Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

15 septembrie 2026

Federația Părinților – Edupart precizează că susține proiectul deputatei PNL Raluca Turcan privind interzicerea telefoanelor în școli și modificări privind accesul elevilor la consiliere psihologică, însă aduce câteva precizări și propuneri de modificare a proiectului, într-un comunicat de presă, transmis pe 12 septembrie.
Amintim, în contextul rezultatelor PISA 2025, deputata PNL Raluca Turcan a cerut Comisiei de Învățământ din Camera Deputaților să pună pe ordinea de zi proiectul de lege prin care telefoanele mobile sunt interzise în școli și licee „pe întreagă perioadă a desfășurării cursurilor”. Proiectul prevede extinderea monitorizării audio-video în școli și măsuri privind consilierea psihologică gratuită și obligatorie a elevilor.

Consiliul Național al Elevilor nu e de acord cu interzicerea telefoanelor pe tot parcursul programului școlar.

„Interzicerea telefoanelor poate fi o măsură bună de disciplină educațională, concentrare și protecție împotriva cyberbullyingului, dar nu trebuie prezentată ca o soluție care, singură, repară rezultatele PISA”, scrie Federația Părinților Edupart.

Proiectul deputatei PNL Raluca Turcan propune modificarea Legii Educației nr 198/ 2023 în sensul în care telefoanele mobile să fie interzise „pe întreagă perioadă a desfășurării cursurilor” și să fie ținute în spații speciale până la finalul orelor.

În plus, proiectul modifică articolul 14 din Legea învățământului preuniversitar și introduce obligativitatea ca, la înscrierea copilului la școală, contractul educațional să conțină acordul expres al părinților sau al elevului major privind participarea la consiliere psihologică.

Mai mult, proiectul introduce o prevedere nouă despre obligativitatea de a participa la ședințe de consiliere școlară, la cererea profesorului. „Participarea la ședințe de consiliere școlară și/sau psihologică prevăzute la alin. (4) lit. a) poate fi dispusă de personalul didactic sau de conducerea unității de învățământ și este obligatorie pentru antepreșcolar, preșcolar sau elev”, scrie în proiectul propus de deputata Raluca Turcan.

Federația Națională a Părinților spune că „sesizarea poate și trebuie să poată fi făcută de profesor. Profesorul este unul dintre adulții care petrec cel mai mult timp cu elevul și poate observa schimbări de comportament, agresivitate, izolare, automutilare, bullying, neglijare sau alte elemente de risc.

Evaluarea trebuie însă realizată de un profesionist cu competențele necesare. Profesorul poate observa și sesiza dar profesorul nu diagnostichează”, scrie în comunicatul de presă.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

Duminică, 30 august 2026

Când încep cursurile?

Elevii și copiii de grădiniță încep cursurile și activitățile luni, 7 septembrie 2026

Elevii și copiii de grădiniță încep cursurile și activitățile luni, 7 septembrie 2026, potrivit structurii oficiale a anului școlar 2026-2027, aprobată de Ministerul Educației. Anul școlar are 36 de săptămâni de cursuri pentru majoritatea elevilor și se încheie vineri, 18 iunie 2027. Prima vacanță, cea de toamnă, începe pe 24 octombrie.
Anul școlar 2026-2027 începe oficial la 1 septembrie 2026 și se încheie la 31 august 2027, însă prima zi de cursuri este luni, 7 septembrie, conform Ordinului ministrului Educației și Cercetării nr. 3.194/2026 privind structura anului școlar.
Pentru elevi, începutul școlii din septembrie 2026 vine și cu o schimbare importantă la liceu: elevii care intră în clasa a IX-a sunt prima generație care va învăța după noile programe școlare de liceu. Manualele realizate pentru noile programe nu vor fi însă disponibile în format tipărit la începutul cursurilor. Directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, Bogdan Cristescu, a declarat că „în cel mai bun caz” manualele ar putea fi disponibile în format digital pe 7 septembrie. Dacă nu vor exista contestații, variantele tipărite ar putea ajunge la elevi în octombrie, iar în cazul unor contestații termenul s-ar putea prelungi pentru unele manuale până în ianuarie 2027. Manualele sunt instrumente de predare la clasă, folosesc mai mult elevilor, ele nu sunt obligatorii pentru profesori. Cadrele didactice au ca obligație aplicarea programei școlare.

Când începe școala în septembrie 2026?

Prima zi de școală este luni, 7 septembrie 2026.
Primul modul de cursuri durează șapte săptămâni, de luni, 7 septembrie, până vineri, 23 octombrie 2026.
Prima vacanță a elevilor începe sâmbătă, 24 octombrie, și se încheie duminică, 1 noiembrie. Elevii revin la școală luni, 2 noiembrie 2026.

Pe 5 octombrie 2026 nu se fac cursuri!

La mai puțin de o lună după începerea școlii, elevii vor avea o zi fără cursuri.
Luni, 5 octombrie 2026, de Ziua internațională a educației, nu se organizează cursuri, potrivit ordinului privind structura anului școlar. Nu se fac cursuri nici în zilele nelucrătoare și de sărbătoare legală prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil...

Trafic de lectură

Prin lectură, spre cultură la CN „Samuil Vulcan” Beiuș!


Trafic de lectură
Începutul lui Prier a fost cald cu noi…și darnic (nici de Mărțișor nu ne plângem). Ne-a adus, pe lângă zvâcnirile puternice ale primăverii, oameni noi (și vechi, deopotrivă, în gusturi și preocupări) la Cercul de lectură al Colegiului Național „Samuil Vulcan”.

Urmând dorința elevilor implicați de a desfășura activitatea în locuri extrașcolare, azi ne-am adunat în curtea subsemnatei, lăsându-ne mângâiați de soarele mult darnic al lui aprilie. Aș putea zice că ne-a priit locul ales, fiindcă, eliberați de constrângerile spațiilor presupuse de sala de clasă, bănci și rigoare, ne-am desfășurat după bunul plac, întinse pe o pătură, în miros de iarbă și soare, sau pe scaune puse în calea razelor luminoase. Poate că și acest aspect a dus la o atmosferă relaxantă, în care s-a putut vorbi și mai relaxat, punctând niște aspecte propuse din capul locului:

*Citatul preferat – prezentarea subiectivă făcută de cei implicați s-a colorat, de fiecare dată, cu argumentări și schimb de opinii. Cu această ocazie s-a constatat ușor că se citește de multe ori mai mult decât se spune, ceea ce nu poate fi decât încurajator.

*Atelier de scriere – pe baza unui „decalog” al îndemnului la scris, am făcut un scurt, dar plăcut exercițiu de scriere, fiindcă omul care citește ajunge inevitabil în punctul în care își dorește să se exprime, dată fiind latura reflexivă a oricărui lector. Nu în limbaje poetice (neapărat), nu cu emfază, nu din constrângere, ci din pură înclinație spre latura vizibilă a „exercițiului” numit lectură.

*Alte discuții – libere, îndrăznețe, intime, pe alocuri, ce nu denotă altceva decât nevoia continuă de exprimare, într-un grup în care simți că poți fi înțeles, acceptat, niciodată judecat.

Pornind de la romanul „Vieți secrete”, scris de Tatiana de Rosnay, s-a iscat o discuție cu un pronunțat ton confesiv, prin care s-a demonstrat că maturitatea ne este influențată puternic de copilărie (și nu mă refer doar la maturitatea pe care ți-o dau cei 18 ani din buletin, cât la maturitatea gândirii pe care, inevitabil, o au cei cărora propria viață le e insuficient, așadar caută vieți paralele în lectură, vieți care dau o viziune maturizată asupra existenței.). Ulterior ne-am lăsat furați de plimbări inedite prin lumi și personaje, trecând în revistă cărțile citite în ultima lună.

A doua activitate, cea dedicată scrisului, a pornit de la exemplul oferit de Adele Fiderer în 25 Mini-Lesson for Teaching Writing, care, prin întrebări simple precum „Când scrii?”, „Ce scrii?”, „Pe ce scrii?”, „De ce scrii?” etc. provoacă mintea curioasă și plină de idei a celor cărora li se adresează. Odată lansată provocarea de a scrie „ce-ți trece prin minte în acest moment”, ne-am bucurat citind răspunsurile, nu doar originale, ci și îndrăznețe:

„Am căutat mereu un loc în care să mă simt acasă și aici, cu toate că am venit cu emoții «cât casa», am reușit să înțeleg că cei de față sunt aici ca să te asculte și să te completeze, iar, într-un final, dacă vor considera necesar, te vor judeca. Nu aș putea să scriu acum alt lucru, decât ceea ce simt, și cred că mă simt și asemăn cumva cu acel cuvânt ce înseamnă bine, dacă acest bine are traducerea corectă”. (Gabriela)

„Pix roșu, culoarea iubirii, iubire, iar, peste tot dau de tine; nedreptate, ură, curățenie, amalgam – prea multe lucruri de înțeles, neînțelese; liniște și pace, cântec de păsărele, opus sufletului ce luptă în războiul viselor, dorințelor, ideilor, binelui, răului, plăcerii…minte goală”. (Anita)

„Da… e frumos și plăcut să stai la soare povestind, comentând și inevitabil simțindu-te bine. Dar, totuși, arahnofobia nu mă lasă să nu trag cu ochiul spre micul necuvântător”. (Ioana)

„Ce să scriu? Acum? Nu îmi vine absolut nimic în minte. Nu mă obligați să scriu când n-am inspirație, fiți serioși, măi!...” (Ionela)

„Eu către el-ul ăla preferat: «Mă simt cu tine ca și în momentul acela când te lași să cazi, zâmbind, pe o saltea de-aia moale, „scufundantă”, care te îmbrățișează, te ia în ea, nu te scuipă, aruncă înapoi ca o saltea ordinară».

«Fiindu-ți saltea, mă gândesc ce drum lung faci tu în fiecare seară s-ajungi la salteaua ta din Viena»”. (Ștefi)

O altă reușită a ultimului cerc a fost faptul că am inițiat Jurnalul cercului, în care fiecare participant, care a simțit nevoia, s-a exprimat după o singură „regulă”, cea a libertății totale, fiindcă scrisul din constrângere nu are, nu poate avea, seva viului, așadar el devine oglinda reflexivității noastre, martorul tăcut și supus al întâlnirilor.

La final s-a lăsat cu cărți împrumutate, am scos din bibliotecă o mână zdravănă de cărți, unele cu titlul cerut, altele ca propunere, așa că denumirea acestui articol de aici a fost inspirată, după cum spunea Beni, neprezent fizic între noi, dar avid de cultură (și trafic :D) „Noi ne drogăm cu puțină cultură. Tragem pe nas cuvinte. Fumăm Caragiale”.

În încheiere aș spune că dovada reușitei o reprezintă faptul că am programat următoarea adunare la finalul lui aprilie, ceea ce denotă un aspect îmbucurător: în ciuda faptului că, potrivit statisticilor, în România doar unul din douăzeci de locuitori a citit în ultimul an o carte, în colegiul nostru, există, în fiecare clasă, chiar dacă nu sunt prezenți constant la cerc (e greu să organizezi o întâlnire la care să fie de față toți cei ce citesc pentru că ceasurile noastre nu pot bate la unison, doar inimile) cel puțin câțiva cititori care depășesc cu mult media „o carte pe lună”.

Prin lectură, spre cultură!

Traficant de serviciu,

Ioana Schilinka

P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Trafic de lectură.