Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Ileana Vulpescu: „Eu consider cã omenirea e condusã de o ipocrizie fãrã margini ºi fãrã leac”

Primim de la Ovi Pascu


Ileana Vulpescu: „Eu consider cã omenirea e condusã de o ipocrizie fãrã margini ºi fãrã leac”
Pentru cã „verba volant”, dar „scripta manent”, îi respect dorinþa scriitoarei de a folosi grafia cu „î” din „I” ºi „sînt”, în loc de „sunt”.

Dialogul a existat, pentru cã-n „Arta conversaþiei” e nevoie de doi interlocutori. Dar întrebãrile-s uºor de ghicit, atîta vreme cît doamna Ileana Vulpescu vorbeºte tot atît de bine ºi de uºor pe cît scrie. „Chestia cu postul public de televiziune care ne recomandã sã „trecem din modul full în modul squeeze sau size” mi se pare o bãtaie de joc, absolut. Soþul meu, care e cinefil, mi-a explicat despre anamorfozã-dezanamorfozare - un procedeu tehnic optic, în care imaginile din filmele fãcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar alungite, ca niºte picturi de El Greco. Pictor care, se pare, avea un defect de vedere. Dar asta nu-nseamnã cã dacã unii, cu posibilitãþi, au aparate performante cu tastã de nu-ºtiu-care, trebuie sã-l avem ºi noi. Asta se-ntîmplã pentru cã HD-ul poate avea loc doar pe televizoarele cu cristale lichide, de obicei cu ecrane imense, pe care, dacã stai într-o casã micã, nici n-ai unde sã le bagi. Ce sã facã lumea care are aparate care nu-s, totuºi, de 100 de ani? Sã le arunce pe geam, doar pentru cã n-are bani de aparate performante, pe care ei ne obligã sã le cumpãrãm, deºi n-avem bani de ele? E o treabã incorectã. La noi în bloc sînt 19 apartamente ºi n-are nimeni aºa ceva. Iarãºi, foarte enervant este faptul cã în timp ce ruleazã un film, apare o bandã care anunþã ce va urma. Probabil cã cineva face o afacere pe banii noºtri, din care-ºi ia ºi comision. „Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmã!”, cam aºa sunã asta. Tot de la bãrbatul meu, care a lucrat la CNA, ºtiu cã acestea sînt încãlcãri flagrante ale drepturilor internaþionale ale audio-vizualului. Altã problemã: de ce nu mai prindem, din þarã, TVR Internaþional? E un post care emite de pe teritoriul meu ºi am dreptul sã mã uit la el. Cred cã toate astea reprezintã tip de abuz la care sîntem supuºi de televiziunea publicã”. Abordãm alt subiect. Despre cât de rãu sîntem percepuþi noi, românii, în afarã. A cui e vina? „Vina este a noastrã. Avem niºte trimiºi diplomatici trimiºi în afarã care nu-ºi fac datoria. Nu fac nici un fel de propagandã pentru poporul român, pentru a se ºti cã româna e o limbã de origine latinã. Eu am întîlnit o profesoarã de francezã, care absolvise la Sorbona ºi care nu ºtia cã româna e o limbã romanicã! M-am oferit sã-i spun eu care sînt cele 10 limbi romanice, dacã la Sorbona tot nu învãþase. S-a mirat, spunîndu-mi: „Da, dar e atît de înruditã cu slava!”. I-am spus: „ªtiþi cît e de înruditã cu slava? Tot atît cît o sã fie ºi franceza cu chineza, cînd vã vor ocupa chinezii!”. Alt caz: o fostã colegã de-a mea, eminentã cunoscãtoare a limbilor clasice, Lia Lupaº, avea un post într-o bibliotecã din New York. Trebuia sã fie avansatã ºi a completat un formular, în care spunea ce limbi cunoaºte: printre altele, franceza, engleza, rusa. Doamna care o examina a întrebat-o de ce a trecut ºi rusa, doar limba ei maternã nu e slava? Ea a zis cã nu, cã româna e o limbã romanicã. Motiv pentru care n-a mai fost avansatã. Alt om cu multã carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un post oficial, se duce la Biblioteca Municipalã ºi gãseºte o singurã carte în românã, care era trecutã la sectorul de limbi slave. I-a explicat directorului cã româna e, totuºi, o limbã romanicã, s-o mute unde-i e locul. A doua zi, tot la secþiunea „Slave” a gãsit cartea. Deci, vina nu e numai a noastrã, ci ºi a încãpãþînãrii lor cretine, chiar dacã-s filologi. O întâmplare vãzutã de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la Bucureºti povestea cum vin gazetari din Germania, cu articole gata fãcute despre România, de obicei denigratoare la adresa poporului român. I le dãdeau sã le citeascã ºi el le spunea: „Nu e adevãrat ce spuneþi! Eu trãiesc aici ºi ºtiu cã nu e aºa!”. Iar ei se duceau în Germania ºi publicau articolele exact aºa cum le scriseserã. Deducem cã e o reavoinþã internaþionalã manifestatã faþã de aceastã þarã, cu sprijin ºi din România. Nu trebuie sã suferi de scenaritã ca sã-þi dai seama de asta. Înþeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos, „Nici o þarã nu poate fi cuceritã fãrã o complicitate din interior”. Or, la noi, complicitatea e mai mult decît binevoitoare faþã de tot ce se-ntîmplã din exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei ºi nici alãturi de marile puteri, chiar dacã ne-am zbãtut sã intrãm în NATO, în Shengen. Probabil cã nu sîntem decît o þarã consumatoare, aºa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul Paul Thomson. Mã-ntreb cu ce? Producãtoare nu mai sîntem, e limpede. Cu ce sã ne mai lãudãm noi, românii? Cu copiii care iau olimpiade prin strãinãtate, cu oameni care fac o carierã strãlucitã tot în afarã, pentru cã dacã ar face-o aici, ar fi ºanse foarte puþine sã se ºtie despre ei. Avem foarte buni specialiºti în toate domeniile, dar la televizor apar doar ºtiri cum cã românii au furat, au omorît, au escrocat.. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenþiile de presã cînd un român face o nelegiuire, cînd nelegiuiri se-ntâmplã în toatã lumea, fãcute de oricine. Dar sînt scoase în evidenþã cele fãcute de þiganii plecaþi din România, ca ºi cînd n-ai putea sã deosebeºti un þigan de un român. Cine le-a dat voie sã treacã în þãrile lor? Îmi spunea cineva avizat, de la graniþa Poloniei cu Germania, cã din satelit îþi vede ºi culoarea ºireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie sã treacã graniþa? Ca apoi sã-i poatã expulza, spunînd: „Uite ce-au fãcut ticãloºii de români!”. E o demagogie de mult pornitã. Aºa cum demagogia internaþionalã se practicã ºi în alte domenii, în funcþie de interes. Exitã campanie anti-drog, dar nu existã una similarã anti-tutun, în nici o þarã. Pentru cã de pe urma comerþului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e cã pe pachetele de þigãri þi se spune cît e tutunul de dãunãtor sãnãtãþii, dar nu e scos în afara legii! Eu sînt absolut convinsã cã ºi comerþul ilicit cu drogurile e dirijat de foarte sus. Sã nu-mi spunã mie cineva cã nu se poate stopa comerþul cu drogurile! N-au nici un interes, pentru cã aduce beneficii uriaºe. Doar China face excepþie. Acolo, dacã eºti prins cu droguri, te împuºcã ºi familia mai plãteºte ºi glonþul! Eu consider cã omenirea e condusã de o ipocrizie fãrã margini ºi fãrã leac. De cînd ºi cu aceastã mai nou introdusã noþiune de „corectitudine politicã”, s-au gãsit unii în SUA care sã scoatã din Mark Twain cuvintele „negru, negrotei, cioroi”, pentru cã nu mai e „politic corect”. E posibil? Omul ãla a trãit într-o epocã. Cum sã iei un clasic al literaturii mondiale ºi sã intervii în textul lui? Ne întoarcem la „1984” , al lui Orwell? La ministerul de refacere a trecutului? Cel puþin existenþa mea s-a petrecut numai sub Orwell. Speram ca la bãtrâneþe s-apuc alte vremuri. Acum e ºi Orwell, e ºi Kafka. Sîntem în plin „Proces”. Tîmpenia din America, cu „cioroii” lui Mark Twain, transportatã în România, mutatis mutandis, ar deveni „Romiada”, în loc de „Þiganiada”? „Cînticele þigãneºti” ale lui Miron Radu Paraschivescu sînt „Cîntice rome?” Ce-o zice ºi sãracu' Garcia Lorca, cu ale sale „Cîntece þigãneºti”, de unde a plecat ºi MRP-ul? Eu nu-nþeleg: dacã te duci la un bordel ºi scrii deasupra „mînãstire”, stabilimentul devine mînãstire? Cu ce se schimbã? Ce are insultãtor cuvîntul „þigan”? E numele unei naþii. Care e deosebirea între rom ºi þigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan”. Degradarea moralã e direct proporþionalã cu cea lingvisticã? Îi povestesc doamnei Vulpescu cã, mai deunãzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunînd ceva de genul „În liceu se aflau doisprezece fete”. „Se învaþã foarte prost româna-n ºcoli, dacã nu reuºeºti sã-i înveþi pe copii cã „doi” ºi doisprezece au feminin. E singura limbã romanicã în care se-ntîmplã acest lucru. Doisprezece femei, doisprezece ceasuri. Fereascã Dumnezeu! E o epidemie, o avalanºã de inculturã. Nimeni nu mai zice azi „loc”, zice „locaþie”, fãrã sã-i treacã prin cap sã se uite într-un dicþionar francez sau englez sã vadã ce înseamnã. Am citit într-un ziar acum cîteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ºtiu cîta aniversare a cãsãtoriei cu Prinþul Charles, ºi-a fracturat perineul de la piciorul stîng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind sã se refere la perigeu, tot perineu! Dacã nu ºtii, nu vorbeºti! Ce sã mai spunem de „am luat decît douã bomboane”. E o „furculisionare” a limbii române. Am mari dubii în privinþa absolvirii unor ºcoli. Dupã pãrerea mea, îmi pare rãu c-o spun, dar nu eºti neapãrat intelectual dacã ai o diplomã universitarã. Mi-aduc aminte de rãposatul meu profesor, Iorgu Iordan, care-mi spunea, cu accentul lui moldovenesc ºi puþin nazal: „Ai sã vezi dumneata c-or sã fie mai mulþi doctori decît miliþieni!”... Se merge pe linia minimei rezistenþe. Nu le mai pasã nici profesorilor, nici elevilor, nici studenþilor! E un dezinteres din partea ambelor pãrþi. Primii zic: ce sã ne mai batem capul cu ãºtia, cã tot nu-s buni de nimic!?, ceilalþi: ce sã mai învãþãm toate prostiile astea, dacã poþi deveni miliardar doar ºtiind sã te iscãleºti? Nu pot sã nu fac comparaþie între ce se auzea înainte de 89 la tv ºi la radio ºi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai niºte obligaþii. În ceea ce spune cel pe care-l inviþi nu poþi sã intervii, treaba lui, mai ales dacã e-n direct. Pretenþia mea cãtre angajat vine. Dacã ar cãuta într-un dicþionar sau pe internet, ar afla cum se pronunþã toate numele proprii. Am fost uimitã s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu ºtiu câþi ani de la naºterea lui Gai de Mopezan. El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnãr în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnã ºi le-a atras atenþia în direct: Este totuºi un compozitor neamþ, cum puteþi sã-i pociþi numele? Rãspuns: da, doamnã, dar e moda anglizantã!....” E moda tîmpeniei ºi a inculturii, aº spune eu. N-o sã mai auziþi pe nimeni sã spunã Alfred Jari (Alfred Jarry), ci Elfred Geri! Ca Tom ºi Geri (Gerry). Situaþia limbii este deplorabilã! Chestia asta cu limbile strãine poate pot s-o înþeleg, dar e mai puþin gravã decît batjocorirea propriei limbi! De la asta încep toate. În Franþa, posturile radio ºi tv sînt sancþionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte strãine, în loc sã foloseascã cuvinte franceze. Mi-a povestit soþul meu, cã, pe cînd era membru al CNA, a fost în Franþa ºi a vãzut cã sistemul lor de monitorizare audio-vizual era atît de performant ºi de drastic, încît atunci cînd detectau ceva în neregulã, îi tãiau pe loc”. ªi-atunci ce ne facem? La noi care ar fi soluþia ieºirii din aceastã crizã? „La noi, în afarã de pile, proptele ºi o piesã de mobilier prin care se trece, se ajunge ºi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacã din 20 de candidaþi înscriºi la concurs, cîºtigã al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem? Dacã aºa se obþin posturile, n-avem de ce sã ne mirãm cã pe unele produse cãrora li se face reclamã, apar aberaþii de genul „brînzã bunãcioasã”, „piersicã gustãcioasã”, „marea ieºealã” etc. Niºte analfabeþi care cred cã inventeazã ceva. Sau, cînd a murit, acum un an, preºedintele Poloniei, am auzit la televizor: „E un spaþiu în faþa catedralei, care comprimã nu ºtiu cîtã lume”. Poate cuprinde, pur ºi simplu. Ce sã mai vorbim despre expresia greºitã „fãrã doar ºi poate”, care e de fapt „fãrã dar ºi poate”? Adicã adversativ ºi dubitativ. Lucruri analizate logic, ca de exemplu „mai exact ºi mai corect”. Le-am întîlnit la persoane foarte cultivate. Ce e aia? Ne întoarce la „unºpe trecute fix”?” S-a gîndit, oare, Ileana Vulpescu sã punã toate astea-ntr-un roman? „Nu m-am gîndit... Încã scriu despre niºte oameni care mai ºtiu carte. Deocamdatã nu lucrez la nimic, îmi acord o pauzã. Am mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce sã-ºi depunã un curriculum vitae, ci un „sivi” (CV) ºi pariez cã majoritatea lumii nici nu ºtie ce-nseamnã. Nimeni nu se mai duce sã-ºi ducã undeva o autobiografie, ca sã fie angajat: aplicã. Aplicã pentru un job! Aplicã era ceva ce se pune pe perete. Mã indispune profund cînd aud de „brandul de þarã”. Bine cã ne-am procopsit cu o frunzã, care este „brandul de þarã”. Mãcar dacã era ºi Eva pe-acolo. Eu nu pot sã dau explicaþia pentru apariþia acestor aberaþii decît cã, poate, la început a spus cineva ceva în glumã ºi pe urmã s-a luat în serios. Eu i-aº sfãtui, ca sã nu mai facã greºeli, sã punã mîna pe o gramaticã a limbii române ºi sã nu se sfiascã sã umble în dicþionare. Astfel, poate n-o sã mai auzim, chiar ºi printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul „cãrþile care le-am cumpãrat”, „m-am dus la servici”. Eu le tot spun, cînd am ocazia, cã-s niºte cuvinte în limba românã, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au aceastã formã. Nu zici „m-am dus la ofici”, nici „am fost la ospici”, nici „mi-am luat un servici de masã”. Pe mine mã surprinde cîtã încredere au în ei aceºti oameni ºi cîtã lipsã de dubiu în ceea ce priveºte limba românã. Aº retipãri "Gr ama tica greºelilor”, de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de þinut în casã, pe post de mobilã. Vãd un dispreþ faþã de cine mai vorbeºte corect. O nepãsare de genul „lasã-i p-ãºtia sã vorbeascã. Ne uitãm în gura lor? Niºte babalîci depãºiþi, o generaþie expiratã. Poate aºa ºi e. Dar pînã sã expire ei, îi inspirã pe alþii. Ce modele sã mai aibã cei tineri? Cînd bordelul e o mînãstire faþã de politicã. ªi cînd la televizor ºi prin gazete sînt aproape numai obscenitãþi, cînd se cultivã doar incultura.

Reporter: Claudia Daboveanu

Trimite email

vineri, 22 mai 2026 la 10:08:19 Ora de vară a Europei de Est

Poza zilei

Concert Compact

Concert Compact Paul Ciuci

joi, 21 mai, ora 21.00

la Hard Rock Cafe, București