Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Profesori și scriitori de raftul întâi

Controverse

Profesori și scriitori de raftul întâi

O lume netrecută prin cărți, nemodelată de litera și spiritul lor, e o lume pierdută, deoarece indiferența (sau și mai rău disprețul) față de carte și școală înseamnă totodată indiferență și dispreț față de om, față de măreția ori tragismul vieții acestuia.

Într-o însemnare a sa, aproape uitatul azi Geo Bogza elogia, în stilul său caracteristic, „din poziția stelei Sirius”,  vocala A, pe care o considera o cucerire a speței umane, „un triumf al geniului și gingășiei sale”. Nenumărate șiruri de oameni din toate colțurile lumii „au știut-o drept cheia cu care se deschide poarta de aur  a poeziei și filosofiei”, notează autorul articolului „Deschid cartea”.
 După cum se știe, asimilarea culturii reprezintă un act individual, dar crearea condițiilor pentru difuzarea ei presupune acțiuni de proporții sociale la care participă factori diverși, dintre ei evidențiindu-se, ca foarte importanți, școala și dascălul.
A fi profesor e o mare satisfacție sufletească
Că școala românească de azi nu merge „ca pe roate” e fapt îndeobște cunoscut, cauzele fiind multiple, evidențiate și ele, dar măsurile eficiente întârzie să apară. În aceste condiții dilematice, deși nesocotit și umilit prin „renumerație mică după buget”, singurul nucleu ordonator și activ rămâne profesorul. A fi profesor e o mare satisfacție sufletească, elevii și studenții văd în el un model de urmat într-o lume gemând de false modele. Societatea de azi nu dă importanța cuvenită drumului până la profesor, drum ce-ar trebui să fie fără umbre și fără ascunzișuri. I se cer multe, chiar foarte multe unui profesor: decență în toate, simț al măsurii, atingerea unui stil propriu în gestică și exprimare, exigență sporită față de el mai întâi și apoi față de cei pe care-i îndrumă. Atenție însă! Profesorul rămâne valoare doar prin întregul său. Fără competență și realizări confirmate în specialitatea sa, el se neagă pe sine însuși.
Acum mai bine de două decenii, într-un număr al României literare, dl Mircea Martin scria un articol în care realiza un empatic portret uman, profesional și moral al profesorului de literatură universală, Edgar Papu. Discipolul observa că profesorului „îi făcea vădită plăcere să țină cursuri, să vorbească tinerilor, să trăiască în fața lor literatura cu o emoție nejucată”. Câtă carte știa E. Papu și câtă nevoie aveam noi de ea în acea vreme de puținătate, exclama M. Martin, adăugând că mentorul lor avea tactul „de-a nu înspăimânta pe nimeni cu erudiția sa”, reușind să transmită și să convingă fără să umilească și fără să descurajeze. Lecția lui era una de fervoare și seninătate.
„Dacă mă gândesc bine, pe mine unul el m-a autorizat să cred și să mă încred în literatură și cultură, să visez pe marginea textelor”, conchide M. Martin.
E de prisos să mai adăugăm că dl M. Martin este, la rândul său, un profesor admirabil, un critic și istoric literar de raftul întâi. (Al. Serpens)    

Trimite email

joi, 24 octombrie 2019

Poza zilei

Lansare album de debut - Adrian Bojan

Ziua de 3 noiembrie 2019 va încununa pentru solistul de muzică populară Adrian Bojan nu mai puțin de șase ani de stăruință și muncă.
Acesta își va lansa albumul de debut intitulat „Maica me când m-o făcut", în cadrul unui eveniment organizat de Asociația ,,Culanii" Sânnicolau Român, în satul natal al acestuia, Sânnicolau Român.