la programele Fundației pentru Educație Digitală se conturează trei motivații importante:
*dorința de a înțelege instrumentele pe care elevii le folosesc deja și de a-i ghida spre o utilizare responsabilă
*nevoia de a ține pasul cu schimbările tehnologice, fără să fie necesară o pregătire tehnică avansată
*interesul pentru lecții mai atractive și pentru reducerea timpului alocat unor sarcini repetitive.
De la fișe de lucru și teste adaptate la materiale vizuale și idei pentru proiecte, aplicațiile sunt diverse. Dar rezultatele generate trebuie verificate și adaptate, iar deciziile didactice rămân ale profesorului.

De la reticență la încredere: experiențele profesorilor

Profesorii care au parcurs deja cursul descriu atât câștiguri practice, cât și o schimbare de perspectivă asupra inteligenței artificiale.
Ana Maria Bîgu, profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială Nr. 1 Tunari, evidențiază atât sprijinul formatorului, cât și timpul câștigat în activitatea didactică:
„Apreciez în mod deosebit răbdarea instructorului, doamna Nicolici, care ne-a oferit trucuri valoroase pentru a obține exact rezultatele dorite atunci când folosim AI.
De când am integrat inteligența artificială la clasă, nivelul meu de stres a scăzut considerabil și mă bucur de mult mai mult timp liber. Sincer, nu îmi mai pot imagina activitatea didactică fără acest sprijin”.
„M-a surprins diversitatea instrumentelor descoperite și posibilitatea de a crea materiale didactice interactive, creative și adaptate nevoilor fiecărui elev”, declară Andreea Raluca Misaroș, învățătoare la Școala Gimnazială „Alexandru Bohățiel”, Vultureni, județ Cluj.
În opinia sa, AI nu înlocuiește experiența cadrului didactic: „Am înțeles că inteligența artificială nu înlocuiește creativitatea și experiența profesorului, ci le poate completa și valorifica, atunci când este utilizată responsabil”.
„Acum privesc cu multă recunoștință și responsabilitate aceste instrumente pe care, până acum, nu le-am luat în serios, fiind chiar ușor reticentă în privința folosirii lor la clasă”, susține Antoaneta Mărășescu, profesoară de biologie la Liceul Tehnologic „Lorin Sălăgean”.
Profesoara spune că a descoperit instrumente precum ChatGPT, Gemini, NotebookLM și Canva, pe care își propune să le folosească în activitatea la clasă. Experiența ei arată că formarea poate fi utilă inclusiv celor care pornesc cu rezerve în privința tehnologiei.

15 ore live, online, cu formator — nu lecții video preînregistrate

Pentru a răspunde acestor nevoi, Fundația pentru Educație Digitală organizează cursul „Introducere în Inteligența Artificială pentru educație”, acreditat de Ministerul Educației și Cercetării și adresat profesorilor, învățătorilor și educatorilor.
Diferența importantă față de un curs online bazat pe înregistrări este modul de desfășurare: cele 15 ore de formare au loc în direct, la datele și orele stabilite pentru fiecare grupă, alături de un formator. Participanții pot pune întrebări, primesc explicații în timp real și lucrează pe exemple din activitatea școlară. Cursul presupune participare sincronă, nu vizionarea în ritm propriu a unor materiale înregistrate.

Programul include și 10 ore de activitate individuală, pentru aplicarea celor învățate.

Participanții explorează instrumente precum ChatGPT, Gemini, Copilot, NotebookLM și Canva, utilizări pentru pregătirea lecțiilor, materiale educaționale și diferențierea activităților, dar și principii de verificare a informațiilor și utilizare responsabilă a AI.
Grupele sunt organizate în diferite intervale orare, inclusiv pentru categorii de participanți cu nevoi apropiate, cum ar fi învățătorii și profesorii din diferite arii curriculare.

Program acreditat și eligibil pentru Prima de carieră didactică

Cursul are o durată totală de 25 de ore (15 ore live și 10 ore de activitate individuală) și acordă 1 credit ECTS. Costul participării este de 975 lei, iar programul este eligibil pentru plata prin Prima de carieră didactică. Fiind online, poate fi urmat din orice localitate din țară, păstrând interacțiunea directă cu formatorul și cu ceilalți participanți.
Cum se pot înscrie profesorii interesați?
Programa, calendarul grupelor, condițiile de participare și formularul de înscriere sunt disponibile la ai.fped.org.

,,Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realității în irealitate.” - Emil Cioran

O ivire din neant... (constatarea ne aparține!)

,,Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realității în irealitate.” - Emil Cioran

Iluzia este o distorsiune a realității, rezultată în urma trecerii prin firul gândirii, care ne influențează percepția asupra lumii.
Omul vede. Observă situațiile, relațiile, opiniile, fenomenele din jurul său. Apoi, fără ca măcar să-și dea seama, interpretează. Își distruge imparțialitatea, creând o imagine refractată a realității. O distorsiune.

            Existența omului are o caracteristică ce poate fi văzută ca  binecuvântare sau ca blestem. Depindem de timp. Lumea e  ca o scenă care ne oferă realitatea, iar noi existăm în prezent, dar adesea rămânem suspendați în trecut sau vrăjiți de viitor. Amintirile se suprapun cu situații din prezent, iar noi interpretăm aceleași evenimente mai mult sau mai puțin asemănătoare, în funcție de fantomele trecutului. Oportunitățile sunt acceptate gândindu-ne la strălucirea unui viitor, una fragilă, care poate fi spulberată foarte ușor de aceiași strigoi ai vieții noastre. Credințele limitative. Acele gânduri care ne îndreaptă spre momente în care am eșuat, nu am fost suficient, ne-am simțit abandonați sau ne-am lăsat pradă emoțiilor intense. Partea cu adevărat înfricoșătoare în această poveste este că și acelea erau interpretări. Copiii mici sunt foarte sensibili la emoțiile intense, rațiunea fiind înlocuită de impulsivitate emoțională, iar acest lucru îi face să fie mai dramatici, adică să trăiască printre extreme. Astfel, se creează filtre prin care vedem lumea pe care le considerăm adevărate fără a mai înțelege dovezi care arată contrariul. Purtăm aceste gânduri toată viața, iar în momentele de frică, furie, anxietate sau durere, creierul nostru revine la aceeași rană a trecutului - la strigoii personali. Aceștia pot lua forma dorințelor neîndeplinite sau a frustrărilor care pot distorsiona radical întreaga percepție asupra faptelor reale. Ne pot determina să alegem scopuri pentru a fi împăcați cu trecutul și ne arată un drum a cărui destinație nu va aduce fericire, ci conștientizare amară. Modul în care vedem realitatea are puterea de a ne ridica sau de a ne orbi. Un prizonier al propriilor strigoi își va vedea trecutul reflectat în viitor, iar viața sa va fi un șir de bucle ce par să revină mereu în același punct. Omul își poate făuri singur iadul, cu funcții personalizate.
Trecutul nu e singura forță care ne influențează ,,ochelarii" prin care vedem lumea. Principiile, valorile și tiparele de gândire joacă un rol important în interpretarea evenimentelor din jur, dar mai ales  în raportarea la ele. Așa cum fiecare acțiune are un rezultat, fiecare dintre aceste iluzii duce la o acțiune corespunzătoare, la o alegere care ar trebui să se afle în palmele noastre, nu ale fricii. Ar trebui să ne bazăm pe capacitatea noastră de  a face față unei provocări, pe principiile noastre, pe credința că în urma unei acțiuni creștem și ne întindem aripile. E greu, când o dată în trecut am simțit că acele aripi au fost rupte, iar în prezent vrem doar să evităm aceeași durere. Fără curaj, nu putem să ne trăim viața așa cum vrem noi, ci doar așa cum ne dictează trecutul.
Când aveam cinci ani, am fost respinsă constant de fetele cu care voiam să mă înțeleg, ajungând chiar să fiu ironizată, fără a spune nimănui care mă putea ajuta. Acest lucru m-a marcat, iar mult timp după ce am ieșit din acel mediu, simțeam că dacă vorbesc, o să fiu respinsă. Vedeți voi, niciodată nu am corespuns normalității colective. Prin urmare, am intrat în buclă. Fiecare zâmbet era întâlnit de o privire spre pământ, un salut nu era împărtășit, îmi era frică să relaționez. Trăiam în tăcere. Dacă te ascunzi după eticheta de ,,copil timid", nimeni nu o să stea suficient cât să-ți dezgroape sufletul, nu? Trăiam iluzia siguranței, în tonuri de gri. Situația s-a îmbunătățit când mama a reușit să mă facă să-i povestesc despre ce se întâmpla de fapt. Încet, cu trecerea la școala primară, mi-am recăpătat încrederea și dezvoltarea a început să apară. Totuși, uneori simt că respingerea cea veche se transformă în bandă adezivă și îmi înăbușă cuvintele.
Partea frumoasă a iluziilor este că pot fi manevrate. Emoțiile puternice negative ne alcătuiesc întunericul, iar uneori e greu să aducem lumină, fiindcă primul pas este să-l acceptăm. Dăm mâna cu strigoii. Le spunem ,,Bună ziua!". Plângem între timp... Ce film de groază nu are lacrimi pe undeva? E un proces natural cu care începe vindecarea. Ne ascultăm gândurile... nu o facem suficient de des. Intrăm în vechea amintire și o schimbăm. Întoarcem frazele în favoarea noastră, descoperim alte perspective. Intrăm într-o iluzie mai bună. Ne uităm în oglindă sub un alt unghi. Ne controlăm gândurile. În loc de ,,Nu sunt suficient" folosim ,,Sunt suficient pentru oamenii potriviți".   Una pe care am auzit-o prea des, mai ales în rândul colegilor mei, este ,,Sunt prost." (scuzați-mi limbajul). Am putea să o înlocuim cu ,,Pot evolua".  Desigur, aceste gânduri necesită o lungă repetiție pentru a dezrădăcina o credință înfiptă adânc ca un pumnal în inimă, dar măcar ne aduc înapoi în starea de control.
Curajul este născut dintr-o frică de care vrei să scapi, dintr-o frustrare pe care vrei să o înfrunți și de acțiunea care poate fi văzută ca o cădere liberă. Oamenii puternici nu sunt cei care nu au frică, ci cei care nu se lasă controlați de ea. Cei care plonjează în întunericul interior și vorbesc cu strigoi. Cei care întorc reflectoarele și oglinzile astfel încât imaginea să fie favorabilă. Sunt regizorii vieții lor.
Cât despre colecția de iluzii pe care le avem de-a lungul vieții... Aceasta ne devine povestea. Esența personalității se regăsește în ideile, perspectivele și proiectele noastre. Formarea ei nu se oprește niciodată, ci doar se extinde, dezvoltând noi lumi, noi iluzii, noi mecanisme. Romanele propriu-zise, calculele pentru lansarea rachetei Artemis II, toate se nasc din deviații ale realității, fiecare conținând o parte din ea, văzută altfel. Cartea se naște din ,,Am observat că...", iar descoperirile din ,,Oare..?". Fiecare om își formează gândirea prin experiențe de viață, de lectură, de calcul... Așa mai știm cu certitudine care e realitatea când suntem prinși la mijloc între atât de multe idei? Cuvintele sunt ale mele sau ale tuturor autorilor pe care i-am citit și ale oamenilor dedicați pe care am avut norocul să îi întâlnesc...? Îmi place să cred că sunt ale tuturor, că ce scriu eu acum și voi citiți e o revărsare a poveștii mele și a intersecției cu cele ale oamenilor creatori de mentalități. E o muncă de echipă.
A fost greu să înțeleg arta iluziei, fiindcă este derutantă... Cine poate defini realitatea, când tot ce vedem noi, oamenii, e o irealitate? Consider, totuși, că această multitudine de lumi, de povești, e ceea ce ne face umani. Fără iluzii, am avea o pereche de ochi goi, robotici, ce văd doar ce li se prezintă. Unde ar fi al nostru Houdini interior?
                                                                                  Oana Roman
P.S: Totul ține de perspectivă.

Trimite email
duminică, 25 octombrie 2026 la 03:10:06 Ora de vară a Europei de Est

Poza zilei

În dar... pentru toți!

Multe flori de primăvară, în dar... și un dar pentru cele 120 de milioane...
De dragul milioanelor!
Vă mulțumesc cu plecăciune, domnilor!
Prietenilor, colaboratorilor și cititorilor noștri dragi, care își iau din timpul lor liber de zi cu zi și din noaptea albastră... spre a ne lectura!
Al Dumneavoastră...
OviDan
 
 ***
 
Dacă în 24 martie 2026, ne bucuram de cele 120 de milioane, astăzi, acum (25 octombrie 2026, ora 2.02), suntem la fel de încântați de cele 150 de milioane (150.384.241) de vizualizări!