Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Școala – „un laborator al viitorului”

Controverse

Școala – „un laborator al viitorului”

Sub titlul „Reforma școlii”, dl Nicolae Manolescu, „cel mai important critic postbelic”, cum îl numește Gabriel Chifu, publică în România literară (nr.1, 2011) un editorial plin de idei ce solicită luarea- aminte a tuturor factorilor implicați în ceea ce Domnia Sa numește „laboratorul viitorului”.

Pornind de la  raportul OCDE referitor la testele PISA (care măsoară, nu cunoștințele, ci competențele elevilor  din ultima clasă de liceu), dl Nicolae Manolescu arată că „primele cinci școli din lume, ai căror elevi își folosesc cel mai bine cunoștințele, fac parte din grupul „Tigrilor asiatici”, subliniind în același timp că aceste țări au pus la baza dezvoltării lor alocarea de fonduri, în primul rând, în învățământ și cercetare. La aceasta, noi am adăuga, existența unui climat sănătos de studiu, bazat pe o relație corectă între profesor și elev, fără încrâncenare, dar și fără larghețea vecină cu lipsa de interes întâlnită în unele licee din România.
Între diverși factori de reușită, se distinge unul omniprezent: formarea profesorilor.
În Finlanda, remarca (după L Express) dl N. Manolescu, „ei sunt bine pregătiți, bine plătiți și foarte respectați de populație”. Se face referire la Finlanda  deoarece elevii din această țară, la testarea din 2009, s-au clasat pe locul al treilea, după cei din provincia chineză Shanghai și cei din Coreea de Sud.
Altă idee asupra căreia stăruie semnatarul editorialului este corelația dintre lectură și reușita școlară, precizând că „e vorba, desigur, despre lectură în general, nu  doar de cea literară, și indiferent de suportul cărții.”
 Afirmația că „la orizontul informației apare un compromis istoric (...) între media și Gutenberg” ne duce cu gândul la Marshall McLuhan, „filozoful erei electronice”, autorul teoriei despre transformarea planetei prin mass-media  într-un „sat global”, teorie în mare vogă în anii șaptezeci. De fapt, ea reprezenta, în anii aceia, o încercare de a revoluționa educația. Profesorul canadian contesta monodimensionalitatea culturii tipografice și afirma că învățământul ar trebui să renunțe la angajamentul față de cuvânt - care constituie doar o concentrare a simțului vizual - pentru  a cultiva „simțurile totale” ale omului.
”Compromisul istoric” la care se referă dl N. Manolescu, putea fi întrezărit încă de pe atunci, de vreme ce biroul profesorului de la Universitatea din Toronto era plin de cărți, hârtii și publicații - pe jos, pe masă, pe birou.
Văzându-l, Catinca Ralea simțea nevoia  să afirme: „Tipăriturile păreau să fi invadat universul acestui apostol al tehnologiei electronice.”
Revenind la editorial, observăm că, în opinia dlui N. Manolescu, „reforma școlii constă în adaptarea la societatea
informatică actuală prin considerarea ei (a școlii - n.n.) drept prioritate națională. Dar, atenție, nu doar pe hârtie, ci prin alocarea prioritară de fonduri (...). Nu dată pe mâna autorităților locale, ci pe aceea a oamenilor școlii”. (Al. Serpens)

Trimite email

luni, 21 octombrie 2019