Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Excelenței Sale Domnul Oszkár FÜZES, ambasadorul Republicii Ungaria la București

Primim de la dr. Dan BRUDAȘCU,

Excelenței Sale Domnul Oszkár FÜZES, ambasadorul Republicii Ungaria la București

Excelența Voastră,
Mă văd nevoit să vă adresez această scrisoare deschisă, nu în calitate de om politic, pentru că, în momentul de față, nu mai sunt membru al nici unei formațiuni politice românești, ci în calitate de intelectual român, îngrijorat (dar nu speriat; noi, românii nu suntem deloc speriați de excesele extremiste ale unor nostalgici, cuprinși în coloana a V-a a revizionismului unguresc) de înrăutățirea raporturilor interetnice în țara mea.

Urmărind cu atenție de câțiva ani atitudinea diplomației și clasei politice maghiare nu numai față de România, ci față de toate țările vecine unde trăiește o minoritate maghiară, trag concluzia că această deteriorare a situației se datorează în foarte mare măsură încurajării, repetate și în mod oficial, de către oficialitățile maghiare, a unor astfel de atitudini de tip revizionist revanșard, în pofida declarațiilor oficiale ale tuturor guvernelor, ce s-au perindat la conducerea Ungariei după 1990, că respectă acordurile și înțelegerile internaționale ce definesc și stabilesc granițele național statale ale statelor europene.
Deși, sub acest aspect al declarațiilor, ar fi greu cuiva să impute ceva guvernelor maghiare, în practică constatăm o reluare, în forme mult mai viclene și violente, a politicii revizionist revanșarde inițiată și promovată atât de forțele hortyste cât și de cele comuniste maghiare. O nefericită atenție, sub acest aspect, a fost acordată Transilvaniei, guvernanții de la Budapesta făcându-se că au uitat că, după anul 1918, acest teritoriu este parte componentă, indivizibilă și inalienabilă a teritoriului național românesc și, deci, că este o jignire adusă majorității populației românești și conducerii Statului Român că o serie de fanatici politicieni budapestani continuă să planifice sărbătorirea numeroaselor zile naționale ale Ungariei, nu în Ungaria, cum ar fi normal, ci pe teritoriul României, sfidând realitatea politică și istorică și urmărind, probabil, reacții ferme din partea cetățenilor români, care refuză să înțeleagă și să accepte astfel de periculoase și perverse jocuri politice, în care văd, în mod justificat, o sfidare a lumii civilizate și a tuturor celor care se opun încurajării și escaladării de noi conflicte pe criterii etnoice între statele europene. Teoretic, în momentul aderării sale la UE și țara Dumneavoastră a acceptat aceste principii legate de inviolabilitatea și nemodificarea granițelor de stat convenite pe baza unor acorduri internaționale la sfârșitul războaielor mondiale ce au pustiit continentul nostru și au creat atâta suferință și pierderi de vieți omenești.
Probabil, Excelență, că, ținând cont de „abilitatea” cu care ne-a obișnuit  deja diplomația maghiară, veți încerca să susțineți că o asemenea măsură vi se pare firească. Într-o astfel de eventualitate îmi permit să vă întreb de ce, într-un astfel de caz, președintele Ungariei sau alți demnitari maghiari nu au găsit de cuviință să organizeze sărbătorirea zilelor naționale ale țării Dumneavoastră (de ce, oare, chiar atât de multe!?!) și în țări ca SUA, Germania, Australia, Canada etc., unde, la fel ca în România, Serbia, Slovacia, trăiește o consistentă minoritate maghiară care, dacă ar rămâne în picioare, argumentele Dumneavoastră, are la fel de mult ca minoritarii maghiari din statele vecine, drept să vă pretindă să nu îi mai neglijați, cu atât mai mult cu cât părăsirea țării lor de baștină a fost rezultatul suferințelor trăite în perioada în care aveau calitatea de cetățeni maghiari, dar care n-au putut tolera excesele extremiste sau comuniste ale guvernelor aflate la putere la Budapesta.
Excelența Voastră, cele de mai sus reprezintă doar o parte din motivele pentru care cred că zelul depus de șeful statului maghiar și de alți înalți demnitari politici este cu totul exagerat și nejustificat. În ultimii ani, și prestația reprezentanților diplomatici ai Ungariei, deci inclusiv a Dumneavoastră lasă foarte mult de dorit și datorită faptului că ei incalcă, cu bună știință, dreptul internațional și practicile diplomatice civilizate, obișnuite, prin faptul că își depășesc competențele legale și atribuțiile stabilite de dreptul internațional.
Ca să fiu cât se poate de clar înțeles, cu tot respectul cuvenit funcției Dumneavoastră, subliniez că găsesc un abuz inadmisibil din partea Dumneavoastră ceea ce ați făcut cu prilejul recentei Dumneavoastră vizite în județul Cluj. Mă folosesc în același sens de relatările ziarului „Făclia” din datele de 13, 14-15 martie a.c., care relatează despre întâlnirea pe care ați avut-o, la Turda, cu unii reprezentanți ai comunității maghiare din zonă. Domnia Voastră pare a fi uitat că persoanele respective sunt cetățeni ai statului român, iar soluționarea problemelor acestora, inclusiv a celor ce privesc viața lor comunitară, este o obligație și un atribut legal, exclusiv al autorităților românești. Având în vedere faptul că, după 1990, minorității maghiare i s-au creat posibilități pe care, Dumneavoastră și guvernul maghiar nu le asigurați pe teritoriul Ungariei post-trianonice respectiv, prezența în Parlament și asocierea, aproape fără întrerupere a UDMR la guvernare, indiferent de culoarea politică a majorității ce formează guvernul. Nu aveți, prin urmare, Excelență, absolut nici un motiv să susțineți că rezolvarea unor probleme, ce intră în  competența și obligațiile autorităților române și exclusiv ale acesteia, ar necesita intervenții speciale din partea Dumneavoastră ca reprezentant oficial și diplomatic al Ungariei.
Consider, prin urmare, o lipsă inadmisibilă de respect față de țara în care sunteți acreditat ca diplomat să vă erijați Dumneavoastră în postura celui care își poate permite să intervină și să ia măsuri ce privesc exclusiv atributele constituționale ale autorităților române centrale și locale. Cine vă permite o astfel de intervenție, contrară atribuțiilor și competențelor unui diplomat străin? De ce, dacă tot doriți să fiți util și să dați dovadă că în Ungaria democrația nu este doar o vorbă în vânt, de ce nu cereți guvernului țării Dumneavoastră să aplice aceleași proceduri și standarde în relația cu minoritățile etnice, punând astfel capăt sălbaticului și primitivului proces de maghiarizare și deznaționalizare pentru care cheltuiți anual sume imense, la fel ca în perioada odiosului regim horthyst.
Sunt ferm convins, Excelență, că dacă Dumneavoastră ați fi avut un astfel de comportament în USA sau în oricare altă țară vest europeană democratică și civilizată, în cel mult 24 de ore ați fi fost declarat persona non-grata și ați fi fost expulzat pentru încălcarea atribuțiilor ce vă revin ca și pentru aducerea der atingeri grave și inadmisibile demnității statului în care v-ați fi desfășurat activitatea.
O altă, după părerea mea, gafă pe care ați făcut-o, a fost aceea de a cere, imperativ, primarului municipiului Cluj-Napoca să ia măsuri speciale pentru protejarea unor monumente funerare din cimitirele de pe raza municipiului, care ar face obiectul unor nepermise vandalizări din partea unor forțe extremiste. Personal, condamn și dezavuez, dacă există cu adevărat, orice fel de astfel de manifestări și consider că ele sunt inadmisibile și deloc justificate într-o lume civilizată. Nu dețin date concrete care să confirme sau infirme acuzațiile Dumneavoastră, dar vă asigur că, în cazul în care ele se dovedesc a fi reale, le voi condamna în mod public, considerându-le ca semne ale unor atitudini primitive, pe care nu le mai putem tolera.
Înainte de a fi formulat o asemenea cerere, cred că domnia voastră are obligația minimă de a clarifica românilor motivele pentru care guvernul de la  Budapesta a încurajat mutilarea mormintelor unor minoritari, cetățeni maghiari, inclusiv din cadrul etniei române, pe care i-a obligat la folosirea, pe crucile mormintelor, exclusiv de nume maghiare sau maghiarizate. De asemenea, tot înainte de a cere imperativ intervenția unui primar român, poate reușiți să explicați românilor de ce, de ani de zile, autoritățile de la Budapesta refuză obstinat restituirea către deținătorii lor de drept a bunurilor mobile și imobile ce aparțin Fundației Gojdu, sau, dacă tot este vorba de morminte, de ce primarul Budapestei nu mișcă un deget măcar pentru a feri de la distrugere completă mormântul lui Emanuil Gojdu din cimitirul Kerepessi, aflat într-o avansată stare de deteriorare. Să fie aceasta recunoștința postumă a ungurilor față de contribuția excepțională a acestui jurist român la reforma și modernizarea dreptului penal al Ungariei, ca și la alte fapte importante de cultură care au sporit, la vremea lor, prestigiul țării Dumneavoastră?
Nu în ultimul rând, vă mai solicit, Excelență, să motivați, credibil, refuzul nejustificat (care încalcă și prevederile unor acorduri internaționale) ale autorităților Dumneavoastră de stat de a ni se restitui partea din Arhivele Naționale de la Budapesta ținute încă,  după mai bine de 90 de ani, prizoniere în arhivele din Budapesta. După ce veți explica coerent și civilizat măcar aceste aspecte, abia după aceea veți avea dreptul, Excelență, să formulați, pe un ton civilizat însă, solicitări și nu dispoziții adresate primarului municipiului Cluj-Napoca sau oricărui alt demnitar al statului național român suveran și independent, pentru că România nu este o provincie aflată sub ascultarea altui stat străin.
Primiți, Excelență, asigurarea stimei și considerației ce o am față de valorile culturii și spiritualității țării Dumneavoastră.
Dr. Dan BRUDAȘCU,
cetățean român și european
20 martie 2010

Trimite email

duminică, 8 decembrie 2019