Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

La Milano voi fi singur

Scrisoare deschisã a domnului Adrian Munteanu sau nepãsarea României în faþa culturii ºi valorii naþionale

La Milano voi fi singur

Câteva zile mai sunt pânã când se va deschide prima ediþie a Târgului Internaþional de Carte de la Milano.

De mult se ºtie, aproape de la începutul anului, cã printre cei trei scriitori din Europa, invitaþi de onoare ai manifestãrii aflatã sub patronajul Consiliului Europei, alãturi de un nord irlandez ºi un francez, se numãrã ºi un român, subsemnatul Adrian Munteanu, autorul a ºapte volume de sonete, membru al Uniunii Scriitorilor din România. De aproximativ o lunã, organizatorii Târgului milanez m-au anunþat cã am fost ales sã mi se decerneze, într-o conferinþã de presã care va avea loc în 28 octombrie, ora 10, marele premiul al acestei ediþii inaugurale a Târgului Internaþional de Carte, premiul european NUX. Un sonetist român premiat chiar în patria lui Petrarca!
Pe parcursul lunilor din urmã, organizatorii au trimis adrese tuturor instituþiilor româneºti care îºi asumã sarcini culturale, adrese prin care anunþau cã un scriitor român urmeazã sã deschidã seria premiilor acestui eveniment, îºi exprimau „onoarea de a celebra cultura românã în Europa”, ºi îi invitau sã devinã, în mod gratuit, parteneri ai manifestãrii. Singura lor obligaþie, mai mult moralã, era aceea de a populariza evenimentul, de a se lãuda cu truda ºi izbânda scriitorului care îi reprezintã. Pentru aceasta, sigla instituþiei respective ar fi tronat pe site-ul Târgului milanez de carte. Singura instituþie care a rãspuns acestei invitaþii a fost Primãria Braºov, oraºul meu natal, a cãrei siglã se poate vedea pe site-ul www.saloneinternazionaledellibro.it.
În privinþa instituþiilor centrale din România, de la Ministerul Culturii pânã la I.C.R., televiziuni ºi radiouri, TÃCERE!!! În prelungirea aceleiaºi inexplicabile atitudini venite de sus, nici o editurã din România nu va fi prezentã la Milano. Totuºi, cu o bunãvoinþã remarcabilã, organizatorii au vrut sã dea consistenþã prezenþei româneºti la prima ediþie a evenimentului din nodul Italiei ºi au invitat, suplimentar, o excelentã interpretã din þara noastrã, pe Maria Rãducanu, care va susþine un recital. În plus, pe cheltuiala organizatorilor, s-a editat un pliant de prezentare a scriitorului premiat, pliant intitulat „ªoaptele clipei – Parole sussurrate dall'istante”, care conþine un CV în ambele limbi si un grupaj de sonete traduse în italianã excelent, cu mare probitate profesionalã, dãruire ºi sensibilitate de poetul Eugen D. Popin. Pliantul va fi distribuit în câteva sute de exemplare în perioada manifestãrii de la Milano. Dupã cum putem trage concluzia, strãinii ºi-au fãcut datoria cu prisosinþã, o colaborare pe care o apreciez ca deosebitã, pilduitoare, ºi pe care mi-aº dori sã o vãd ºi în Romania.
Din afara þãrii ºi-a exprimat dorinþa de a fi partener al Târgului Ambasada României la Roma. Numai cã totul urma sã rãmânã la nivelul unei declaraþii. O persoanã din cadrul ambasadei, rãspunzãtoare de legãturile cu comunitãþile româneºti din peninsulã, doamna Ramona Raus, a schimbat, o vreme, amabile mesaje cu organizatorii, promiþând cã, neîntârziat, va fi la Milano, la ceremonie. Apoi schimbul de mesaje a încetat brusc. Aflu abia acum cã, între timp, persoana respectivã a fost mutatã, are alte însãrcinãri la Bucureºti, pe principiul cã diplomaþii, ca mai toate persoanele din administraþie, inclusiv specialiºtii de toate categoriile, trebuie musai schimbaþi - ca sã preiau o sintagmã folositã într-un clip publicitar - ca izmenele, dupã cum bate vântul politichiei.
 Organizatorii de la Milano au invitat-o pe doamna Raus sã participe la eveniment, pe cheltuiala lor, fãrã sã ºtie cã, între timp, nu mai era în Italia.
În aceste condiþii, înþelegând cã trebuie sã fac tot ce pot de unul singur, simþind o greutate pe umerii mei, o responsabilitate care nu era legatã numai de persoana mea, am început sã-mi ocup timpul cu contactele, împãrtãºind bucuria premiului ce urmeazã sã-l obþin. Nu am cerut nimic nimãnui. Doar sã se ºtie, sã ne bucurãm împreunã. Am schimbat mesaje inclusiv cu doamna Ramona Raus care, amabilã, a sugerat, la un moment dat, o acþiune de prezentare în capitala Italiei, sub egida Academiei di Romania. Mi s-a indicat cã trebuie sã mã adresez directorului acestei instituþii, domnul Mihai Bãrbulescu. I-am scris, spunându-i de premiul ce urma sã-l obþin ºi oferindu-mã sã susþin un recital de poezie, eu fiind, în egalã mãsurã, un actor care mã produc deseori cu ocazia diferitelor manifestãri pe care le organizez, cu instrumentiºti sau de unul singur. Cei ce m-au vãzut într-o manifestare de acest gen ºtiu cã nu mã fac niciodatã de râs. Nu aveam pentru aceasta nici o pretenþie financiarã. Doar avansam rugãmintea de a fi cazat pentru o noapte, pânã voi lua avionul de întoarcere. Rãspunsul Academiei a fost cel mai concis: Tãcere. Am repetat mesajul dupã o lunã, cu acelaºi rezultat. Dacã în cazul relaþiei cu un român o asemenea atitudine e aproape fireascã, pentru cã noi suntem învãþaþi cu impoliteþea autoritãþilor, m-am întrebat care este imaginea pe care ºi-o fac strãinii despre instituþiile româneºti dacã acest procedeu al întârzierilor în rãspuns sau chiar al ignorãrii mesajelor primite s-ar continua ºi în alte situaþii? ªi m-am întrebat, în prelungirea dialogului cu mine însumi: în cazul instituþiilor culturale nu funcþioneazã obligativitatea de a rãspunde, cel mult în 30 de zile, la adresele pe care le primesc? Adicã personalul din culturã nu are nici o obligaþie legalã, trãieºte în dispreþul legilor, nu trebuie sã-ºi justifice în niciun fel activitatea sau inactivitatea, nu trebuie sã arate în vreun fel dacã îºi meritã salariul, deloc de neglijat, desemnarea pe tãrâmuri mult mai tihnite?
M-am adresat ICR-ului de la Bucureºti, oferindu-mi, în acelaºi context, serviciile. Nimic, nici mãcar un cuvânt de felicitare sau unul de refuz. Am scris celei mai apropiate filiale faþã de Milano a ICR-ului, filiala de la Veneþia. Le-am spus cã mã voi afla la Milano în perioada 26-29 octombrie ºi îmi ofeream sprijinul pentru realizarea unei acþiuni. Nu ar fi implicat decât costurile de transport pentru o aruncãturã de bãþ. Mi s-a rãspuns cã programarea unor eventuale manifestãri nu se poate face, din raþiuni financiare, decât de pe un an pe altul ºi numai dacã aprobã Bucureºtiul. Care raþiuni financiare, m-am întrebat, dacã eu eram acolo, lângã ei, ajuns pe banii organizatorilor de la Milano, nu pe banii statului român? Ar fi trebuit doar un pic de iniþiativã, de bun-simþ ºi de dorinþã de a face ceva. Anul urmãtor, ºi în ideea în care propunerea ar fi fost acceptatã de Bucureºti, deºi cred cã a fost doar o pasare de responsabilitate, ar fi însemnat costuri de transport din România în Italia. Dar cine sã gândeascã la aceste aspecte economice mãrunte – continuam eu sã mã întreb de unul singur - când în România se cheltuiesc, cu generozitate, sute de mii de euro pentru promovarea unor autori ºi a unor opere traduse în zeci de limbi pe bani publici, numai cu vaga speranþã cã se va ajunge la un mare premiu internaþional, se dau burse pe criterii doar de unii ºtiute, se fac deplasãri costisitoare, se organizeazã în lume evenimente de multe ori cel puþin dubioase, oricum nereprezentative, în urma unor desemnãri netransparente de persoane indicate de mai marii vremelnici ai instituþiilor culturale, cei care stabilesc ierarhii pe un colþ de birou, în dispreþul absolut al publicului, singurul care va decide, în final, ce îi place ºi ce nu, ce va rezista dupã trecerea timpului?
 Revistele literare mari nu au catadicsit nici ele sã anunþe evenimentul, mãcar în douã rânduri. Cum sã miºte vreun deget, din moment ce nu fac parte din grupul „consacrat” al truditorilor condeiului, îmi plãtesc singur sau cu banii unor sponsori privaþi cãrþile pe care le scot, nu sunt prieten de bodegã cu nimeni, nu sãrut mâna ºefilor, nu le fac urãri la ziua aniversarã, nu sunt înregimentat politic, deci nu sunt? Cum sã reacþioneze altfel publicaþiile când propria Uniune a Scriitorilor, printr-un reprezentant al ei, a dat telefon la Braºov, preºedintelui de filialã, ca sã-l întrebe cine sunt ºi de unde am rãsãrit? Ca dovadã a faptului cã, probabil, este o degringoladã totalã în evidenþele instituþiei, nu se cunoaºte cine sunt membrii, ce fac ei, ce realizãri, neîmpliniri sau doleanþe au, temporarii ocupanþi ai funcþiilor de conducere comportându-se aidoma sediului de pe Calea Victoriei, care este gata sã se prãbuºeascã. Ar fi fost mai cinstit sã-mi dea chiar mie telefon, sã ne auzim în direct. I-aº fi spus cã sunt membru al Uniunii de câþiva ani, e adevãrat, târziu, pentru cã târziu am început sã scriu, cã îmi plãtesc conºtiincios cotizaþia anualã, cã nu am cerut burse, bani pentru publicarea cãrþilor mele, nu am primit bani pentru participare la lecturi publice, nu am fost delegat în comitete ºi comiþii ºi nu am cerut zile de odihnã în staþiunile unde o mai fi având edificii Uniunea. Singurii care au rãspuns, felicitându-mã, urându-mi succes, au fost unii „colegi de suferinþã literarã” ºi cititorii. Cei peste 10.000 de prieteni de pe facebook, de pe site-uri literare, cei ce mi-au citit cãrþile, cu care m-am întâlnit accidental la manifestãri, adicã cei cãrora le sunt destinate sonetele mele. Mie îmi este de ajuns, pentru mine aceasta este proba recunoaºterii. Se adaugã gestul organizatorilor de la Milano, indiferenþi la ierarhiile ºi sugestiile din þarã. Au decis aºa cum le-a dictat conºtiinþa, au ales pe cine au considerat ei, nu ce li s-a sugerat de cãtre alþii. Sã fie clar, nu îi cunosc, nu ne-am întâlnit încã faþã în faþã, nu am fost niciodatã la Milano, dar am o mare preþuire pentru atitudinea lor, pentru demnitatea ºi independenþa lor.
Aºa se face cã la Milano, în 28 octombrie, ora 10, voi fi singur la conferinþa de presã ºi în momentul în care mi se va decerna premiul. Poate vor mai apare câþiva români, care au aflat de eveniment de la mine, de pe site-uri ºi de pe facebook, pentru cã ambasada noastrã nu a transmis nimic comunitãþilor româneºti cu care ar trebui sã fie în contact, nu a suflat o vorbã. În timp ce pe site-ul amabasadei existã o paginã numitã „prezenþe culturale româneºti”. ªtiþi ce conþine acea paginã ? ESTE GOALÃ!!! Aflu în ultima clipã cã schimbãrile la ambasadã au fost masive, inclusiv amabasadorul, nu existã încã un înlocuitor, iar un binevoitor secretar II pe probleme politice, Laviniu Enii, m-a sunat cerându-ºi scuze pentru neînþegerile de care nu el este rãspunzãtor, venit de numai o lunã la Roma, ºi anunþându-mã cã, probabil, va fi prezent la premiere consulul nostru la Milano. Probabil.
Aºa se face cã la Milano nu voi reprezenta nici o instituþie din România. Mã voi reprezenta pe mine însumi ºi pe toþi truditorii din þarã ignoraþi ca ºi mine. Extrem de trist mi se pare ca lipsa de reacþie a oficialitãþilor sã se facã cu atât de mare evidenþã, cu stridenþã ºi impoliteþe. Aproape dureros, dar specific nouã.
La întoarcere le spun tuturor cã nu mã intereseazã felicitãrile nici unei instituþii, nu voi rãspunde la invitaþiile nimãnui, nu voi fi monedã de schimb în campania electoralã. Înainte de toate, ca sã se întâmple ceva bun în þara asta, trebuie sã se treacã la o reconstrucþie moralã.
Pânã atunci, mãrturisesc sincer cã tot mai mult în ultima vreme regret cã nu m-am nãscut pe alte meleaguri, undeva unde omul sã aibã un preþ real ºi unde înþelesul cuvântului demnitate sã mai fie încã apreciat ºi cultivat.
www.adrianmunteanu.arts.ro
Trimite email
duminică, 24 mai 2026 la 18:28:48 Ora de vară a Europei de Est