Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
13 noiembrie 2026

BREAKING În anul școlar 2027-2028, clasele din mediul urban vor avea cu cel puțin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute de lege – proiect

Ana MOISE

Pentru fundamentarea proiectului planului de şcolarizare pentru 2027-2028, se va analiza situaţia claselor din unităţile de învăţământ din mediul urban, astfel încât acestea să funcţioneze cu cel puţin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute de Legea nr. 198/2023, conform proiectului metodologiei pentru fundamentarea cifrei de școlarizare pentru anul școlar 2027-2028, pus în consultare publică pe 12 noiembrie de Ministerul Educației și Cercetării.
Proiectul metodologiei pentru fundamentarea cifrei de școlarizare în anul școlar 2027-2028 introduce criterii noi pentru planificarea claselor din mediul urban și din municipii, plus obligația verificării pe baza datelor din SIIIR a situațiilor elevilor înscriși în aceeași formațiune de studiu de cel puțin de 3 ori.
Propunerea vine în contextul în care Sorin Ionescu, ministru delegat pentru Învățământul Preuniversitar, a criticat clasele supraaglomerate. Acesta a spus că „34 de elevi într-o clasă este o nebunie, o nebunie la propriu”, la audierea din Parlament pentru funcția de ministru, de pe 19 octombrie.
„N-am avut acces la toate aceste date ale ministerului, dar eu cred că 34 de elevi într-o clasă este o nebunie, o nebunie la propriu. Toată Europa militează pentru scăderea numărului de elevi. De ce? Mai puțini elevi înseamnă un cadru didactic mai concentrat pe activitatea didactică”, a declarat Sorin Ionescu.
Edupedu.ro a scris că Federația Părinților Edupart a semnalat conducerii ISMB clase pregătitoare 2026 cu 28 și 29 de elevi: Vă adresăm rugămintea să dispuneți o analiză juridică corectă
În anul școlar 2025-2026, 2.405 formațiuni de studiu funcționau cu mai mulți elevi decât permite legea, potrivit unui răspuns al Ministerului Educației transmis Camerei Deputaților. Într-un liceu din Brașov a fost raportată o clasă cu 51 de elevi, cu 21 peste plafonul legal, potrivit datelor prezentate de Edupedu.ro.
Fostul ministrul al Educației, Mihai Dimian, a spus că numărul final al elevilor dintr-o clasă de nivel primar ar trebui să fie 24: „Noi am pornit de la ideea că media 24, că în anumite situații poți să crești până la 28. După care am adăugat minorități, am adăugat CES și tot creștem numărul acesta”.
Prevederile din proiectul pentru anul școlar 2027-2028

Art. 3. – „Pentru fundamentarea proiectului planului de şcolarizare, în cadrul criteriului economic se vor analiza următoarele aspecte:

a) situaţia claselor paralele despre care se estimează, pe baza datelor înregistrate în SIIIR, că la sfârşitul anului şcolar au efective sub limita minimă stabilită prin lege şi a căror comasare se impune fie la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică şi în structurile arondate acesteia, fie la nivelul localităţii/unităţii administrativ-teritoriale, în raport cu prevederile art. 23 alin. (1), (1^1), (1^2) şi alin. (1^3) lit. b) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;

b) situaţia claselor din unităţile de învăţământ din mediul urban, astfel încât acestea să funcţioneze cu cel puţin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute la art. 23 alin. (1) sau alin. 1^3 lit. b) din Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;

c) situaţia claselor din unităţile de învăţământ din municipii, astfel încât acestea să funcționeze cu cel mult 2 elevi sub limita maximă prevăzută la art. 23 alin. (1) sau alin. 1^3 lit. b) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare...

La sfârșitul seriei întâi, de Gheorghe PĂUN

Revista de cultură ,,Curtea de la Argeș”, pe luna decembrie 2026

La sfârșitul seriei întâi, de Gheorghe PĂUN

,,Pe la jumătatea lui septembrie am anunțat o parte dintre colaboratorii apropiați ai revistei că decembrie 2026 este un sfârșit pur și simplu, cu o serie a doua deloc previzibilă, dar, vorba unui amic, și sfârșitul lumii s-a amânat de câteva ori... Am obosit, spuneam, nu mă mai ajută ochii, adăugam - dar cine citește urmuzian (printre rânduri, cum se spune) editorialele din octombrie și noiembrie poate găsi motivări mai detaliate, sugestii mai precise-variate privind „oboseala" invocată.

Șaisprezece ani, din decembrie 2010 până în decembrie curent, lună de lună, ba chiar cu o cadență neabătută (întârzieri au mai apărut în zona tipografic-poștală, din cauze exterioare redacției, cea încăpând pe un singur scaun, adaug adesea), sunt o durată onorabilă pentru peisajul revuistic românesc, pentru vremurile noastre scârțâind entropic din toate încheieturile, ca să nu mai amintesc și că „timpul crește-n urma mea, mă'ntunec" (Eminescu).
Reacțiile, câte au fost, m-au făcut să mă consider vinovat - atunci, că nu mă mai simțeam în stare să continui, ulterior, că nu i-am anunțat imediat, pe toți cei dezamăgiți, că a apărut o soluție de continuare. Toate mesajele primite deplângeau „moartea" revistei, insistând pe necesitatea și utilitatea ei - nu intru în amănunte. (Nu au ajuns la mine, dacă și câte vor fi fost, și nu se poate să nu fi fost, ecouri dinspre cei care s-au bucurat că revista nu va mai apărea, dar bine că n-au ajuns, pentru că probabil m-ar fi îndârjit, în ciuda dioptriilor...)
Oricum, pentru vreo două săptămâni pot spune că am trăit „în posteritatea revistei", iar asta îmi dă prilej să povestesc o întâmplare semnificativă. Cu ceva vreme în urmă, am întâlnit un jucător de GO de vârstă medie, nu-l cunoșteam. De unde ai învățat GO?, l-am întrebat. Dintr-o carte veche, de prin anii 1980, o carte de inițiere. Îți amintești autorul?, nu a rezistat orgoliul meu să-l întrebe. Cred că Gheorghe Păun se numea... Păi, eu sunt acela. A replicat brusc, deci sincer: Cum?! Mai trăiți?!...
Atunci mi-a trecut prin minte ideea că - în materie de GO - trăiesc, antum, în propria-mi posteritate! Posteritate antumă - un privilegiu! (Am cerut nu știu cărui sistem IA să comenteze sintagma și mi-a spus la un moment dat că ea poate fi considerată un... oxigen!... La a doua încercare a nimerit: „oximoron". Iată un exemplu de eroare IA apărută din faptul că „omul de tinichea" - H. Bădescu îi zice așa, învață și vorbește folosind token-uri, fragmente de cuvânt, nu cuvinte - dar asta e doar o paranteză „la modă". 
La GO, lucrurile sunt clare: am dedicat intensiv zece ani jocului, din decembrie 1982 (iar decembrie!) până în 1992, când am plecat „prin lume", practic întrerupând relațiile cu federația de profil, încă activă din plin și acum. Au trecut patru decenii de atunci, mai mult de jumătate dintre jucătorii români de GO sunt probabil mai tineri de 40 de ani, pentru ei, vorba lui Arghezi, nu sunt decât „un nume adunat pe-o carte". Posteritate pură - cu mine martor în viață!
În privința revistei, a apărut o soluție ca parcă aranjată de Urmuz de pe asteroidul lui, nu numai neașteptată, ci și de tip... salt calitativ. „Aiasta nu se poate!", a exclamat acad. Valeriu Matei, director general al Editurii Academiei Române, atunci când i-am mărturisit că nu mai pot continua revista. „O preluăm la Editură!" Conducerea Academiei a aprobat „preluarea", vom avea așadar din ianuarie o serie nouă"...
Am citat din editorialul domnului redactor-șef, acad. Gheorghe PĂUN.
Citiți totul la adresa cunoscută: www.curteadelaarges.ro.
Și noi cu cine votăm, Excelență!? Sau altfel spus: Pe noi cui ne lași, Excelență?
Noi ai cui rămânem din ianuarie 2027?
Dincolo de aceste întrebări (retorice), avem în față revista de cultură ,,Curtea de la Argeș", numărul pe luna decembrie 2026.
Vă spicuim din Cuprins: Horia Bădescu: Între noi şi neant stă memoria; Acad. Ioan-Aurel Pop: Dispreţul şi invidia; Alexandru Mărchidan: Ideile au consecinţe (VII); Ion Fercu: Când autorul tace, începe opera să vorbească (II); Cristian S. Calude: Pivotul algoritmic - Adevăr, rigoare și etică în cercetarea matematică; Mircea Băduţ: Cogniţia plată - Avantaje și dezavantaje; Nicolae Georgescu: Ileniţă de la munte - Discuţii cu inteligenţa artificială (I); Dan D. Farcaş: Sfârşitul unei himere; Ion Andreiţă: Cântecul Gintei Latine; Nicolae Mareş: Nicolae Iorga despre Polonia; Mihaela Albu: Mircea Eliade şi Constantin Noica, sub semnul dimensiunii culturale a românismului; ÎPS Calinic Argeşeanul: Blaise Pascal, sfântul secolului al XVII-lea; Marin Iancu: I.L. Caragiale şi Junimea...
Așa cum ne-am obișnuit să completăm Cuprinsul, adesea, o facem și acum, semnalând și alte câteva titluri de articole: Despre lighioane, demoni și oameni - Chipurile fiarei și chipurile luminii (pag.7-8); Lumea analoagă - scrisori, felicitări și de ce le (mai) folosim? (pag. 14-15); Fizicianul prahovean cu biografia cât istoria secolului XX (pag.22); Alexandru Jula nu poate fi uitat (pag. 23-24); Nenuma, o carte filosofică (pag. 27) și multe altele...
Orădenii și bihorenii se vor simți ,,acasă" lecturând articolul ,,Cântecul Gintei Latine" (vorba aceea: Prietenii știu de ce!) Nu-i așa, doamnă profesor Paraschiva Cărbunar?
Iar articolul distinsului academician - președinte Ioan-Aurel Pop nu trebuie ratat sub nicio formă!
Mulțumim pentru toate cele 193 de numere de revistă (din 2010 și până astăzi), distinse domnule academician Gheorghe PĂUN. Nu știm... să ne bucurăm, de pe acum, de noua serie, care va ieși din 2027 la Editura Academiei Române, pentru că ne obișnuisem vreme de 16 ani, cu un format și un stil, dar și cu o vorbă ,,împănată", la fiecare editorial...!
Cu Dumnezeu înainte! Ce e scris și pentru noi..., vorba aceea!
Moise-Ovidiu DAN

Trimite email
duminică, 22 noiembrie 2026 la 22:51:06 Ora standard a Europei de Est