Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Sextil Pușcariu - figură luminoasă și mereu actuală

Controverse (30)

Sextil Pușcariu - figură luminoasă și mereu actuală

Ne obișnuiserăm a-l întâlni, săptămână de săptămână, în paginile „României literare” pe dl Ion Simuț și-i citeam cu deosebit interes articolele (studiile publicate).

Într-o perioadă era vecin de pagină cu „adversarul său de idei”, dl Gheorghe Grigurcu, dar atunci redacția săptămânalului de sub direcția dlui  Manolescu avea grijă ca portretele celor doi combatanți să fie așezate la aceeași înălțime. Apoi l-am „pierdut” în ciuda faptului că a contribuit la întâlnirea celor doi mari, Eugen Simion și Nicolae Manolescu, convins, ca de altfel și cititorii săi, că „părțile s-au împăcat”. A urmat și un interviu luat scriitorului Nicole Breban, care nu era în relații tocmai amicale cu directorul revistei și pe urmă… tăcere.
Zilele trecute ne-am reîntâlnit cu scrisul dlui Ion Simuț în revista „Cultura” nr. 42/2013, condusă de scriitorul Augustin Buzura. Studiul publicat, intitulat „Sextil Pușcariu 3. Luminile culturale ale memorialisticii” se axează, în principal, pe volumul „Memorii”, apărut la Editura Minerva în anul 1978 și care, în opinia dlui Ion Simuț, devine „operă de rezonanță afectivă, de amplitudine intelectuală și morală (…) opera sa cea mai vie” din care înțelegem „ce înseamnă sufletul, voința, intelectul și cultura unui întemeietor de școală românească în primele decenii ale secolului XX – un filolog complet, întemeietor în lingvistică, în istoria limbii române, în istoria literaturii române, în învățământul românesc”.
Impresionante sunt la S. Pușcariu nu numai ținuta științifică desăvârșită, nu numai spiritul lui obiectiv, dar și educația morală care-i îngăduie să acorde respectul celor ce-l merită, să accepte cu simț critic ideile altora și să nu se teamă de concurență. În volumul „Cercetări și studii” („Minerva” 1975), Sextil Pușcariu scria: „În filologie era odată Hasdeu cel mai de sus (...) era sus pentru că inteligența sa scânteietoare, spiritul său larg și cultura sa vastă l-au așezat acolo cu toate greșelile sale. A venit însă din străinătate dl Philippide, aducând ceea ce lui Hasdeu îi lipsea, o cultură metodică, un mod de a munci cu statornicie (…) cea dintâi grijă i-a fost să sfărâme un idol în atacuri vehemente (…). Dl Philippide a avut un elev, pe dl Densusianu, care s-a întors din străinătate și mai bine pregătit decât dascălul său; întâia sa grijă a fost să-l atace, căutând să surpe o celebritate, care n-avea nevoie să fie dărâmată”.
A fost remarcat faptul că, deși nu se găsea în raporturi de prietenie cu cei doi lingviști amintiți în citatul de mai sus, S. Pușcariu s-a menținut pe o poziție echilibrată, obiectivă, n-a neglijat și nici n-a judecat în mod subiectiv lucrările elevilor acestora, ci a salutat cu satisfacție apariția unor studii ale lui I. Iordan și Al. Rosetti.
Parafrazând o afirmație călinesciană, am putea spune că S. Pușcariu s-a aflat ziua în țipătul cetății și noaptea în turn sub lună, contribuind prin faptă și scris la marile realizări politice și culturale ale vremii sale. Dintr-un articol al prof. arădean Anton Ilica, desprindem mai multe informații despre „Sextil Pușcariu și tânărul Blaga”. Cornelia, studentă la medicină, viitoarea soție a lui L. Blaga, îi trimite savantului manuscrisul poetului. Era la începutul lui octombrie 1918, țara trăia momentul pregătitor al Unirii: „De versurile unui obscur îndrăgostit îmi ardea mie când evenimentele ce se precipitau mă cereau întreg?”, se întreba academicianul. Peste câteva zile însă Pușcariu va citi în întregime manuscrisul și-i va trimite „frumoasei bănățene” părerile sale: „Poeziile trimise sunt frumoase și autorul lor e un talent cu scânteie divină (…). Mi-au plăcut îndeosebi imaginile originale și adevărat poetice. Unele dintre ele sunt adevărate comori”. După aceea, săptămânalul „Glasul Bucovinei”, pe care îl conducea S. Pușcariu, va publica, după „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, alte 32 de poezii ale lui Lucian Blaga. Când Blaga e respins la examenul de docență din cauza împotrivirii lui Bogdan-Duică și a lui Mihail Dragomirescu, S. Pușcariu scrie cu amărăciune: „Universitatea noastră a pățit rușinea de a respinge pe singurul cap filosofic între tinerii noștri ardeleni”.
Ce figură luminoasă, vie și mereu actuală este Sextil Pușcariu și cât de admirabil conturată apare ea în scrisul domnului Ion Simuț! Regretăm că n-a stăruit puțin asupra revistei efemere „Cultura”, căci ne-am fi dat mai bine seama ce modalitate a folosit Pușcariu pentru „a aduce Europa acasă”. Al Serpens     

Trimite email

vineri, 6 decembrie 2019