Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

O mare și plăcută surpriză!

Călători prin spațiul românesc...

O mare și plăcută surpriză!

Moto: „Când nu mai suntem copii, am murit demult.”

Copilăria, vârsta celor mai îndrăznețe visuri, anotimpul spre care, maturi fiind, ne întoarcem mereu ca spre un liman liniștitor, ca spre un reazem în momente de cumpănă...
Copilăria, anotimpul dăruirii necondiționate, al candorii, al visului, al speranței și al culorilor adevărate, iar copiii sunt asemeni copacilor, dacă de mici cresc strâmbi, când sunt mari, anevoie se mai îndreaptă... poate de aceea trebuie, ca dascăli, să ne adresăm și inimii, nu doar minții și să le umplem sufletul cu tot ce înseamnă clipe de frumos...
Pe aripi de lumină și căldură, încet, încet, ne-nvăluie vara în parfum și culoare. Gândul zburdalnic ne-mbie în clipe de răgaz să „punem cartea-n cui”, să ne luăm rucsăcelul în spinare și să pornim la drum, să colindăm prin locuri binecuvântate ale acestui spațiu mioritic, în care ne-am născut și creștem, pentru a ne cunoaște rădăcinile, pentru a ști de unde venim și cine suntem...
Astfel, vineri, 20 mai 2011, înarmați cu bucurie-n suflet, nerăbdare și dorința de-a cunoaște locuri și oameni noi, elevii ciclului primar ai Școlii cu clasele I-VIII din comuna Avram Iancu, însoțiți de doamnele învățătoare: Goina Ana, Șule Nicoleta, Blaj Doina și Cotro Ana, am plecat la drum. Principalele obiective turistice spre care ne-ndreptam erau Salina de la Turda și Grădina Botanică din Cluj - Napoca.
Drumul spre inima Transilvaniei l-am parcurs într-o stare de voioșie și aduceri aminte a lecțiilor de istorie învățate de-a lungul anului școlar și nu știam spre ce anume să ne oprim privirea, atât de nou era totul pentru noi! Nările ne fremătau sub parfumul verdelui de mai al câmpiilor, casele zâmbeau vesele în dimineața însorită, soarele ne învăluia în căldura blândă a razelor sale, admiram adâncimea codrilor răspândiți pe coline, ascultam susurul izvoarelor, ne-mbătam în parfumul florilor de salcâm și viața fremăta din plin în jurul nostru. Am făcut popas la Piatra Craiului și preț de câteva clipe am avut senzația că suntem una cu natura din jur, am ascultat chemarea Cheilor Turzii ce ne-așteptau asemeni unei cetăți ce se dorea cucerită, ne-am îndreptat gândul cu pioșenie spre Alba Iulia, această adevărată „Meccă” a Ardealului, pământ străbun, ancorat cu rădăcini puternice și adânci într-o străveche și zbuciumată istorie, cu oameni venind de foarte departe...
Intrarea în Salina de la Turda ne-a produs o mare și plăcută surpriză! Pășeam prin tunel spre inima muntelui, și dincolo de înfiorarea provocată de misterul necunoscutului, ne întrebam oare câte povești de viață trecută se ascund aici, câte taine, bucurii sau lacrimi am descoperi dacă muntele ar putea să vorbească!? Când am ajuns la baza minei, ni s-a oprit pentru câteva clipe răsuflarea! Aveam senzația că am ajuns pe un alt tărâm, într-o altă lume, din basmele bunicilor... Dascăli și copii am trăit, preț de multe clipe, sentimente amestecate...
Ne-am desprins cu greu din mirajul adâncurilor, dar trebuia s-o facem pentru că un alt miracol al naturii ne aștepta să-i descoperim tainele și farmecul. Spre deosebire de salină, o lume de piatră, o lume a tăcerii, o lume a adâncurilor, Grădina Botanică ne-a oferit o lume plină de freamăt, parfum și culoare, o lume în care sufletul ni s-a primenit cu frumos, o lume în care am rămas muți de uimire în fața atâtor specii de plante și care ne-a făcut să înțelegem, o dată în plus, rostul nostru în a ocroti natura.
Am pornit spre casă târziu, învăluiți în înserare, cu sufletul plin de farmecul și frumusețea acestei zile în care am descoperit două „lumi”, la fel de binecuvântate de Dumnezeu și n-a mai contat oboseala sau ploaia ce bătea în ferestrele autocarului... (Anna Cotro)

Trimite email

mari, 23 aprilie 2019