Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 octombrie 2026

Cum se pregătesc profesorii să țină pasul cu elevii care folosesc deja inteligența artificială?

Tot mai mulți profesori vor să înțeleagă tehnologia pe care elevii o folosesc deja, să își pregătească lecțiile mai eficient și să creeze activități mai atractive. Un program acreditat de Ministerul Educației și Cercetării și eligibil pentru Prima de carieră didactică le oferă posibilitatea să învețe practic, în sesiuni live, online, alături de un formator: Fundația pentru Educație Digitală organizează cursul „Introducere în Inteligența Artificială pentru educație”, adresat profesorilor, învățătorilor și educatorilor.

Vrei să afli mai multe despre curs înainte de a te înscrie?

Pe 20 octombrie, de la ora 18.00, Fundația pentru Educație Digitală organizează un webinar gratuit de prezentare a cursului „Introducere în Inteligența Artificială pentru educație”. Profesorii interesați pot afla cum se desfășoară sesiunile live, ce instrumente AI vor învăța să utilizeze și pot pune întrebări despre program. Participarea este gratuită, cu înscriere prealabilă: https://ai.fped.org/webinarii
Inteligența artificială este deja prezentă în viața elevilor: o folosesc pentru a căuta informații, pentru a redacta texte, pentru explicații și pentru rezolvarea unor exerciții. Pentru profesori apar întrebări noi: cum verificăm răspunsurile generate de AI? Cum încurajăm gândirea critică? Și cum folosim aceste instrumente fără să pierdem din vedere rolul esențial al profesorului?
În același timp, AI poate fi un sprijin în pregătirea materialelor didactice, adaptarea exercițiilor la nivelul clasei sau conceperea unor activități interactive. Pentru a valorifica aceste oportunități, cadrele didactice au nevoie nu doar de acces la instrumente, ci și de exemple relevante, exercițiu și îndrumare.

De ce vor profesorii să învețe să folosească AI?

Din experiențele participanților la programele Fundației pentru Educație Digitală se conturează trei motivații importante:
*dorința de a înțelege instrumentele pe care elevii le folosesc deja și de a-i ghida spre o utilizare responsabilă
*nevoia de a ține pasul cu schimbările tehnologice, fără să fie necesară o pregătire tehnică avansată
*interesul pentru lecții mai atractive și pentru reducerea timpului alocat unor sarcini repetitive.
De la fișe de lucru și teste adaptate la materiale vizuale și idei pentru proiecte, aplicațiile sunt diverse. Dar rezultatele generate trebuie verificate și adaptate, iar deciziile didactice rămân ale profesorului.

De la reticență la încredere: experiențele profesorilor

Profesorii care au parcurs deja cursul descriu atât câștiguri practice, cât și o schimbare de perspectivă asupra inteligenței artificiale.
Ana Maria Bîgu, profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială Nr. 1 Tunari, evidențiază atât sprijinul formatorului, cât și timpul câștigat în activitatea didactică:
„Apreciez în mod deosebit răbdarea instructorului, doamna Nicolici, care ne-a oferit trucuri valoroase pentru a obține exact rezultatele dorite atunci când folosim AI.
De când am integrat inteligența artificială la clasă, nivelul meu de stres a scăzut considerabil și mă bucur de mult mai mult timp liber. Sincer, nu îmi mai pot imagina activitatea didactică fără acest sprijin”.
„M-a surprins diversitatea instrumentelor descoperite și posibilitatea de a crea materiale didactice interactive, creative și adaptate nevoilor fiecărui elev”, declară Andreea Raluca Misaroș, învățătoare la Școala Gimnazială „Alexandru Bohățiel”, Vultureni, județ Cluj.
În opinia sa, AI nu înlocuiește experiența cadrului didactic: „Am înțeles că inteligența artificială nu înlocuiește creativitatea și experiența profesorului, ci le poate completa și valorifica, atunci când este utilizată responsabil”.
„Acum privesc cu multă recunoștință și responsabilitate aceste instrumente pe care, până acum, nu le-am luat în serios, fiind chiar ușor reticentă în privința folosirii lor la clasă”, susține Antoaneta Mărășescu, profesoară de biologie la Liceul Tehnologic „Lorin Sălăgean”.
Profesoara spune că a descoperit instrumente precum ChatGPT, Gemini, NotebookLM și Canva, pe care își propune să le folosească în activitatea la clasă. Experiența ei arată că formarea poate fi utilă inclusiv celor care pornesc cu rezerve în privința tehnologiei.

15 ore live, online, cu formator — nu lecții video preînregistrate

Pentru a răspunde acestor nevoi, Fundația pentru Educație Digitală organizează cursul „Introducere în Inteligența Artificială pentru educație”, acreditat de Ministerul Educației și Cercetării și adresat profesorilor, învățătorilor și educatorilor.
Diferența importantă față de un curs online bazat pe înregistrări este modul de desfășurare: cele 15 ore de formare au loc în direct, la datele și orele stabilite pentru fiecare grupă, alături de un formator. Participanții pot pune întrebări, primesc explicații în timp real și lucrează pe exemple din activitatea școlară. Cursul presupune participare sincronă, nu vizionarea în ritm propriu a unor materiale înregistrate.

Programul include și 10 ore de activitate individuală, pentru aplicarea celor învățate.

Participanții explorează instrumente precum ChatGPT, Gemini, Copilot, NotebookLM și Canva, utilizări pentru pregătirea lecțiilor, materiale educaționale și diferențierea activităților, dar și principii de verificare a informațiilor și utilizare responsabilă a AI.
Grupele sunt organizate în diferite intervale orare, inclusiv pentru categorii de participanți cu nevoi apropiate, cum ar fi învățătorii și profesorii din diferite arii curriculare.

Program acreditat și eligibil pentru Prima de carieră didactică

Cursul are o durată totală de 25 de ore (15 ore live și 10 ore de activitate individuală) și acordă 1 credit ECTS. Costul participării este de 975 lei, iar programul este eligibil pentru plata prin Prima de carieră didactică. Fiind online, poate fi urmat din orice localitate din țară, păstrând interacțiunea directă cu formatorul și cu ceilalți participanți.
Cum se pot înscrie profesorii interesați?
Programa, calendarul grupelor, condițiile de participare și formularul de înscriere sunt disponibile la ai.fped.org.

Dansând printre stele

O poveste despre iubire și moarte..., cu Lizuca mea!

Dansând printre stele

A fost odată ca niciodată o fetiță de trei ani și o bunică nervoasă în fața unei cățelușe buimace. Să nu uităm de vecinul care a decis să păstreze o distanță sigură față de casa la care tocmai a lăsat o vulpiță cu ochi de chihlimbar. Nu de alta, dar e posibil să fie ținta aruncării unui papuc.

            Cine ar fi crezut că un sat era locația unor conspirații? Bunicul și vecinul, pe la spatele bunicii care ar fi spus nu, au aranjat viața unui pui cu tuș pe nas și urechi clăpăuge.
            La telefon, bunica a aflat totul. Noroc că toată lumea era la cules de porumb... Voiau să o ducă înapoi pe acea creatură mică, pictată...gălăgioasă. Fetița de trei ani stătea pe scări și inspecta această vietate care intrase în lumea de minuni pe care o văd de obicei copiii. Nu zicea nimic.
            Există acel sentiment. Când pur și simplu știi că un suflet trebuie să facă parte din viața ta. Când o forță magnetică, imposibil de explicat, ne face să luăm decizii pe care le exteriorizăm cu mai mult curaj decât am face-o de obicei. Prin urmare, când bunicul a intrat, o micuță s-a ridicat în picioare, și-a pus mâinile în șolduri și a spus (scuzați gramatica):
            - Cățeușa asta nu mai peacă de aici!
            Prietene până la moarte. Adevărat!
Știați că în medie un câine trăiește între 10 și 14 ani? Eu am 15. Motive pentru care un câine își pierde rapid din kilograme: cancer? Nu am avut timp să aflu. Nu am fost acolo. În două zile, florile se loveau de un mormânt. Unde era năsucul meu tușat? Unde era sora mea? Au animalele rai? Nu o voi mai vedea. Nu o voi mai auzi. Nu îi voi mai simți blana aspră pe obraz. Îi plăceau nucile. Sper că are nuci în rai...
Nu e moartă. Lizuca trăiește!
Aceasta nu e o minciună a negării. Viața nu se termină cu moartea. Curge printre crăpături, ajunge în inimi, în sânge, în minți. Dictează alte drumuri, construiește amintiri, scrie texte. Cățelușa e o parte din mine. Face partea din povestea mea. Poate că nu o mai pot îmbrățișa, dar încă mă face să zâmbesc. O iubesc. Iar din acest motiv, nu moare cu adevărat.
Moartea e adesea asociată cu încheierea vieții. Dar... e mort Da Vinci? Atunci de ce operele lui încă influențează vieți și mentalități? E mort Bonaparte? Atunci de ce încă îi sunt studiate strategiile? Viețile lor pur și simplu au trecut în alt plan. Au început să curgă prin mințile cunoscătorilor, creând o piesă din persoana respectivă, oricât de mică, care continuă să producă acțiuni și idei. Ne formează. Deci, viața lor chiar nu mai există? Ei trăiesc în fiecare dintre cei care i-au studiat.
            Nimic ce are inimă nu e făcut pentru a petrece veșnicia în același corp. Totuși, viața face valuri, continuă să existe:
            Bulgării de zăpadă zboară, Lizuca vrea să-i prindă, chiar dacă îi îngheață limba. Fetița merge cu sania pe deal. Lătratul vulpiței o însoțește. Primăvara aduce flori care împodobesc capul Lizucăi. Vara e plină de plimbări prin pădure. Câinele protejează familia de pericole, copila își face griji că explorarea acestuia îl va face victima unei ,,vrăjitoare malefice" ce se ascunde în inima codrului. Toamna trece prin aruncături de bețe și împărțit de nuci. Fiecare nouă întâlnire înseamnă lătrat, pupici și îmbrățișări (cu strigătele tatălui privind posibilitatea ca Lizi să-i murdărească pantalonii pe fundal). De fiecare dată când cineva e îmbrățișat, ea trebuie să fie prezentă, să sară pe un picior și să ceară pupici. La grătare... cap pe genunchi, privire drăgălașă și urechi pleoștite - rețeta perfectă pentru a primi niște carne. Când un om ce pare a avea intenții dubioase intra în curte, tot satul știa, semnul cel mai clar fiind caninii dezveliți și mârâituri. Un fluierat de la mine înseamnă întrecere până pe vârful dealului unde avem discuții profunde, amintim în treacăt numele unor băieți drăguți de la școală... așa, ca între fete. Ea știe toate secretele fetiței. Ai crede că un câine urlă la uliu. Ea? Doar dacă îi indică bunicul și chiar și-așa, lătră la el și dă din coadă. Odată cu venirea iepurilor, se naște o ură instantă. După zile de plimbat, se urcă pe leagăn între fată și bunicul ei. Timpul trece. Fata devine adolescentă, se îndreaptă spre noi orizonturi și se dezvoltă rapid. Lizuca încet devine mai puțin activă, o dor picioarele, cataracta întunecă strălucirea chihlimbarului. Două existențe în același interval de timp, cu evoluții diferite. Una e linie îndreptată spre cer, cealaltă spre pământ, după atingerea apogeului. Dacă înainte era model pentru coronițe de flori, acum e subiect de fotografie. Frumoasa vulpiță...
            Vine momentul. Telefonul zilnic către bunicii din sat se încheie, iar liniștea e mai apăsătoare decât de obicei. E gata. Bănuiesc că acum blana de sub flori va fi înlocuită de pământ. Mă uit la tavan de parcă are răspunsuri. Stau așa...Niciun gând, nicio mișcare. E ciudat, de obicei nu pot să-mi opresc mintea.
            Trec două ore până pot să plâng. Până atunci o durere surdă exista. Știați că dacii se bucurau când cineva murea? Aparent era scutit de durerile lumii noastre, fiind trimis pe pământ ca să fie pedepsit... Se bucurau când un coleg de suferință evada prin forțele misterioase care întrec puterea oricărui om. Toată lumea știe legenda lui Decebal. Poată că ,,eliberarea" nu înseamnă neapărat trecerea în neființă, ci puterea de a deveni o legendă.
            Așa se întâmplă cu fiecare dintre noi, fie că ajungem în cartea de istorie, fie că suntem pomeniți la masa cunoscuților. Prin urmare, moartea este o metamorfoză pe care suferința o maschează în sfârșit.
            Poate spun doar vorbe meșteșugărite ca autoapărare sau poate vreau să o fac nemuritoare pe Lizuca. Oricum, ca în orice întortocheată poveste, fiecare crede ce vrea.
            Când eram mică mă gândeam că după moarte sufletul devine o stea. Știu că sunt doar niște giganți de heliu, dar visele sunt izolate de realitate. Așa că voi dansa cu Lizi, printre stele.
Ne vedem acolo sus, pufoaso!
Oana Roman
Epilog: Poveștile sunt iubire. Iubirea învinge moartea.
Eu i-am spus povestea.

Trimite email
duminică, 25 octombrie 2026 la 03:08:16 Ora de vară a Europei de Est

Poza zilei

În dar... pentru toți!

Multe flori de primăvară, în dar... și un dar pentru cele 120 de milioane...
De dragul milioanelor!
Vă mulțumesc cu plecăciune, domnilor!
Prietenilor, colaboratorilor și cititorilor noștri dragi, care își iau din timpul lor liber de zi cu zi și din noaptea albastră... spre a ne lectura!
Al Dumneavoastră...
OviDan
 
 ***
 
Dacă în 24 martie 2026, ne bucuram de cele 120 de milioane, astăzi, acum (25 octombrie 2026, ora 2.02), suntem la fel de încântați de cele 150 de milioane (150.384.241) de vizualizări!