Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Trafic de lectură

Prin lectură, spre cultură la CN „Samuil Vulcan” Beiuș!


Trafic de lectură
Începutul lui Prier a fost cald cu noi…și darnic (nici de Mărțișor nu ne plângem). Ne-a adus, pe lângă zvâcnirile puternice ale primăverii, oameni noi (și vechi, deopotrivă, în gusturi și preocupări) la Cercul de lectură al Colegiului Național „Samuil Vulcan”.

Urmând dorința elevilor implicați de a desfășura activitatea în locuri extrașcolare, azi ne-am adunat în curtea subsemnatei, lăsându-ne mângâiați de soarele mult darnic al lui aprilie. Aș putea zice că ne-a priit locul ales, fiindcă, eliberați de constrângerile spațiilor presupuse de sala de clasă, bănci și rigoare, ne-am desfășurat după bunul plac, întinse pe o pătură, în miros de iarbă și soare, sau pe scaune puse în calea razelor luminoase. Poate că și acest aspect a dus la o atmosferă relaxantă, în care s-a putut vorbi și mai relaxat, punctând niște aspecte propuse din capul locului:

*Citatul preferat – prezentarea subiectivă făcută de cei implicați s-a colorat, de fiecare dată, cu argumentări și schimb de opinii. Cu această ocazie s-a constatat ușor că se citește de multe ori mai mult decât se spune, ceea ce nu poate fi decât încurajator.

*Atelier de scriere – pe baza unui „decalog” al îndemnului la scris, am făcut un scurt, dar plăcut exercițiu de scriere, fiindcă omul care citește ajunge inevitabil în punctul în care își dorește să se exprime, dată fiind latura reflexivă a oricărui lector. Nu în limbaje poetice (neapărat), nu cu emfază, nu din constrângere, ci din pură înclinație spre latura vizibilă a „exercițiului” numit lectură.

*Alte discuții – libere, îndrăznețe, intime, pe alocuri, ce nu denotă altceva decât nevoia continuă de exprimare, într-un grup în care simți că poți fi înțeles, acceptat, niciodată judecat.

Pornind de la romanul „Vieți secrete”, scris de Tatiana de Rosnay, s-a iscat o discuție cu un pronunțat ton confesiv, prin care s-a demonstrat că maturitatea ne este influențată puternic de copilărie (și nu mă refer doar la maturitatea pe care ți-o dau cei 18 ani din buletin, cât la maturitatea gândirii pe care, inevitabil, o au cei cărora propria viață le e insuficient, așadar caută vieți paralele în lectură, vieți care dau o viziune maturizată asupra existenței.). Ulterior ne-am lăsat furați de plimbări inedite prin lumi și personaje, trecând în revistă cărțile citite în ultima lună.

A doua activitate, cea dedicată scrisului, a pornit de la exemplul oferit de Adele Fiderer în 25 Mini-Lesson for Teaching Writing, care, prin întrebări simple precum „Când scrii?”, „Ce scrii?”, „Pe ce scrii?”, „De ce scrii?” etc. provoacă mintea curioasă și plină de idei a celor cărora li se adresează. Odată lansată provocarea de a scrie „ce-ți trece prin minte în acest moment”, ne-am bucurat citind răspunsurile, nu doar originale, ci și îndrăznețe:

„Am căutat mereu un loc în care să mă simt acasă și aici, cu toate că am venit cu emoții «cât casa», am reușit să înțeleg că cei de față sunt aici ca să te asculte și să te completeze, iar, într-un final, dacă vor considera necesar, te vor judeca. Nu aș putea să scriu acum alt lucru, decât ceea ce simt, și cred că mă simt și asemăn cumva cu acel cuvânt ce înseamnă bine, dacă acest bine are traducerea corectă”. (Gabriela)

„Pix roșu, culoarea iubirii, iubire, iar, peste tot dau de tine; nedreptate, ură, curățenie, amalgam – prea multe lucruri de înțeles, neînțelese; liniște și pace, cântec de păsărele, opus sufletului ce luptă în războiul viselor, dorințelor, ideilor, binelui, răului, plăcerii…minte goală”. (Anita)

„Da… e frumos și plăcut să stai la soare povestind, comentând și inevitabil simțindu-te bine. Dar, totuși, arahnofobia nu mă lasă să nu trag cu ochiul spre micul necuvântător”. (Ioana)

„Ce să scriu? Acum? Nu îmi vine absolut nimic în minte. Nu mă obligați să scriu când n-am inspirație, fiți serioși, măi!...” (Ionela)

„Eu către el-ul ăla preferat: «Mă simt cu tine ca și în momentul acela când te lași să cazi, zâmbind, pe o saltea de-aia moale, „scufundantă”, care te îmbrățișează, te ia în ea, nu te scuipă, aruncă înapoi ca o saltea ordinară».

«Fiindu-ți saltea, mă gândesc ce drum lung faci tu în fiecare seară s-ajungi la salteaua ta din Viena»”. (Ștefi)

O altă reușită a ultimului cerc a fost faptul că am inițiat Jurnalul cercului, în care fiecare participant, care a simțit nevoia, s-a exprimat după o singură „regulă”, cea a libertății totale, fiindcă scrisul din constrângere nu are, nu poate avea, seva viului, așadar el devine oglinda reflexivității noastre, martorul tăcut și supus al întâlnirilor.

La final s-a lăsat cu cărți împrumutate, am scos din bibliotecă o mână zdravănă de cărți, unele cu titlul cerut, altele ca propunere, așa că denumirea acestui articol de aici a fost inspirată, după cum spunea Beni, neprezent fizic între noi, dar avid de cultură (și trafic :D) „Noi ne drogăm cu puțină cultură. Tragem pe nas cuvinte. Fumăm Caragiale”.

În încheiere aș spune că dovada reușitei o reprezintă faptul că am programat următoarea adunare la finalul lui aprilie, ceea ce denotă un aspect îmbucurător: în ciuda faptului că, potrivit statisticilor, în România doar unul din douăzeci de locuitori a citit în ultimul an o carte, în colegiul nostru, există, în fiecare clasă, chiar dacă nu sunt prezenți constant la cerc (e greu să organizezi o întâlnire la care să fie de față toți cei ce citesc pentru că ceasurile noastre nu pot bate la unison, doar inimile) cel puțin câțiva cititori care depășesc cu mult media „o carte pe lună”.

Prin lectură, spre cultură!

Traficant de serviciu,

Ioana Schilinka

P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Trafic de lectură.