Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Prelegere la Pavilion București

Joi, 20 martie 2014, ora 19.00

Prelegere la Pavilion București

@PAVILION | proudly supported by UniCredit Țiriac Bank Str. C.A. Rosetti 36 (intrarea din str. Jean Louis Calderon) FB event: www.facebook.com/events/250884055092175/

De la arta feministă la institutional critique, la mișcarea galeriilor -apartament, la relational aesthetics/social practice/community art, există, într-o oarecare măsură, un act de nesupunere. Actul de nesupunere este important în orice societate sau comunitate, inclusiv în lumea artei, nu doar pentru a lupta împotriva neregulilor unei puteri guvernamentale corupte, dar și pentru a testa sistemul din care face parte și a da minorității aceeași putere ca cea a majorității.
În contextul practicii artistice, este o acțiune de sfidare sau negare a regulilor stabilite de o instituție (într-un procent mic de muzeu, de galerie, și chiar de piața artei; și, într-un procent covârșitor, de școala de artă). Fie că este vorba despre arta feministă, galeriile-apartament sau social practices, acțiunile de nesupunere s-au dovedit a fi productive, creând o alternativă la instituții, discipline sau funcții deja cunoscute. În cazul artei feministe, un efect pozitiv a fost apariția altor discipline, discipline considerate periferice până atunci, precum ceramica, textilele sau perfomance-ul. Galeriile de apartament, din orașe precum Manchester (anii ’90) sau Chicago (anii ’80 și mai târziu, după 2000), au încercat să creeze o alternativă la scena de artă locală, elitistă și mică, continuând procesul creativ și sfidând ideea de prestigiu ca fiind legată de un spațiu. Al treilea exemplu este community art/social practice/relational aesthetics, care a creat o nouă funcție pentru spațiu și pentru practică.
Pe de altă parte, există acte de nesupunere care se dovedesc a fi distructive, în sensul că lipsește orice rezultat creativ. În același timp, lipsa acestor acte de nesupunere ar fi mult mai rea deoarece, având un sistem în continuă mișcare, așa cum este lumea artei, stagnarea poate fi cel mai prost scenariu.
Despre Silvia Vasilescu
Silvia Vasilescu (n.1986) lucrează ca artist și manager cultural. A terminat programul de masterat la School of the Art Institute of Chicago/Saic în 2012 și a absolvit Universitatea Națională de Arte din București în 2008. Este adepta unei practici colaborative și lucrează cu diferiți curatori, artiști și scriitori. Printre aceste colaborări se numără proiectul Public Opinion (cu Christina Long) și (cu Simina Neagu). Din 2009 lucrează ca administrator cultural și a făcut parte din diferite proiecte curatoriale și educaționale în cadrul mai multor instituții precum Enclave, Gasworks și Fordham Gallery în Londra; school of the Art Institute of Chicago și Hyde Park Art Center în Chicago; Pavilion în București.
Diana R.

Trimite email

duminic, 18 august 2019