Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Trafic de lectură

Prin lectură, spre cultură la CN „Samuil Vulcan” Beiuș!

Trafic de lectură

Începutul lui Prier a fost cald cu noi…și darnic (nici de Mărțișor nu ne plângem). Ne-a adus, pe lângă zvâcnirile puternice ale primăverii, oameni noi (și vechi, deopotrivă, în gusturi și preocupări) la Cercul de lectură al Colegiului Național „Samuil Vulcan”.

Urmând dorința elevilor implicați de a desfășura activitatea în locuri extrașcolare, azi ne-am adunat în curtea subsemnatei, lăsându-ne mângâiați de soarele mult darnic al lui aprilie. Aș putea zice că ne-a priit locul ales, fiindcă, eliberați de constrângerile spațiilor presupuse de sala de clasă, bănci și rigoare, ne-am desfășurat după bunul plac, întinse pe o pătură, în miros de iarbă și soare, sau pe scaune puse în calea razelor luminoase. Poate că și acest aspect a dus la o atmosferă relaxantă, în care s-a putut vorbi și mai relaxat, punctând niște aspecte propuse din capul locului:
*Citatul preferat – prezentarea subiectivă făcută de cei implicați s-a colorat, de fiecare dată, cu argumentări și schimb de opinii. Cu această ocazie s-a constatat ușor că se citește de multe ori mai mult decât se spune, ceea ce nu poate fi decât încurajator.
*Atelier de scriere – pe baza unui „decalog” al îndemnului la scris, am făcut un scurt, dar plăcut exercițiu de scriere, fiindcă omul care citește ajunge inevitabil în punctul în care își dorește să se exprime, dată fiind latura reflexivă a oricărui lector. Nu în limbaje poetice (neapărat), nu cu emfază, nu din constrângere, ci din pură înclinație spre latura vizibilă a „exercițiului” numit lectură.
*Alte discuții – libere, îndrăznețe, intime, pe alocuri, ce nu denotă altceva decât nevoia continuă de exprimare, într-un grup în care simți că poți fi înțeles, acceptat, niciodată judecat.
Pornind de la romanul „Vieți secrete”, scris de Tatiana de Rosnay, s-a iscat o discuție cu un pronunțat ton confesiv, prin care s-a demonstrat că maturitatea ne este influențată puternic de copilărie (și nu mă refer doar la maturitatea pe care ți-o dau cei 18 ani din buletin, cât la maturitatea gândirii pe care, inevitabil, o au cei cărora propria viață le e insuficient, așadar caută vieți paralele în lectură, vieți care dau o viziune maturizată asupra existenței.). Ulterior ne-am lăsat furați de plimbări inedite prin lumi și personaje, trecând în revistă cărțile citite în ultima lună.
A doua activitate, cea dedicată scrisului, a pornit de la exemplul oferit de Adele Fiderer în 25 Mini-Lesson for Teaching Writing, care, prin întrebări simple precum „Când scrii?”, „Ce scrii?”, „Pe ce scrii?”, „De ce scrii?” etc. provoacă mintea curioasă și plină de idei a celor cărora li se adresează. Odată lansată provocarea de a scrie „ce-ți trece prin minte în acest moment”, ne-am bucurat citind răspunsurile, nu doar originale, ci și îndrăznețe:
„Am căutat mereu un loc în care să mă simt acasă și aici, cu toate că am venit cu emoții «cât casa», am reușit să înțeleg că cei de față sunt aici ca să te asculte și să te completeze, iar, într-un final, dacă vor considera necesar, te vor judeca. Nu aș putea să scriu acum alt lucru, decât ceea ce simt, și cred că mă simt și asemăn cumva cu acel cuvânt ce înseamnă bine, dacă acest bine are traducerea corectă”. (Gabriela)
„Pix roșu, culoarea iubirii, iubire, iar, peste tot dau de tine; nedreptate, ură, curățenie, amalgam – prea multe lucruri de înțeles, neînțelese; liniște și pace, cântec de păsărele, opus sufletului ce luptă în războiul viselor, dorințelor, ideilor, binelui, răului, plăcerii…minte goală”. (Anita)
 „Da… e frumos și plăcut să stai la soare povestind, comentând și inevitabil simțindu-te bine. Dar, totuși, arahnofobia nu mă lasă să nu trag cu ochiul spre micul necuvântător”. (Ioana)
„Ce să scriu? Acum? Nu îmi vine absolut nimic în minte. Nu mă obligați să scriu când n-am inspirație, fiți serioși, măi!...” (Ionela)
„Eu către el-ul ăla preferat: «Mă simt cu tine ca și în momentul acela când te lași să cazi, zâmbind, pe o saltea de-aia moale, „scufundantă”, care te îmbrățișează, te ia în ea, nu te scuipă, aruncă înapoi ca o saltea ordinară».
«Fiindu-ți saltea, mă gândesc ce drum lung faci tu în fiecare seară s-ajungi la salteaua ta  din Viena»”. (Ștefi)
O altă reușită a ultimului cerc a fost faptul că am inițiat Jurnalul cercului, în care fiecare participant, care a simțit nevoia, s-a exprimat după o singură „regulă”, cea a libertății totale, fiindcă scrisul din constrângere nu are, nu poate avea, seva viului, așadar el devine oglinda reflexivității noastre, martorul tăcut și supus al întâlnirilor.
La final s-a lăsat cu cărți împrumutate, am scos din bibliotecă o mână zdravănă de cărți, unele cu titlul cerut, altele ca propunere, așa că denumirea acestui articol de aici a fost inspirată, după cum spunea Beni, neprezent fizic între noi, dar avid de cultură (și trafic :D) „Noi ne drogăm cu puțină cultură. Tragem pe nas cuvinte. Fumăm Caragiale”.
În încheiere aș spune că dovada reușitei o reprezintă faptul că am programat următoarea adunare la finalul lui aprilie, ceea ce denotă un aspect îmbucurător: în ciuda faptului că, potrivit statisticilor, în România doar unul din douăzeci de locuitori a citit în ultimul an o carte, în colegiul nostru, există, în fiecare clasă, chiar dacă nu sunt prezenți constant la cerc (e greu să organizezi o întâlnire la care să fie de față toți cei ce citesc pentru că ceasurile noastre nu pot bate la unison, doar inimile) cel puțin câțiva cititori care depășesc cu mult media „o carte pe lună”.
Prin lectură, spre cultură!
Traficant de serviciu,
Ioana Schilinka
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Trafic de lectură.
Trimite email
miercuri, 17 decembrie 2025 la 16:16:36 Ora standard a Europei de Est