Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Critici sfâșiați lăuntric?

Controverse (33)

Critici sfâșiați lăuntric?

Nava-amiral a publicațiilor literar-culturale românești a decernat în februarie 2014 Premiul Cartea Anului al „României literare”, aflat la a XII-a ediție.

Directorul revistei și totodată președintele juriului simte nevoia de a explica semnificația premiului și criteriile nominalizării și o face în editorialul său „Cartea Anului” (R.l nr. 9, 2014). „Fără ca 2013 să fi fost un an grozav în apariții demne de ținut minte, cărțile nominalizate au fost de valoare apropiată”.
La fel ca în alți ani, dl Manolescu prevede, încă de acum, zgomotul de fond al breslei pe care o păstorește de atâta vreme, așa că precizează: „Cei care, nu puțini, ne critică pentru premiile acordate ar trebui să știe că alegerea este, în cazul premiilor literare, și un motiv de sfâșiere”. Noi îl credem și putem admite că „a pledat exclusiv cauza unor cărți valoroase, care au fost premiate sau nu”. Există însă voci care consideră că și nominalizările de anul acesta, la fel ca cele din anii anteriori, s-au făcut pe criteriul amiciției, căci, vorba dnei Magda Ursache, „Arca lui N. Manolescu e mică, nu încap în ea toți cei care merită”. Gurile rele spun că au loc, în primul rând, cei ce răspund cum trebuie la întrebarea: „Cu cine ești?”
Despre același eveniment scrie și Mircea Mihăieș în articolul „Trei cărți. Adică trei pieteni”(R.l. nr. 10, 2014), remarcând organizarea impecabilă, concurența acerbă și „misiunea aproape sinucigașă a juriului”, doarece „oricare dintre concurenți ar fi putut fi câștigătorul”.
Se fericește că n-a trebuit să aleagă dânsul o carte anume, căci trei dintre ele sunt semnate de oameni față de care manifestă „o durabilă admirație intelectuală și o afecțiune profundă”.
Cei trei autori care „ocupă un loc central în biografia privată”a dlui Mircea Mihăieș sunt: Adriana Babeți, autoarea „Amazoanelor. O poveste”, Livius Ciocârlie, cu volumul „Exerciții de imaturitate” și Ioan T. Morar, autorul romanului „Negru și roșu”. După ce își exprimă
bucuria de a fi întâlnit, la ediția din acest an, „(aproape) „toată floarea cea vestită” a literelor românești”, M. Mihăieș stăruie asupra valorii cărților mai sus amintite. Se știe că Premiul Cartea Anului al „României literare” a fost decernat dnei Adriana Babeți pentru volumul „Amazoanele, O poveste”, care, în opinia criticului este „o lucrare de o copleșitoare erudiție, o rara avis în mediul nostru cultural”. Tradus în străinătate, un astfel de volum ar fi recunoscut imediat o capodoperă: marii autori de sinteze (...) Curtius și Panofsky (...), Peter Gay sau Peter Ackroyl (...) n-ar fi avut sau n-ar avea nicio reținere s-o descrie pe Adriana Babeți drept o erudită cu stil”. Maniera de lucru, continuă M. Mihăieș, „e atât de seducătoare, încât ai impresia că participi la un voiaj magic, fascinant și aventuros”. Surprind atâtea vorbe mari la un spirit critic mai puțin menajant, al cărui ton e mai adesea plin de infatuare și de o răutate nedisimulată, cel puțin în cazul lui Mateiu Caragiale, asupra căruia revine într-un articol din R.l. nr. 4, 2014, notând cu sfidătoare ironie: „Acum, parțial înțelept, aș fi ceva mai generos: l-aș cataloga doar drept „unul din cele mai proaste romane românești”. (E vorba de „Craii de Curtea Veche”)
Peste volumul fostului său profesor, L. Ciocârlie, trece mai repede, având chiar un moment de sinceritate: „Am adeseori conștiința că ucenicia mea literară e, în ciuda vârstei, departe de a se fi încheiat”.
Despre romanul „Negru și roșu” al lui Ioan T. Morar afirmă că „e o carte dăruită unei idei, o polemică implicită la adresa mult prea apăsatului discurs identitar pe care l-am auzit (...) pe vremea stalinismului ceaușeștian și pe care, din păcate, îl auzim mult prea frecvent și azi”. Hotărât lucru: M. Mihăieș n-are organ pentru creațiile cu valențe identitare ce se constituie în instrumente de cunoaștere a unui întreg etos național. La ce bun Marele Roman Românesc, se întreabă retoric M. Mihăieș.
„N-am face decât să multiplicăm diversele Coaste ale Boacii (locul atât de viu întipărit în memoria afectivă a lui E. Cioran – n.n.) conferindu-le un aer nobiliar, deși, în sinea noastră, știm că totul e părelnicie și vânare de vânt”. Fără nicio tresărire lăuntrică (despre sfâșiere nici vorbă), în calitatea de vicepreședinte ICR, M. Mihăieș a dat verdict (în „România literară”) privindu-i pe Eliade, Cioran, Noica: „Nu pot, firește, constitui modele de onorabilitate ideologică”. Tot retoric se întreabă și ne întreabă dna Magda Ursache: „A stabilit cumva ICR sub Patapievici (și sub Mihăieș, am adăuga noi) o strategie a exportului de cultură românească, bine gândită, bine realizată?
Ce s-a văzut a fost eliminarea artei cu amprentă națională, considerată dacă nu delict, atunci incorectă politichește”.
O privire, chiar fugară, îndreptată asupra nominalizărilor pentru decernarea premiilor literare, dezvăluie faptul că în viața noastră literară nu s-a instalat încă o democrație a valorilor și a competențelor, că ea nu s-a vindecat până în prezent de bolile postcomunismului.
Al. Serpens
Trimite email
marți, 26 mai 2026 la 15:44:26 Ora de vară a Europei de Est