Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
22 decembrie 2025

SURSE: Daniel David și-a dat demisia din funcția de ministru al Educației și Cercetării / Marilen Pirtea – în pole position pentru a prelua portofoliul


Daniel David și-a dat demisia din funcția de ministru al Educației și Cercetării, potrivit surselor Edupedu.ro.
Rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea, este cotat cu cele mai mari șanse de a prelua portofoliul cel mai dur lovit de măsurile de austeritate aplicate deja prin Legea Bolojan și cu un dosar fierbinte pe masă, și anume controversata programă de limbă română ce readuce cronicarii spre a fi studiați de elevii de 14-15 ani, la clasa a IX-a.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Critici sfâșiați lăuntric?

Controverse (33)

Critici sfâșiați lăuntric?

Nava-amiral a publicațiilor literar-culturale românești a decernat în februarie 2014 Premiul Cartea Anului al „României literare”, aflat la a XII-a ediție.

Directorul revistei și totodată președintele juriului simte nevoia de a explica semnificația premiului și criteriile nominalizării și o face în editorialul său „Cartea Anului” (R.l nr. 9, 2014). „Fără ca 2013 să fi fost un an grozav în apariții demne de ținut minte, cărțile nominalizate au fost de valoare apropiată”.
La fel ca în alți ani, dl Manolescu prevede, încă de acum, zgomotul de fond al breslei pe care o păstorește de atâta vreme, așa că precizează: „Cei care, nu puțini, ne critică pentru premiile acordate ar trebui să știe că alegerea este, în cazul premiilor literare, și un motiv de sfâșiere”. Noi îl credem și putem admite că „a pledat exclusiv cauza unor cărți valoroase, care au fost premiate sau nu”. Există însă voci care consideră că și nominalizările de anul acesta, la fel ca cele din anii anteriori, s-au făcut pe criteriul amiciției, căci, vorba dnei Magda Ursache, „Arca lui N. Manolescu e mică, nu încap în ea toți cei care merită”. Gurile rele spun că au loc, în primul rând, cei ce răspund cum trebuie la întrebarea: „Cu cine ești?”
Despre același eveniment scrie și Mircea Mihăieș în articolul „Trei cărți. Adică trei pieteni”(R.l. nr. 10, 2014), remarcând organizarea impecabilă, concurența acerbă și „misiunea aproape sinucigașă a juriului”, doarece „oricare dintre concurenți ar fi putut fi câștigătorul”.
Se fericește că n-a trebuit să aleagă dânsul o carte anume, căci trei dintre ele sunt semnate de oameni față de care manifestă „o durabilă admirație intelectuală și o afecțiune profundă”.
Cei trei autori care „ocupă un loc central în biografia privată”a dlui Mircea Mihăieș sunt: Adriana Babeți, autoarea „Amazoanelor. O poveste”, Livius Ciocârlie, cu volumul „Exerciții de imaturitate” și Ioan T. Morar, autorul romanului „Negru și roșu”. După ce își exprimă
bucuria de a fi întâlnit, la ediția din acest an, „(aproape) „toată floarea cea vestită” a literelor românești”, M. Mihăieș stăruie asupra valorii cărților mai sus amintite. Se știe că Premiul Cartea Anului al „României literare” a fost decernat dnei Adriana Babeți pentru volumul „Amazoanele, O poveste”, care, în opinia criticului este „o lucrare de o copleșitoare erudiție, o rara avis în mediul nostru cultural”. Tradus în străinătate, un astfel de volum ar fi recunoscut imediat o capodoperă: marii autori de sinteze (...) Curtius și Panofsky (...), Peter Gay sau Peter Ackroyl (...) n-ar fi avut sau n-ar avea nicio reținere s-o descrie pe Adriana Babeți drept o erudită cu stil”. Maniera de lucru, continuă M. Mihăieș, „e atât de seducătoare, încât ai impresia că participi la un voiaj magic, fascinant și aventuros”. Surprind atâtea vorbe mari la un spirit critic mai puțin menajant, al cărui ton e mai adesea plin de infatuare și de o răutate nedisimulată, cel puțin în cazul lui Mateiu Caragiale, asupra căruia revine într-un articol din R.l. nr. 4, 2014, notând cu sfidătoare ironie: „Acum, parțial înțelept, aș fi ceva mai generos: l-aș cataloga doar drept „unul din cele mai proaste romane românești”. (E vorba de „Craii de Curtea Veche”)
Peste volumul fostului său profesor, L. Ciocârlie, trece mai repede, având chiar un moment de sinceritate: „Am adeseori conștiința că ucenicia mea literară e, în ciuda vârstei, departe de a se fi încheiat”.
Despre romanul „Negru și roșu” al lui Ioan T. Morar afirmă că „e o carte dăruită unei idei, o polemică implicită la adresa mult prea apăsatului discurs identitar pe care l-am auzit (...) pe vremea stalinismului ceaușeștian și pe care, din păcate, îl auzim mult prea frecvent și azi”. Hotărât lucru: M. Mihăieș n-are organ pentru creațiile cu valențe identitare ce se constituie în instrumente de cunoaștere a unui întreg etos național. La ce bun Marele Roman Românesc, se întreabă retoric M. Mihăieș.
„N-am face decât să multiplicăm diversele Coaste ale Boacii (locul atât de viu întipărit în memoria afectivă a lui E. Cioran – n.n.) conferindu-le un aer nobiliar, deși, în sinea noastră, știm că totul e părelnicie și vânare de vânt”. Fără nicio tresărire lăuntrică (despre sfâșiere nici vorbă), în calitatea de vicepreședinte ICR, M. Mihăieș a dat verdict (în „România literară”) privindu-i pe Eliade, Cioran, Noica: „Nu pot, firește, constitui modele de onorabilitate ideologică”. Tot retoric se întreabă și ne întreabă dna Magda Ursache: „A stabilit cumva ICR sub Patapievici (și sub Mihăieș, am adăuga noi) o strategie a exportului de cultură românească, bine gândită, bine realizată?
Ce s-a văzut a fost eliminarea artei cu amprentă națională, considerată dacă nu delict, atunci incorectă politichește”.
O privire, chiar fugară, îndreptată asupra nominalizărilor pentru decernarea premiilor literare, dezvăluie faptul că în viața noastră literară nu s-a instalat încă o democrație a valorilor și a competențelor, că ea nu s-a vindecat până în prezent de bolile postcomunismului.
Al. Serpens
Trimite email
joi, 1 ianuarie 2026 la 18:51:18 Ora standard a Europei de Est