Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

13 noiembrie 2026

BREAKING În anul școlar 2027-2028, clasele din mediul urban vor avea cu cel puțin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute de lege – proiect

Ana MOISE

Pentru fundamentarea proiectului planului de şcolarizare pentru 2027-2028, se va analiza situaţia claselor din unităţile de învăţământ din mediul urban, astfel încât acestea să funcţioneze cu cel puţin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute de Legea nr. 198/2023, conform proiectului metodologiei pentru fundamentarea cifrei de școlarizare pentru anul școlar 2027-2028, pus în consultare publică pe 12 noiembrie de Ministerul Educației și Cercetării.
Proiectul metodologiei pentru fundamentarea cifrei de școlarizare în anul școlar 2027-2028 introduce criterii noi pentru planificarea claselor din mediul urban și din municipii, plus obligația verificării pe baza datelor din SIIIR a situațiilor elevilor înscriși în aceeași formațiune de studiu de cel puțin de 3 ori.
Propunerea vine în contextul în care Sorin Ionescu, ministru delegat pentru Învățământul Preuniversitar, a criticat clasele supraaglomerate. Acesta a spus că „34 de elevi într-o clasă este o nebunie, o nebunie la propriu”, la audierea din Parlament pentru funcția de ministru, de pe 19 octombrie.
„N-am avut acces la toate aceste date ale ministerului, dar eu cred că 34 de elevi într-o clasă este o nebunie, o nebunie la propriu. Toată Europa militează pentru scăderea numărului de elevi. De ce? Mai puțini elevi înseamnă un cadru didactic mai concentrat pe activitatea didactică”, a declarat Sorin Ionescu.
Edupedu.ro a scris că Federația Părinților Edupart a semnalat conducerii ISMB clase pregătitoare 2026 cu 28 și 29 de elevi: Vă adresăm rugămintea să dispuneți o analiză juridică corectă
În anul școlar 2025-2026, 2.405 formațiuni de studiu funcționau cu mai mulți elevi decât permite legea, potrivit unui răspuns al Ministerului Educației transmis Camerei Deputaților. Într-un liceu din Brașov a fost raportată o clasă cu 51 de elevi, cu 21 peste plafonul legal, potrivit datelor prezentate de Edupedu.ro.
Fostul ministrul al Educației, Mihai Dimian, a spus că numărul final al elevilor dintr-o clasă de nivel primar ar trebui să fie 24: „Noi am pornit de la ideea că media 24, că în anumite situații poți să crești până la 28. După care am adăugat minorități, am adăugat CES și tot creștem numărul acesta”.
Prevederile din proiectul pentru anul școlar 2027-2028

Art. 3. – „Pentru fundamentarea proiectului planului de şcolarizare, în cadrul criteriului economic se vor analiza următoarele aspecte:

a) situaţia claselor paralele despre care se estimează, pe baza datelor înregistrate în SIIIR, că la sfârşitul anului şcolar au efective sub limita minimă stabilită prin lege şi a căror comasare se impune fie la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică şi în structurile arondate acesteia, fie la nivelul localităţii/unităţii administrativ-teritoriale, în raport cu prevederile art. 23 alin. (1), (1^1), (1^2) şi alin. (1^3) lit. b) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;

b) situaţia claselor din unităţile de învăţământ din mediul urban, astfel încât acestea să funcţioneze cu cel puţin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute la art. 23 alin. (1) sau alin. 1^3 lit. b) din Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;

c) situaţia claselor din unităţile de învăţământ din municipii, astfel încât acestea să funcționeze cu cel mult 2 elevi sub limita maximă prevăzută la art. 23 alin. (1) sau alin. 1^3 lit. b) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare...

Trafic de lectură

Prin lectură, spre cultură la CN „Samuil Vulcan” Beiuș!


Trafic de lectură
Începutul lui Prier a fost cald cu noi…și darnic (nici de Mărțișor nu ne plângem). Ne-a adus, pe lângă zvâcnirile puternice ale primăverii, oameni noi (și vechi, deopotrivă, în gusturi și preocupări) la Cercul de lectură al Colegiului Național „Samuil Vulcan”.

Urmând dorința elevilor implicați de a desfășura activitatea în locuri extrașcolare, azi ne-am adunat în curtea subsemnatei, lăsându-ne mângâiați de soarele mult darnic al lui aprilie. Aș putea zice că ne-a priit locul ales, fiindcă, eliberați de constrângerile spațiilor presupuse de sala de clasă, bănci și rigoare, ne-am desfășurat după bunul plac, întinse pe o pătură, în miros de iarbă și soare, sau pe scaune puse în calea razelor luminoase. Poate că și acest aspect a dus la o atmosferă relaxantă, în care s-a putut vorbi și mai relaxat, punctând niște aspecte propuse din capul locului:

*Citatul preferat – prezentarea subiectivă făcută de cei implicați s-a colorat, de fiecare dată, cu argumentări și schimb de opinii. Cu această ocazie s-a constatat ușor că se citește de multe ori mai mult decât se spune, ceea ce nu poate fi decât încurajator.

*Atelier de scriere – pe baza unui „decalog” al îndemnului la scris, am făcut un scurt, dar plăcut exercițiu de scriere, fiindcă omul care citește ajunge inevitabil în punctul în care își dorește să se exprime, dată fiind latura reflexivă a oricărui lector. Nu în limbaje poetice (neapărat), nu cu emfază, nu din constrângere, ci din pură înclinație spre latura vizibilă a „exercițiului” numit lectură.

*Alte discuții – libere, îndrăznețe, intime, pe alocuri, ce nu denotă altceva decât nevoia continuă de exprimare, într-un grup în care simți că poți fi înțeles, acceptat, niciodată judecat.

Pornind de la romanul „Vieți secrete”, scris de Tatiana de Rosnay, s-a iscat o discuție cu un pronunțat ton confesiv, prin care s-a demonstrat că maturitatea ne este influențată puternic de copilărie (și nu mă refer doar la maturitatea pe care ți-o dau cei 18 ani din buletin, cât la maturitatea gândirii pe care, inevitabil, o au cei cărora propria viață le e insuficient, așadar caută vieți paralele în lectură, vieți care dau o viziune maturizată asupra existenței.). Ulterior ne-am lăsat furați de plimbări inedite prin lumi și personaje, trecând în revistă cărțile citite în ultima lună.

A doua activitate, cea dedicată scrisului, a pornit de la exemplul oferit de Adele Fiderer în 25 Mini-Lesson for Teaching Writing, care, prin întrebări simple precum „Când scrii?”, „Ce scrii?”, „Pe ce scrii?”, „De ce scrii?” etc. provoacă mintea curioasă și plină de idei a celor cărora li se adresează. Odată lansată provocarea de a scrie „ce-ți trece prin minte în acest moment”, ne-am bucurat citind răspunsurile, nu doar originale, ci și îndrăznețe:

„Am căutat mereu un loc în care să mă simt acasă și aici, cu toate că am venit cu emoții «cât casa», am reușit să înțeleg că cei de față sunt aici ca să te asculte și să te completeze, iar, într-un final, dacă vor considera necesar, te vor judeca. Nu aș putea să scriu acum alt lucru, decât ceea ce simt, și cred că mă simt și asemăn cumva cu acel cuvânt ce înseamnă bine, dacă acest bine are traducerea corectă”. (Gabriela)

„Pix roșu, culoarea iubirii, iubire, iar, peste tot dau de tine; nedreptate, ură, curățenie, amalgam – prea multe lucruri de înțeles, neînțelese; liniște și pace, cântec de păsărele, opus sufletului ce luptă în războiul viselor, dorințelor, ideilor, binelui, răului, plăcerii…minte goală”. (Anita)

„Da… e frumos și plăcut să stai la soare povestind, comentând și inevitabil simțindu-te bine. Dar, totuși, arahnofobia nu mă lasă să nu trag cu ochiul spre micul necuvântător”. (Ioana)

„Ce să scriu? Acum? Nu îmi vine absolut nimic în minte. Nu mă obligați să scriu când n-am inspirație, fiți serioși, măi!...” (Ionela)

„Eu către el-ul ăla preferat: «Mă simt cu tine ca și în momentul acela când te lași să cazi, zâmbind, pe o saltea de-aia moale, „scufundantă”, care te îmbrățișează, te ia în ea, nu te scuipă, aruncă înapoi ca o saltea ordinară».

«Fiindu-ți saltea, mă gândesc ce drum lung faci tu în fiecare seară s-ajungi la salteaua ta din Viena»”. (Ștefi)

O altă reușită a ultimului cerc a fost faptul că am inițiat Jurnalul cercului, în care fiecare participant, care a simțit nevoia, s-a exprimat după o singură „regulă”, cea a libertății totale, fiindcă scrisul din constrângere nu are, nu poate avea, seva viului, așadar el devine oglinda reflexivității noastre, martorul tăcut și supus al întâlnirilor.

La final s-a lăsat cu cărți împrumutate, am scos din bibliotecă o mână zdravănă de cărți, unele cu titlul cerut, altele ca propunere, așa că denumirea acestui articol de aici a fost inspirată, după cum spunea Beni, neprezent fizic între noi, dar avid de cultură (și trafic :D) „Noi ne drogăm cu puțină cultură. Tragem pe nas cuvinte. Fumăm Caragiale”.

În încheiere aș spune că dovada reușitei o reprezintă faptul că am programat următoarea adunare la finalul lui aprilie, ceea ce denotă un aspect îmbucurător: în ciuda faptului că, potrivit statisticilor, în România doar unul din douăzeci de locuitori a citit în ultimul an o carte, în colegiul nostru, există, în fiecare clasă, chiar dacă nu sunt prezenți constant la cerc (e greu să organizezi o întâlnire la care să fie de față toți cei ce citesc pentru că ceasurile noastre nu pot bate la unison, doar inimile) cel puțin câțiva cititori care depășesc cu mult media „o carte pe lună”.

Prin lectură, spre cultură!

Traficant de serviciu,

Ioana Schilinka

P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Trafic de lectură.