Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Lui Eminescu!

Poetului nepereche, de Ziua Lui

Lui Eminescu!

Din ce ţărână scuturate
A tale versuri s-au născut,
Eminovici, căci nestemate
În unele clar s-au văzut.

Le-ai ars nu-n gândul cel viclean
Ce scrum în lume a făcut
Când să se înalţe an de an
Din minţile negre a vrut;
 
Ci în inimă ai clocotit
Şi din a ei învălmăşeală
De simţuri focul s-a stârnit
Topind vorba, făcând reală
 
Lumina ce ţi-a împodobit
Versul ce-a curs în creuzete
Şi în culori s-a împletit,
Ca să n-ai vorbe desuete.
 
Ai tăi critici nu au aflat
Că-n piept se naşte nemurirea
Şi nu în capul luminat
Ce nu poartă în el trăirea
 
Decât a sebumului care
Le unge zvâcul, să lucească
Zvâcnirea de ură în mişcare
Ce afumă vorba lor drăcească.
 
Te-au încolţit analfabeţi
Ce-n cap doar pari şi-au împlântat,
Să pară că-s deştepţi poeţi
Pentru că verbu-au învăţat.
 
Dar verbul nu în cap s-a născut!
De acolo ies doar vorbe moarte
Care pretenţii au avut
Că haina vieţii pot s-o poarte.
 
De aceea ei s-au ofilit
În timp ce tu încă străluceşti,
Căci într-un par ce-i altoit
În cap lumini n-o să găseşti.
 
07.01.2015
Mihaela Dindelegan

Trimite email

duminică, 8 decembrie 2019