Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
13 aprilie 2024

Concurs național pentru profesori, în programul LifeLab.

Premii pentru cadrele didactice care documentează și argumentează folosirea la clasă a fișelor educaționale cu aplicații practice de educație financiară la mai multe discipline
Banca Comercială Română (BCR) anunță extinderea programului LifeLab la nivel național, potrivit comunicatului de presă transmis cu ocazia Zilei Educației Financiare. Proiectul își propune să recompenseze profesorii care integrează noțiuni de educație financiară și discuțiile despre bani și comportamente financiare responsabile în predarea disciplinelor lor, la clasă.
Petiția pentru introducerea educației financiare în materiile predate la școală este deschisă și sunt invitați să o semneze cei care vor să susțină această schimbare.
Se pot înscrie toți profesorii care vor să le ofere elevilor lor abordări interesante, captivante și ancorate în realitate, chiar la disciplinele pe care le predau, indiferent de ciclul de învățământ, din orice școală și grădiniță.
Pentru a se înscrie, trebuie doar să își creeze un cont pe platforma Școala de Bani, să descarce materialele educaționale deja publicate în proiectul LifeLab, potrivite pentru materia pe care o predau și să le aplice la clasă.
Evident, profesorii care se înscriu trebuie să documenteze acest demers didactic prin fotografii sau clipuri video, realizate în timpul implementării fișelor la ore, să urce fișierele pe un link de transfer. Apoi, datele profesorului și o mică descriere despre cum a decurs ora și link-ul de transfer vor trebui completate pe pagina proiectului.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
28 martie 2024

Regulile pentru gradația de merit a profesorilor se vor modifica „într-un timp relativ scurt”, anunță Ligia Deca: Nu putem să venim cu revoluții acolo
Ligia Deca, ministrul Educației, a declarat luni, 25 martie, în cadrul unei conferințe de presă, că metodologia gradației de merit pentru profesori va fi revizuită și „e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt”. Pe 11 martie 2024, Ligia Deca spunea că în Ministerul Educației au loc discuții în prezent cu privire la „regândirea gradației de merit” și „regândirea treptelor de salarizare” a profesorilor.
Amintim că ordinul de ministru cu noile reguli pentru gradația de merit a profesorilor, programat să apară de Ziua Păcălelii, în acest an, a fost mutat pe 2 aprilie de Ministerul Educație, potrivit unui document publicat în Monitorul Oficial.
Ministrul Educației a spus luni că lucrează cu specialiștii OCDE pentru un cadru de evaluare de performanță potrivit pentru România: „Un alt sfat al lor este ca acest cadru să nu fie implementat brusc. Este nevoie de pilotare, este nevoie de timp de acomodare și este nevoie de predictibilitate pentru cadrele didactice”, a spus Deca.
„Prima discuție pe care o avem în acest sens este cea legată de revizuirea metodologiei gradației de merit, e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt. Și acolo avem prima discuție. Sigur, nu putem să venim cu revoluții acolo, pentru că, practic, e nevoie de un pic de timp să mergem pe recomandările OCDE.
Recomandările OCDE vorbesc și despre corelarea etapelor de promovare în carieră cu standarde profesionale, deci este vorba de o construcție a carierei didactice mai amplă, este vorba de timp pentru a putea avea rezultate obiective, de tipul evaluării standardizate pentru elevi, ca să poți să ai oglinda valorii adăugate la clasă. Și ne propunem, sigur, să venim cu o serie întreagă de propuneri, dar, din nou, aceste schimbări nu se pot întâmpla peste noapte”, a precizat Ligia Deca...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
12 martie 2024

Peste 12.000 de profesori și aproape 170.000 de elevi și studenți, parte din proiectele educaționale ale organizației Școala de Valori, în cei 14 ani de activitate (P)
Într-o lume într-o continuă schimbare, Școala de Valori continuă și ea să își împlinească misiunea de a călăuzi tinerii să învețe să devină creatorii propriilor vieți. Cu o experiență de 14 ani în crearea de proiecte educaționale, Școala de Valori a impactat pozitiv viața celor aproape 170.000 de elevi și studenți, precum și a celor aproximativ 12.000 de profesori.
Școala de Valori este o asociație non-guvernamentală înființată în 2009, care și-a oficializat activitatea în 2010, începând cu proiectul GROW, acum cunoscut sub numele de growedu.ro. Începând cu anul trecut, asociația și-a extins misiunea și în Diasporă. L’école des Valeurs este primul avanpost Școala de Valori în spațiul european, cu scopul de a susține dezvoltarea personală și profesională a românilor care trăiesc în Diasporă: https://lecoledesvaleurs.eu/ .

Școala de Valori rămâne implicată în susținerea educației la nivel european și în implementarea de proiecte Erasmus Plus, cu accent pe integrarea tinerilor pe piața muncii, deoarece învățarea continuă centrată pe valori este cheia cu care tinerii pot să-și atingă sau, de ce nu, să își depășească potențialul maxim.

În decursul celor 14 ani, Școala de Valori a fost alături de elevii din școala primară la cei din liceele tehnologice sau teoretice, i-a susținut în procesul de alegere a traseului educațional și de carieră. Studenții au cunoscut procesul de transformare al proiectelor Școala de Valori și, acum, sunt gata să fie antreprenori sau angajați cu competențe antreprenoriale, care știu că locul lor este într-un domeniu care să fie în armonie cu abilitățile lor personale. Pentru că profesorii sunt cheia dezvoltării elevilor, Școala de Valori se implică în crearea unor experiențe educaționale unice, interactive și inspiraționale, care vizează nu doar formarea inițială dar și pe cea continuă, adresând competențele de care au nevoie pentru a lucra cu elevii contemporani.

Credem cu tărie în puterea oamenilor de autodepășire...

Ileana Vulpescu: „Eu consider cã omenirea e condusã de o ipocrizie fãrã margini ºi fãrã leac”

Primim de la Ovi Pascu

Ileana Vulpescu: „Eu consider cã omenirea e condusã de o ipocrizie fãrã margini ºi fãrã leac”

Pentru cã „verba volant”, dar „scripta manent”, îi respect dorinþa scriitoarei de a folosi grafia cu „î” din „I” ºi „sînt”, în loc de „sunt”.

Dialogul a existat, pentru cã-n „Arta conversaþiei” e nevoie de doi interlocutori. Dar întrebãrile-s uºor de ghicit, atîta vreme cît doamna Ileana Vulpescu vorbeºte tot atît de bine ºi de uºor pe cît scrie. „Chestia cu postul public de televiziune care ne recomandã sã „trecem din modul full în modul squeeze sau size” mi se pare o bãtaie de joc, absolut. Soþul meu, care e cinefil, mi-a explicat despre anamorfozã-dezanamorfozare - un procedeu tehnic optic, în care imaginile din filmele fãcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar alungite, ca niºte picturi de El Greco. Pictor care, se pare, avea un defect de vedere. Dar asta nu-nseamnã cã dacã unii, cu posibilitãþi, au aparate performante cu tastã de nu-ºtiu-care, trebuie sã-l avem ºi noi. Asta se-ntîmplã pentru cã HD-ul poate avea loc doar pe televizoarele cu cristale lichide, de obicei cu ecrane imense, pe care, dacã stai într-o casã micã, nici n-ai unde sã le bagi. Ce sã facã lumea care are aparate care nu-s, totuºi, de 100 de ani? Sã le arunce pe geam, doar pentru cã n-are bani de aparate performante, pe care ei ne obligã sã le cumpãrãm, deºi n-avem bani de ele? E o treabã incorectã. La noi în bloc sînt 19 apartamente ºi n-are nimeni aºa ceva. Iarãºi, foarte enervant este faptul cã în timp ce ruleazã un film, apare o bandã care anunþã ce va urma. Probabil cã cineva face o afacere pe banii noºtri, din care-ºi ia ºi comision. „Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmã!”, cam aºa sunã asta. Tot de la bãrbatul meu, care a lucrat la CNA, ºtiu cã acestea sînt încãlcãri flagrante ale drepturilor internaþionale ale audio-vizualului. Altã problemã: de ce nu mai prindem, din þarã, TVR Internaþional? E un post care emite de pe teritoriul meu ºi am dreptul sã mã uit la el. Cred cã toate astea reprezintã tip de abuz la care sîntem supuºi de televiziunea publicã”. Abordãm alt subiect. Despre cât de rãu sîntem percepuþi noi, românii, în afarã. A cui e vina? „Vina este a noastrã. Avem niºte trimiºi diplomatici trimiºi în afarã care nu-ºi fac datoria. Nu fac nici un fel de propagandã pentru poporul român, pentru a se ºti cã româna e o limbã de origine latinã. Eu am întîlnit o profesoarã de francezã, care absolvise la Sorbona ºi care nu ºtia cã româna e o limbã romanicã! M-am oferit sã-i spun eu care sînt cele 10 limbi romanice, dacã la Sorbona tot nu învãþase. S-a mirat, spunîndu-mi: „Da, dar e atît de înruditã cu slava!”. I-am spus: „ªtiþi cît e de înruditã cu slava? Tot atît cît o sã fie ºi franceza cu chineza, cînd vã vor ocupa chinezii!”. Alt caz: o fostã colegã de-a mea, eminentã cunoscãtoare a limbilor clasice, Lia Lupaº, avea un post într-o bibliotecã din New York. Trebuia sã fie avansatã ºi a completat un formular, în care spunea ce limbi cunoaºte: printre altele, franceza, engleza, rusa. Doamna care o examina a întrebat-o de ce a trecut ºi rusa, doar limba ei maternã nu e slava? Ea a zis cã nu, cã româna e o limbã romanicã. Motiv pentru care n-a mai fost avansatã. Alt om cu multã carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un post oficial, se duce la Biblioteca Municipalã ºi gãseºte o singurã carte în românã, care era trecutã la sectorul de limbi slave. I-a explicat directorului cã româna e, totuºi, o limbã romanicã, s-o mute unde-i e locul. A doua zi, tot la secþiunea „Slave” a gãsit cartea. Deci, vina nu e numai a noastrã, ci ºi a încãpãþînãrii lor cretine, chiar dacã-s filologi. O întâmplare vãzutã de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la Bucureºti povestea cum vin gazetari din Germania, cu articole gata fãcute despre România, de obicei denigratoare la adresa poporului român. I le dãdeau sã le citeascã ºi el le spunea: „Nu e adevãrat ce spuneþi! Eu trãiesc aici ºi ºtiu cã nu e aºa!”. Iar ei se duceau în Germania ºi publicau articolele exact aºa cum le scriseserã. Deducem cã e o reavoinþã internaþionalã manifestatã faþã de aceastã þarã, cu sprijin ºi din România. Nu trebuie sã suferi de scenaritã ca sã-þi dai seama de asta. Înþeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos, „Nici o þarã nu poate fi cuceritã fãrã o complicitate din interior”. Or, la noi, complicitatea e mai mult decît binevoitoare faþã de tot ce se-ntîmplã din exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei ºi nici alãturi de marile puteri, chiar dacã ne-am zbãtut sã intrãm în NATO, în Shengen. Probabil cã nu sîntem decît o þarã consumatoare, aºa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul Paul Thomson. Mã-ntreb cu ce? Producãtoare nu mai sîntem, e limpede. Cu ce sã ne mai lãudãm noi, românii? Cu copiii care iau olimpiade prin strãinãtate, cu oameni care fac o carierã strãlucitã tot în afarã, pentru cã dacã ar face-o aici, ar fi ºanse foarte puþine sã se ºtie despre ei. Avem foarte buni specialiºti în toate domeniile, dar la televizor apar doar ºtiri cum cã românii au furat, au omorît, au escrocat.. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenþiile de presã cînd un român face o nelegiuire, cînd nelegiuiri se-ntâmplã în toatã lumea, fãcute de oricine. Dar sînt scoase în evidenþã cele fãcute de þiganii plecaþi din România, ca ºi cînd n-ai putea sã deosebeºti un þigan de un român. Cine le-a dat voie sã treacã în þãrile lor? Îmi spunea cineva avizat, de la graniþa Poloniei cu Germania, cã din satelit îþi vede ºi culoarea ºireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie sã treacã graniþa? Ca apoi sã-i poatã expulza, spunînd: „Uite ce-au fãcut ticãloºii de români!”. E o demagogie de mult pornitã. Aºa cum demagogia internaþionalã se practicã ºi în alte domenii, în funcþie de interes. Exitã campanie anti-drog, dar nu existã una similarã anti-tutun, în nici o þarã. Pentru cã de pe urma comerþului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e cã pe pachetele de þigãri þi se spune cît e tutunul de dãunãtor sãnãtãþii, dar nu e scos în afara legii! Eu sînt absolut convinsã cã ºi comerþul ilicit cu drogurile e dirijat de foarte sus. Sã nu-mi spunã mie cineva cã nu se poate stopa comerþul cu drogurile! N-au nici un interes, pentru cã aduce beneficii uriaºe. Doar China face excepþie. Acolo, dacã eºti prins cu droguri, te împuºcã ºi familia mai plãteºte ºi glonþul! Eu consider cã omenirea e condusã de o ipocrizie fãrã margini ºi fãrã leac. De cînd ºi cu aceastã mai nou introdusã noþiune de „corectitudine politicã”, s-au gãsit unii în SUA care sã scoatã din Mark Twain cuvintele „negru, negrotei, cioroi”, pentru cã nu mai e „politic corect”. E posibil? Omul ãla a trãit într-o epocã. Cum sã iei un clasic al literaturii mondiale ºi sã intervii în textul lui? Ne întoarcem la „1984” , al lui Orwell? La ministerul de refacere a trecutului? Cel puþin existenþa mea s-a petrecut numai sub Orwell. Speram ca la bãtrâneþe s-apuc alte vremuri. Acum e ºi Orwell, e ºi Kafka. Sîntem în plin „Proces”. Tîmpenia din America, cu „cioroii” lui Mark Twain, transportatã în România, mutatis mutandis, ar deveni „Romiada”, în loc de „Þiganiada”? „Cînticele þigãneºti” ale lui Miron Radu Paraschivescu sînt „Cîntice rome?” Ce-o zice ºi sãracu' Garcia Lorca, cu ale sale „Cîntece þigãneºti”, de unde a plecat ºi MRP-ul? Eu nu-nþeleg: dacã te duci la un bordel ºi scrii deasupra „mînãstire”, stabilimentul devine mînãstire? Cu ce se schimbã? Ce are insultãtor cuvîntul „þigan”? E numele unei naþii. Care e deosebirea între rom ºi þigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan”. Degradarea moralã e direct proporþionalã cu cea lingvisticã? Îi povestesc doamnei Vulpescu cã, mai deunãzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunînd ceva de genul „În liceu se aflau doisprezece fete”. „Se învaþã foarte prost româna-n ºcoli, dacã nu reuºeºti sã-i înveþi pe copii cã „doi” ºi doisprezece au feminin. E singura limbã romanicã în care se-ntîmplã acest lucru. Doisprezece femei, doisprezece ceasuri. Fereascã Dumnezeu! E o epidemie, o avalanºã de inculturã. Nimeni nu mai zice azi „loc”, zice „locaþie”, fãrã sã-i treacã prin cap sã se uite într-un dicþionar francez sau englez sã vadã ce înseamnã. Am citit într-un ziar acum cîteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ºtiu cîta aniversare a cãsãtoriei cu Prinþul Charles, ºi-a fracturat perineul de la piciorul stîng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind sã se refere la perigeu, tot perineu! Dacã nu ºtii, nu vorbeºti! Ce sã mai spunem de „am luat decît douã bomboane”. E o „furculisionare” a limbii române. Am mari dubii în privinþa absolvirii unor ºcoli. Dupã pãrerea mea, îmi pare rãu c-o spun, dar nu eºti neapãrat intelectual dacã ai o diplomã universitarã. Mi-aduc aminte de rãposatul meu profesor, Iorgu Iordan, care-mi spunea, cu accentul lui moldovenesc ºi puþin nazal: „Ai sã vezi dumneata c-or sã fie mai mulþi doctori decît miliþieni!”... Se merge pe linia minimei rezistenþe. Nu le mai pasã nici profesorilor, nici elevilor, nici studenþilor! E un dezinteres din partea ambelor pãrþi. Primii zic: ce sã ne mai batem capul cu ãºtia, cã tot nu-s buni de nimic!?, ceilalþi: ce sã mai învãþãm toate prostiile astea, dacã poþi deveni miliardar doar ºtiind sã te iscãleºti? Nu pot sã nu fac comparaþie între ce se auzea înainte de 89 la tv ºi la radio ºi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai niºte obligaþii. În ceea ce spune cel pe care-l inviþi nu poþi sã intervii, treaba lui, mai ales dacã e-n direct. Pretenþia mea cãtre angajat vine. Dacã ar cãuta într-un dicþionar sau pe internet, ar afla cum se pronunþã toate numele proprii. Am fost uimitã s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu ºtiu câþi ani de la naºterea lui Gai de Mopezan. El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnãr în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnã ºi le-a atras atenþia în direct: Este totuºi un compozitor neamþ, cum puteþi sã-i pociþi numele? Rãspuns: da, doamnã, dar e moda anglizantã!....” E moda tîmpeniei ºi a inculturii, aº spune eu. N-o sã mai auziþi pe nimeni sã spunã Alfred Jari (Alfred Jarry), ci Elfred Geri! Ca Tom ºi Geri (Gerry). Situaþia limbii este deplorabilã! Chestia asta cu limbile strãine poate pot s-o înþeleg, dar e mai puþin gravã decît batjocorirea propriei limbi! De la asta încep toate. În Franþa, posturile radio ºi tv sînt sancþionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte strãine, în loc sã foloseascã cuvinte franceze. Mi-a povestit soþul meu, cã, pe cînd era membru al CNA, a fost în Franþa ºi a vãzut cã sistemul lor de monitorizare audio-vizual era atît de performant ºi de drastic, încît atunci cînd detectau ceva în neregulã, îi tãiau pe loc”. ªi-atunci ce ne facem? La noi care ar fi soluþia ieºirii din aceastã crizã? „La noi, în afarã de pile, proptele ºi o piesã de mobilier prin care se trece, se ajunge ºi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacã din 20 de candidaþi înscriºi la concurs, cîºtigã al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem? Dacã aºa se obþin posturile, n-avem de ce sã ne mirãm cã pe unele produse cãrora li se face reclamã, apar aberaþii de genul „brînzã bunãcioasã”, „piersicã gustãcioasã”, „marea ieºealã” etc. Niºte analfabeþi care cred cã inventeazã ceva. Sau, cînd a murit, acum un an, preºedintele Poloniei, am auzit la televizor: „E un spaþiu în faþa catedralei, care comprimã nu ºtiu cîtã lume”. Poate cuprinde, pur ºi simplu. Ce sã mai vorbim despre expresia greºitã „fãrã doar ºi poate”, care e de fapt „fãrã dar ºi poate”? Adicã adversativ ºi dubitativ. Lucruri analizate logic, ca de exemplu „mai exact ºi mai corect”. Le-am întîlnit la persoane foarte cultivate. Ce e aia? Ne întoarce la „unºpe trecute fix”?” S-a gîndit, oare, Ileana Vulpescu sã punã toate astea-ntr-un roman? „Nu m-am gîndit... Încã scriu despre niºte oameni care mai ºtiu carte. Deocamdatã nu lucrez la nimic, îmi acord o pauzã. Am mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce sã-ºi depunã un curriculum vitae, ci un „sivi” (CV) ºi pariez cã majoritatea lumii nici nu ºtie ce-nseamnã. Nimeni nu se mai duce sã-ºi ducã undeva o autobiografie, ca sã fie angajat: aplicã. Aplicã pentru un job! Aplicã era ceva ce se pune pe perete. Mã indispune profund cînd aud de „brandul de þarã”. Bine cã ne-am procopsit cu o frunzã, care este „brandul de þarã”. Mãcar dacã era ºi Eva pe-acolo. Eu nu pot sã dau explicaþia pentru apariþia acestor aberaþii decît cã, poate, la început a spus cineva ceva în glumã ºi pe urmã s-a luat în serios. Eu i-aº sfãtui, ca sã nu mai facã greºeli, sã punã mîna pe o gramaticã a limbii române ºi sã nu se sfiascã sã umble în dicþionare. Astfel, poate n-o sã mai auzim, chiar ºi printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul „cãrþile care le-am cumpãrat”, „m-am dus la servici”. Eu le tot spun, cînd am ocazia, cã-s niºte cuvinte în limba românã, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au aceastã formã. Nu zici „m-am dus la ofici”, nici „am fost la ospici”, nici „mi-am luat un servici de masã”. Pe mine mã surprinde cîtã încredere au în ei aceºti oameni ºi cîtã lipsã de dubiu în ceea ce priveºte limba românã. Aº retipãri "Gr ama tica greºelilor”, de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de þinut în casã, pe post de mobilã. Vãd un dispreþ faþã de cine mai vorbeºte corect. O nepãsare de genul „lasã-i p-ãºtia sã vorbeascã. Ne uitãm în gura lor? Niºte babalîci depãºiþi, o generaþie expiratã. Poate aºa ºi e. Dar pînã sã expire ei, îi inspirã pe alþii. Ce modele sã mai aibã cei tineri? Cînd bordelul e o mînãstire faþã de politicã. ªi cînd la televizor ºi prin gazete sînt aproape numai obscenitãþi, cînd se cultivã doar incultura.
Reporter: Claudia Daboveanu
Trimite email
miercuri, 24 aprilie 2024, 11:21:43 Ora de vară a Europei de Est