Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

19 octombrie 2026

Cum se pregătesc profesorii să țină pasul cu elevii care folosesc deja inteligența artificială?

Tot mai mulți profesori vor să înțeleagă tehnologia pe care elevii o folosesc deja, să își pregătească lecțiile mai eficient și să creeze activități mai atractive. Un program acreditat de Ministerul Educației și Cercetării și eligibil pentru Prima de carieră didactică le oferă posibilitatea să învețe practic, în sesiuni live, online, alături de un formator: Fundația pentru Educație Digitală organizează cursul „Introducere în Inteligența Artificială pentru educație”, adresat profesorilor, învățătorilor și educatorilor.

Vrei să afli mai multe despre curs înainte de a te înscrie?

Pe 20 octombrie, de la ora 18.00, Fundația pentru Educație Digitală organizează un webinar gratuit de prezentare a cursului „Introducere în Inteligența Artificială pentru educație”. Profesorii interesați pot afla cum se desfășoară sesiunile live, ce instrumente AI vor învăța să utilizeze și pot pune întrebări despre program. Participarea este gratuită, cu înscriere prealabilă: https://ai.fped.org/webinarii
Inteligența artificială este deja prezentă în viața elevilor: o folosesc pentru a căuta informații, pentru a redacta texte, pentru explicații și pentru rezolvarea unor exerciții. Pentru profesori apar întrebări noi: cum verificăm răspunsurile generate de AI? Cum încurajăm gândirea critică? Și cum folosim aceste instrumente fără să pierdem din vedere rolul esențial al profesorului?
În același timp, AI poate fi un sprijin în pregătirea materialelor didactice, adaptarea exercițiilor la nivelul clasei sau conceperea unor activități interactive. Pentru a valorifica aceste oportunități, cadrele didactice au nevoie nu doar de acces la instrumente, ci și de exemple relevante, exercițiu și îndrumare.

De ce vor profesorii să învețe să folosească AI?

Din experiențele participanților la programele Fundației pentru Educație Digitală se conturează trei motivații importante:
*dorința de a înțelege instrumentele pe care elevii le folosesc deja și de a-i ghida spre o utilizare responsabilă
*nevoia de a ține pasul cu schimbările tehnologice, fără să fie necesară o pregătire tehnică avansată
*interesul pentru lecții mai atractive și pentru reducerea timpului alocat unor sarcini repetitive.
De la fișe de lucru și teste adaptate la materiale vizuale și idei pentru proiecte, aplicațiile sunt diverse. Dar rezultatele generate trebuie verificate și adaptate, iar deciziile didactice rămân ale profesorului.

De la reticență la încredere: experiențele profesorilor

Profesorii care au parcurs deja cursul descriu atât câștiguri practice, cât și o schimbare de perspectivă asupra inteligenței artificiale.
Ana Maria Bîgu, profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială Nr. 1 Tunari, evidențiază atât sprijinul formatorului, cât și timpul câștigat în activitatea didactică:
„Apreciez în mod deosebit răbdarea instructorului, doamna Nicolici, care ne-a oferit trucuri valoroase pentru a obține exact rezultatele dorite atunci când folosim AI.
De când am integrat inteligența artificială la clasă, nivelul meu de stres a scăzut considerabil și mă bucur de mult mai mult timp liber. Sincer, nu îmi mai pot imagina activitatea didactică fără acest sprijin”.
„M-a surprins diversitatea instrumentelor descoperite și posibilitatea de a crea materiale didactice interactive, creative și adaptate nevoilor fiecărui elev”, declară Andreea Raluca Misaroș, învățătoare la Școala Gimnazială „Alexandru Bohățiel”, Vultureni, județ Cluj.
În opinia sa, AI nu înlocuiește experiența cadrului didactic: „Am înțeles că inteligența artificială nu înlocuiește creativitatea și experiența profesorului, ci le poate completa și valorifica, atunci când este utilizată responsabil”.
„Acum privesc cu multă recunoștință și responsabilitate aceste instrumente pe care, până acum, nu le-am luat în serios, fiind chiar ușor reticentă în privința folosirii lor la clasă”, susține Antoaneta Mărășescu, profesoară de biologie la Liceul Tehnologic „Lorin Sălăgean”.
Profesoara spune că a descoperit instrumente precum ChatGPT, Gemini, NotebookLM și Canva, pe care își propune să le folosească în activitatea la clasă. Experiența ei arată că formarea poate fi utilă inclusiv celor care pornesc cu rezerve în privința tehnologiei.

15 ore live, online, cu formator — nu lecții video preînregistrate

Pentru a răspunde acestor nevoi, Fundația pentru Educație Digitală organizează cursul „Introducere în Inteligența Artificială pentru educație”, acreditat de Ministerul Educației și Cercetării și adresat profesorilor, învățătorilor și educatorilor.
Diferența importantă față de un curs online bazat pe înregistrări este modul de desfășurare: cele 15 ore de formare au loc în direct, la datele și orele stabilite pentru fiecare grupă, alături de un formator. Participanții pot pune întrebări, primesc explicații în timp real și lucrează pe exemple din activitatea școlară. Cursul presupune participare sincronă, nu vizionarea în ritm propriu a unor materiale înregistrate.

Programul include și 10 ore de activitate individuală, pentru aplicarea celor învățate.

Participanții explorează instrumente precum ChatGPT, Gemini, Copilot, NotebookLM și Canva, utilizări pentru pregătirea lecțiilor, materiale educaționale și diferențierea activităților, dar și principii de verificare a informațiilor și utilizare responsabilă a AI.
Grupele sunt organizate în diferite intervale orare, inclusiv pentru categorii de participanți cu nevoi apropiate, cum ar fi învățătorii și profesorii din diferite arii curriculare.

Program acreditat și eligibil pentru Prima de carieră didactică

Cursul are o durată totală de 25 de ore (15 ore live și 10 ore de activitate individuală) și acordă 1 credit ECTS. Costul participării este de 975 lei, iar programul este eligibil pentru plata prin Prima de carieră didactică. Fiind online, poate fi urmat din orice localitate din țară, păstrând interacțiunea directă cu formatorul și cu ceilalți participanți.
Cum se pot înscrie profesorii interesați?
Programa, calendarul grupelor, condițiile de participare și formularul de înscriere sunt disponibile la ai.fped.org.

Le-a descifrat liceenilor de la „Mihai Viteazul” simbolurile de pe costumele populare

Alexandru Sanislav, fost profesor de sport, pasionat de istorie


Le-a descifrat liceenilor de la „Mihai Viteazul” simbolurile de pe costumele populare
Vajnicul pensionar simte un impuls interior (pentru că „istoria îi curge prin vene şi nu-i dă pace"), care îi stârneşte interesul şi îl îndeamnă să cerceteze, să adune mărturii şi să iasă cu ele la lumină. Dar mai cu seamă doreşte să le împărtăşească şi altora, în special tinerilor, în speranţa că informându-i va reuşi să-i „corupă", să le „inoculeze microbul istoriei", al cercetării culturii şi civilizaţiei din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

„Prima şi cea mai mare civilizaţie în Europa a fost pe valea Dunării"

Ce resort nemaivăzut i-a declanşat profesorului setea nestăvilită de cercetare a istoriei, a trecutului şi de informare? Cu mai mulţi ani în urmă, făcând parte dintr-o delegaţie oficială şi ajungând în Italia, în orăşelul Altamura din regiunea Bari, „în muzeul acestui orăşel, am aflat ceva care m-a uluit. Am spus: Nu se poate!!! Nu se poate!!! Pasionat de istorie, am citit foarte mult. Am fost abonat la revista de istorie, la Magazin istoric. N-am aflat, n-am auzit de aşa ceva. Este vorba despre informaţii despre ţara mea, despre poporul meu, de care eu habar n-aveam!!! Habar nu aveam!!! Şi-atunci, venind în ţară mi-am întrebat colegii, profesori de istorie. Am rămas surprins că nici ei nu au învăţat la facultate despre asta. Am mers la bibliotecă şi am luat cărţi. Am citit una, două... Am aflat de Virgil Vasilescu, cel care a scris o carte minunată „Semnele cerului" şi cel mai important lucru pentru mine: am găsit cărţile Mariei Gimbutas, cel mai mare arheolog şi istoric american al secolului trecut, care timp de 20 de ani a săpat, a făcut cercetări arheologice în zona Balcanilor. Şi concluzia ei a fost. A schimbat istoria Europei şi implicit istoria ţării noastre. Ea spune şi argumentează şi toţi istoricii sunt de acord cu asta: că prima şi cea mai mare civilizaţie în Europa a fost pe valea Dunării", a spus dl prof. Sanislav.

Nu prin statura sa impunătoare, prin înălţime, domină profesorul auditoriul „îngenuncheat la picioarele sale", ci prin patosul, înflăcărarea şi puterea de convingere... cu care transmite informaţiile, reuşind în cele mai multe cazuri să te cucerească povestind lucruri „incredibile". Şi a mai făcut domnia sa ceva de toată cinstea şi lauda: a reuşit să nască un mic muzeu într-o zonă „părăsită" şi uitată de lume, în cătunul Alunu, pe Valea Drăganului, la graniţa cu judeţul Cluj. Dar „acest muzeu nu este un simplu muzeu etnografic, după cum ţine să ne asigure dl profesor, chiar dacă majoritatea exponatelor sunt de colecţie etnografică, muzeul este şi istoric. Am şi obiecte istorice, de peste 2.000 de ani. M-a preocupat mai mult decât obiectele în sine, ce reprezintă ele.

„Dacă nu cunoşti trecutul, nu înţelegi prezentul. Şi dacă nu înţelegi prezentul, cum poţi să faci proiecte de viitor?!"

„Venind spre şcoala voastră, mă gândeam cum să încep prezentarea. Am fost obligat să încep cu muzeul. Dar pe drum mă gândeam că ar trebui să vă spun cuvintele unui ambasador american în România care a spus la dineul sau la întâlnirea cu tot corpul diplomatic din România. El şi-a încheiat discursul aşa: „România este o ţară pe care cu cât o cunoşti mai bine, o înţelegi mai puţin". Pare paradoxal. Expoziţia mea are şi ea acest scop. Să înţelegem mai bine.

Într-o zi, vecina mea de-acolo, din cătunul acela, ziaristă la Cluj... mi-a zis: Domnule profesor, de ce vă pierdeţi timpul, banii, energia cu lucruri care s-au întâmplat. De ce nu vă orientaţi spre viitor? Nu am zis nimic. Dar la fiecare grup care a venit în vizită le-am pus întrebarea: Ce părere aveţi voi, merită sau nu merită? Le-am spus ce mi-a zis ziarista. Şi am primit tot felul de răspunsuri. Cel mai frumos, mai precis şi mai concis răspuns a fost al unui student englez, care a fost coleg de masterat cu băiatul meu mai mic (în Franţa) şi care a venit în vizită. El a zis: „Dacă nu cunoşti trecutul, nu înţelegi prezentul. Şi dacă nu înţelegi prezentul, cum poţi să faci proiecte de viitor?!"

Sunteţi aici să învăţaţi ceva din trecut, chiar din trecutul foarte îndepărtat...

Expoziţia are două părţi. Latura artistică a fost realizată de un artist fotograf de excepţie. Se numeşte Harris Wallmen, este redactorul-şef al revistei Photo Magazine, cea mai bună revistă de fotografie din România. El a făcut pozele inspirându-se din costumele din muzeu. Priviţi pe acest costum este acest desen. La două zile după vernisarea expoziţiei la Galeria de Artă, a venit un tânăr domn şi mi-a spus: „Domnule, acum două săptămâni, m-am întors din Mexic. Pe frontispiciul unui templu astec este acest desen". Mi-a arătat fotografia. Identic!"

Mai mulţi elevi, membri ai ansamblului popular al colegiului, ne-au prezentat costume populare autentice din colecţia de muzeu a dlui profesor Sanislav, costume din diferite zone ale ţării, toate, însă, conţin aceleaşi simboluri. Cealaltă latură a expoziţiei este una pur informativă, realizată de patru eleve îmbrăcate tot în costume populare din muzeul de la Alunu; ele ne-au furnizat informaţii în faţa unor panouri.

Pledoarie pentru adevărul... istoric!

Alunecând în anii de liceu, şi referindu-se la cele scrise în unele manuale din care a învăţat ca elev, dl profesor înfiereză comunismul, dând în vileag neadevărurile şi propaganda regimului.

„În manualul de Limba română din care am învăţat eu în anul I de liceu era următorul citat: „Ţăranul român, în dragostea lui pentru frumos, şi-a împodobit costumul şi-a împodobit stâlpii porţilor, furca de tors, bâta ciobănească şi alte obiecte". Minciuni! E o minciună ticăloasă...! În adevăr, e vorba despre o sensibilitste pe care o au toate popoarele, dar ascundea cel mai important lucru, cea mai importantă caracteristică a acestor ciudăţenii pe care le vedeţi voi aici. Acestea nu sunt podoabe. Atunci nu era corect politic să vorbeşti laudativ despre religie, despre credinţă. Aflaţi că nu este vorba despre simple podoabe, cum ar fi floricele, ci de simboluri.

Pe unul din panourile acestea scrie: „O imagine valorează cât o mie de cuvinte; un simbol valorează cât o mie de imagini" (Jay Weidner).

Astă-vară am avut patru chinezoaice în vizită la muzeu. Discutând cu ele despre tradiţii, despre istorie, am desenat o cruce, o cruce simplă. Le-am arătat-o şi le-am întrebat: Ce vă spune acest desen? Au început să râdă şi să dea din umeri. Eu am insistat şi una a zis: „Două linii care se intersectează". Deci pentru ea, crucea sunt două linii care se intersectează. Pentru un creştin, este viaţa, învăţătura şi jertfa lui Iisus. Aşa se întâmplă şi cu simbolurile sacre, al căror înţeles s-a pierdut, pentru că au o vechime care, atunci când o să vă spun, o să vă sperii.

Uitaţi aici: o jumătate de romb, un romb şi o jumătate de romb, mai multe V-uri şi haşură orizontală. Aceasta este o falangă de cal. A fost descoperită la Cuina Turcului... are 12.650 de ani. Unde erau piramidele? Unde era zidul chinezesc? Acum peste 12.000 de ani, pe acest teritorul pe un os se scrâjelea acest simbol sacru. Minunea mai mare este că acest simbol n-a dispărut",a conchis dl profesor şi a fost identificat pe fiecare din costumele populare româneşti prezentate...

Această expoziţie (şi conferinţă), precum cea prezentată marţi, 27 ianuarie 2015, în faţa liceenilor de la Colegiul Tehnic „Mihai Viteazul", de către dl profesor Alexandru Sanislav, a fost prezentată şi studenţilor de la Arte (Design), dar şi lăzăriştilor. În perioada următoare, dl profesor intenţionează să ajungă cu ea şi la alte colegii şi licee orădene („Gojdu", „Ghibu"...).

Ovidiu Dan

P.S. Pentru mai multe poze, accesaţi Galeria foto: Le-a descifrat liceenilor de la „Mihai Viteazul” simbolurile de pe costumele populare.