Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Le-a descifrat liceenilor de la „Mihai Viteazul” simbolurile de pe costumele populare

Alexandru Sanislav, fost profesor de sport, pasionat de istorie

Le-a descifrat liceenilor de la „Mihai Viteazul” simbolurile de pe costumele populare

Vajnicul pensionar simte un impuls interior (pentru că „istoria îi curge prin vene şi nu-i dă pace"), care îi stârneşte interesul şi îl îndeamnă să cerceteze, să adune mărturii şi să iasă cu ele la lumină. Dar mai cu seamă doreşte să le împărtăşească şi altora, în special tinerilor, în speranţa că informându-i va reuşi să-i „corupă", să le „inoculeze microbul istoriei", al cercetării culturii şi civilizaţiei din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

„Prima şi cea mai mare civilizaţie în Europa a fost pe valea Dunării"
Ce resort nemaivăzut i-a declanşat profesorului setea nestăvilită de cercetare a istoriei, a trecutului şi de informare? Cu mai mulţi ani în urmă, făcând parte dintr-o delegaţie oficială şi ajungând în Italia, în orăşelul Altamura din regiunea Bari, „în muzeul acestui orăşel, am aflat ceva care m-a uluit. Am spus: Nu se poate!!! Nu se poate!!! Pasionat de istorie, am citit foarte mult. Am fost abonat la revista de istorie, la Magazin istoric. N-am aflat, n-am auzit de aşa ceva. Este vorba despre informaţii despre ţara mea, despre poporul meu, de care eu habar n-aveam!!! Habar nu aveam!!! Şi-atunci, venind în ţară mi-am întrebat colegii, profesori de istorie. Am rămas surprins că nici ei nu au învăţat la facultate despre asta. Am mers la bibliotecă şi am luat cărţi. Am citit una, două... Am aflat de Virgil Vasilescu, cel care a scris o carte minunată „Semnele cerului" şi cel mai important lucru pentru mine: am găsit cărţile Mariei Gimbutas, cel mai mare arheolog şi istoric american al secolului trecut, care timp de 20 de ani a săpat, a făcut cercetări arheologice în zona Balcanilor. Şi concluzia ei a fost. A schimbat istoria Europei şi implicit istoria ţării noastre. Ea spune şi argumentează şi toţi istoricii sunt de acord cu asta: că prima şi cea mai mare civilizaţie în Europa a fost  pe valea Dunării", a spus dl prof. Sanislav.
Nu prin statura sa impunătoare, prin înălţime, domină profesorul auditoriul „îngenuncheat la picioarele sale", ci prin patosul, înflăcărarea şi puterea de convingere... cu care transmite informaţiile, reuşind în cele mai multe cazuri să te cucerească povestind lucruri „incredibile". Şi a mai făcut domnia sa ceva de toată cinstea şi lauda: a reuşit să nască un mic muzeu într-o zonă „părăsită" şi uitată de lume, în cătunul Alunu, pe Valea Drăganului, la graniţa cu judeţul Cluj. Dar „acest muzeu nu este un simplu muzeu etnografic, după cum ţine să ne asigure dl profesor, chiar dacă majoritatea exponatelor sunt de colecţie etnografică, muzeul este şi istoric. Am şi obiecte istorice, de peste 2.000 de ani. M-a preocupat mai mult decât obiectele în sine, ce reprezintă ele.
„Dacă nu cunoşti trecutul, nu înţelegi prezentul. Şi dacă nu înţelegi prezentul, cum poţi să faci proiecte de viitor?!" 
„Venind spre şcoala voastră, mă gândeam cum să încep prezentarea. Am fost obligat să încep cu  muzeul. Dar pe drum mă gândeam că ar trebui să vă spun cuvintele unui ambasador american  în România care a spus la dineul sau la întâlnirea cu tot corpul diplomatic din România. El şi-a încheiat discursul aşa: „România este o ţară pe care cu cât o cunoşti mai bine, o înţelegi mai puţin". Pare paradoxal. Expoziţia mea are şi ea acest scop. Să înţelegem mai bine.
Într-o zi, vecina mea de-acolo, din cătunul acela, ziaristă la Cluj... mi-a zis: Domnule profesor, de ce vă pierdeţi timpul, banii, energia cu lucruri care s-au întâmplat. De ce nu vă orientaţi spre viitor? Nu am zis nimic. Dar la fiecare grup care a venit în vizită le-am pus întrebarea: Ce părere aveţi voi, merită sau nu merită? Le-am spus ce mi-a zis ziarista. Şi am primit tot felul de răspunsuri. Cel mai frumos, mai precis şi mai concis răspuns a fost al unui student englez, care a fost coleg de masterat cu băiatul meu mai mic (în Franţa) şi care a venit în vizită. El a zis: „Dacă nu cunoşti trecutul, nu înţelegi prezentul. Şi dacă nu înţelegi prezentul, cum poţi să faci proiecte de viitor?!"
Sunteţi aici să învăţaţi ceva din trecut, chiar din trecutul foarte îndepărtat...
Expoziţia are două părţi. Latura artistică a fost realizată de un artist fotograf de excepţie. Se numeşte Harris Wallmen, este redactorul-şef al revistei Photo Magazine, cea mai bună revistă de fotografie din România. El a făcut pozele inspirându-se din costumele din muzeu. Priviţi pe acest costum este acest desen. La două zile după vernisarea expoziţiei la Galeria de Artă, a venit un tânăr domn şi mi-a spus: „Domnule, acum două săptămâni, m-am întors din Mexic. Pe frontispiciul unui templu astec este acest desen". Mi-a arătat fotografia. Identic!"
Mai mulţi elevi, membri ai ansamblului popular al colegiului, ne-au prezentat costume populare autentice din colecţia de muzeu a dlui profesor Sanislav, costume din diferite zone ale ţării, toate, însă, conţin aceleaşi simboluri. Cealaltă latură a expoziţiei este una pur informativă, realizată de patru eleve îmbrăcate tot în costume populare din muzeul de la Alunu; ele ne-au furnizat informaţii în faţa unor panouri.
Pledoarie pentru adevărul... istoric!
Alunecând în anii de liceu, şi referindu-se la cele scrise în unele manuale din care a învăţat ca elev, dl profesor înfiereză comunismul, dând în vileag neadevărurile şi propaganda regimului.
„În manualul de Limba română din care am învăţat eu în anul I de liceu era următorul citat: „Ţăranul român, în dragostea lui pentru frumos, şi-a împodobit costumul şi-a împodobit stâlpii porţilor, furca de tors, bâta ciobănească şi alte obiecte". Minciuni! E o minciună ticăloasă...! În adevăr, e vorba despre o sensibilitste pe care o au toate popoarele, dar ascundea cel mai important lucru, cea mai importantă caracteristică a acestor ciudăţenii pe care le vedeţi voi aici. Acestea nu sunt podoabe. Atunci nu era corect politic să vorbeşti laudativ despre religie, despre credinţă. Aflaţi că nu este vorba despre simple podoabe, cum ar fi floricele, ci de simboluri.
Pe unul din panourile acestea scrie: „O imagine valorează cât o mie de cuvinte; un simbol valorează cât o mie de imagini" (Jay Weidner).
Astă-vară am avut patru chinezoaice în vizită la muzeu. Discutând cu ele despre tradiţii, despre istorie, am desenat o cruce, o cruce simplă. Le-am arătat-o şi le-am întrebat: Ce vă spune acest desen? Au început să râdă şi să dea din umeri. Eu am insistat şi una a zis: „Două linii care se intersectează". Deci pentru ea, crucea sunt două linii care se intersectează. Pentru un creştin, este viaţa, învăţătura şi jertfa lui Iisus. Aşa se întâmplă şi cu simbolurile sacre, al căror înţeles s-a pierdut, pentru că au o vechime care, atunci când o să vă spun, o să vă sperii.
Uitaţi aici: o jumătate de romb, un romb şi o jumătate de romb, mai multe V-uri şi haşură orizontală. Aceasta este o falangă de cal. A fost descoperită la Cuina Turcului... are 12.650 de ani. Unde erau piramidele? Unde era zidul chinezesc? Acum peste 12.000 de ani, pe acest teritorul pe un os se scrâjelea acest simbol sacru. Minunea mai mare este că acest simbol n-a dispărut",a conchis dl profesor şi a fost identificat pe fiecare din costumele populare româneşti prezentate...
Această expoziţie (şi conferinţă), precum cea prezentată marţi, 27 ianuarie 2015, în faţa liceenilor de la Colegiul Tehnic „Mihai Viteazul", de către dl profesor Alexandru Sanislav, a fost prezentată şi studenţilor de la Arte (Design), dar şi lăzăriştilor. În perioada următoare, dl profesor intenţionează să ajungă cu ea şi la alte colegii şi licee orădene („Gojdu", „Ghibu"...).
Ovidiu Dan
P.S. Pentru mai multe poze, accesaţi Galeria foto: Le-a descifrat liceenilor de la „Mihai Viteazul” simbolurile de pe costumele populare.

Trimite email

Pentru mai multe poze click aici

miercuri, 26 iunie 2019