Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Criticul și noii comisari culturali

Controverse

Criticul și noii comisari culturali

„Eminescu este pedepsit post – mortem, pentru că și-a iubit țara”.
Fraza de mai sus a fost extrasă din articolul „Iubire și pedeapsă”, scris de dl Alex Ștefănescu și publicat în R.l. nr. 14 din 8. 04. 2011, p. 5.

Criticul observă că, în România, s-a ajuns la situația absurdă în care un român care își iubește țara nu-și poate exprima acest sentiment decât pe ascuns deoarece „... este aproape sigur că va fi acuzat de naționalism și blamat”. Paradoxul, afirmă mai departe autorul, funcționează și invers. „Dacă un român vorbește cu dispreț despre poporul român, toți cei din jurul lui îl aprobă cu entuziasm sau tac”.
Fixându-și stăruitor privirea asupra creației literare, dl Alex Ștefănescu ajunge la concluzia că „Intelectuali de elită de azi sunt incapabili să citească literatura corect” și, cu ironia ce-l caracterizează, îi reproșează lui Cristian Preda („cu ale lui coronițe de școlar silitor puse una peste alta”) că n-a reușit să vadă în publicistica lui Eminescu „(...) decât expresia unei gândiri politice rudimentare și inactuale”.
La sfârșit, dă un citat semnificativ, în deplină concordanță cu problematica abordată, din romanul „Să nu mori înainte de moarte”, al renumitului scriitor rus Evgheni Evtușenko, referitor la „aerul patriei ce ți se dă o singură dată și care nu poate fi înlocuită cu nimic”. Entuziasmat, dl Ștefănescu scrie că, atunci când va găsi într-o carte a unui scriitor român de azi „o asemenea frază răscolitoare”, va celebra, în sinea sa, renașterea literaturii române.
Noi însă ne luăm îngăduința de a nu-l crede și considerăm că, dacă marele Evgheni Evtușenko ar fi român, dl Alex Ștefănescu ar trece nepăsător peste fraza aceea răscolitoare, fie și numai pentru că acesta a scris și poezia „Carnetul de partid” („Un Lenin multiplicat în milioane de chipuri/sînt comuniștii pășind pe pământ”) în care îl preamărește pe acela pentru care.../ carnet înseamnă a doua lui inimă/ iar inima-i al doilea carnet de partid. Alt motiv pentru care nu-l credem ține de obiceiul unor critici români de a lăuda sau, după caz, de a denigra opere și autori după unicul criteriu de „aderență necondiționată la un grup de prestigiu”.
Ni se pare că de această meteahnă suferă dl A. Ștefănescu în articolul „Exegeza numărului 600” (R.l. nr. 16, 22. 04. 2011, p. 5) în care, după ce afirmă că Horia –Roman Patapievici „ori de câte ori a pătruns în spațiul literaturii, a făcut câte o eroare...”, nu-l judecă aspru pentru afirmații „greu de acceptat” (ca pe C. Preda), ci îi gâdilă orgoliul de „filosof cu pregătire de fizician” care „și-a pus un papion și s-a instalat în prim-planul culturii noastre de azi”.
În loc să-l îndemne să-și mobilizeze „extraordinara inteligență” spre a descoperi prin ce este actuală opera lui Eminescu azi, era mai bine să-i pună în față cărțile ultimului mare eminescolog – Ioana Em. Petrescu, dându-i astfel ocazia unui „pelerinaj spre patria spiritului” și posibilitatea de a găsi, bine definit, „spiritul Patriei”.
Regretăm sincer că dl Alex Ștefănescu, în acest din urmă articol, s-a dovedit incapabil de a fi el însuși, chiar atunci când este vorba de Eminescu. Dar ... așa-i cu principiile... Cine le predică nu le practică. (Al. Serpens)

Trimite email

miercuri, 11 decembrie 2019