Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

„Tarna Mare – istorie-legendă-adevăr”

Un dar de suflet de Sfintele Sărbători de Paști

„Tarna Mare – istorie-legendă-adevăr”

Venind la Oradea, Horațiu Molnar mi-a adus din partea distinsei doamne profesor Doina Molnar cartea „Tarna Mare – istorie-legendă-adevăr”, pe care o consider ca un dar de suflet de Sfintele Sărbători de Paști.

Pentru că această carte îmi amintește de cei dintâi, și cei mai frumoși, ani de apostolat, petrecuți la Tarna Mare, din județul Satu Mare.
 „Biruit-au gândul...”
„Biruit-au gândul să mă apuc de această trudă, să scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor și seminție sunt locuitorii țării noastre”, scria cronicarul Miron Costin.
Tot așa a pornit la drum și doamna profesor Doina Molnar: „Pornind de la vorbele cronicarului și îndemnată de ele am început să scormonesc prin cele mai ascunse cotloane ale minții și sufletului oșenilor din această mirifică așezare a Tarnei Mari. Cercetând, am adunat din comorile acestor locuri o mulțime de povești pe care după ce le-am scris, am ajuns la concluzia că Tarna Mare este „locul cu cele mai multe legende pe metru pătrat”.
Am deschis ferestrele minților multor oameni bătrâni din sat, care mi-au fost mentorii sufletești ai acestei cărți...”, scrie doamna profesor Doina Molnar în „Argument”.
Lucrarea este (așa după cum se și spune) istorie, legendă și adevăr în ceea ce privește comuna Tarna Mare, cu satele aparținătoare: Valea Seacă, Bocicău și cătunul Văgaș, chiar dacă, uneori, autorii cărții (Doina Molnar, Vasile Conioși Mesteșanu și Marcel Andercău) depășesc granițele comunei și chiar și fruntariile țării, făcând „incursiuni” în vecini (când se face referire la sora mai mică, Tarna Mică – Hija), în Ucraina.
De la Legenda pietrelor cântătoare... la câinii stafii
După considerațiile istorice despre cele trei sate ale comunei și cătunul Văgaș, parcurgem cu drag nenumăratele legende ale locurilor: Băile de la Tarna Mare (pe unde și-au petrecut pașii mulți copii, din întreaga țară, veniți în tabăra școlară de la Tarna Mare), bisericuța „Sfânta Ana” de la Tarna Băi, Legenda pietrelor cântătoare, La surpături, Valea șerpilor, Gura dracului, Fagul hoților, Mina piticilor, Cuptoarele, Fântâna Doamnei, Trei hotare, Din lumea celor care ne-nspăimântă, Legende despre Nichita (Bătrânul Nichita, Șobolanii lui Moș Nichita, Lupii moșului, Nichita, Fata moșului, Sacul moșului, Claia, Crăciunul, Câinele), alte legende: Morțolea, Omul cu picioare de cal, Câinii stafii...
Legende scurte și accesibile oricui, numai bune de lecturat de orice învățăcel, care va afla multe informații, mai cu seamă legate de obiceiurile și tradițiile românilor neaoși din părțile locului, care le păstrează cu sfințenie și le promovează neîntinate prin dascălii școlilor și ai grădinițelor. Îmi amintesc cu drag de șezătorile dascălilor și de serbările școlare, de spectacolele prezentate de apostolii neamului, în care  evoluau, fără reținere (rușine), de la director la primar...
Cercetări dialectale...
Pentru a stărui întru adevăr, autorii ne prezintă personalități care au trăit și au făcut istorie pe meleagurile comunei: preotul greco-catolic Athanasie Doroș, ing. Adrian Tomoioagă, Antoniu Covaci (Kovaciu), doctor Paul Augustin – preot arhimandrit la Bocicău...
Profesorul de limba română nu se mulțumește doar cu atât, ci mai inserează în carte prezentarea costumului popular oșenesc, cercetări dialectale, precum și fotografii de arhivă.
Așadar, cartea se vrea o „plăcută zăbavă” care instruiește și educă, deopotrivă, o carte de lectură plăcută pentru tot școlarul, dar și un îndreptar de istorie și legende ale acestor locuri binecuvântate de Domnul. (Moise-Ovidiu DAN)

Trimite email

luni, 14 octombrie 2019