Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Tarna Mare - tărâm al poveştilor şi legendelor

Reportaj cu sufletul

Tarna Mare - tărâm al poveştilor şi legendelor

„Călător în Ţara Oaşului" este genericul sub care se va deşira serialul nostru de suflet, pornind de la cea de-a cincea carte a distinsei doamne profesor Doina Molnar, intitulată „Povestiri şi legende toponimice", apărută anul trecut (2014), la Editura Citadela din Satu Mare.

Volumul se înscrie pe linia trasată de celelalte patru: „Tarna Mare, istorie-legendă-adevăr" (2009), „Paşi prin biografii tărnărene", „Tarna Mare, un sat din ţinutul Tisei superioare" (ambele în 2011) şi „Culegere de folclor de pe Valea Tarnei Mari" (2012), autoarea dezvoltând proiectul legat de trecutul istoric ori legendar al unor localităţi din Ţara Oaşului (cum apreciază Vasile Conioşi Mesteşanu în „Prefaţa" volumului).
În deschidere, sunt creionate cu măiestrie cinci  „suflete tari": primarul (Ştefan Costea), domnarul, omul cu puşca (moşu' Danu), fugarul (Griga) şi astronomu'. N-am înţeles raţionamentul pentru care două personaje (domnarul şi astronomul) rămân nişte mari anonimi, nefiind nominalizaţi (dintr-un exces de „putere", modestie ori din alte motive). Fin observator şi cititor de caractere, doamna profesor se întrece în a descifra sufletele celor cinci protagonişti pe care îi caracterizează evidenţiind atât trăsăturile specifice, cât şi cele tipologice.
Următoarele şapte povestiri (Oloierniţa, Albastru de Oaş, Din dâmburi, Delovarul, Aeroportul, Narcisele, Cimitirul evreiesc) ne introduc în mediul natural al comunei Tarna Mare, dar şi al altor localităţi învecinate (inclusiv, Tarna Mică - Hija, din Ucraina).
Doar atât pentru astăzi, pentru că dorim să vă prezentăm, în primul nostru episod (prin intermediul cărţii la care facem trimitere) Bisericuţa (capela) cu hramul Sfânta Ana.
„Spun oamenii bătrâni că în vremuri vechi, sus la Tarna Băi, locuiau în anumite perioade din an (...) nişte familii de baroni veniţi tocmai din Viena şi din Praga. Familiile acelea au devenit stăpânii locului Tarna băi şi au amenajat băile ca loc de agrement (...). O familie de baroni care era şi stăpâna unui conac din băi avea o copilă cam de vreo 4-5 anişori, cu păr bălai şi care era bucuria şi lumina ochilor părinţilor ei. Copila era zburdalnică şi jucăuşă şi îi plăcea să se joace cu toate lucrurile, dar mai ales se juca cu o păpuşă pe care o purta după ea, fie prin conac, fie la pajiştea din faţă. Ana, căci aşa o chema pe copilă, alerga voioasă prin poieniţele de la băi de unde aduna flori şi fluturi de diferite culori (...). Aşa creştea Ana la băi, când erau baluri, ea şi alţi copii erau minunea balului şi toţi oaspeţii o iubeau pe Ana. Într-un an, când se apropia toamna, baronii băilor au organizat o serie de petreceri şi un mare bal, urmând ca apoi să plece toţi spre locurile lor din Viena şi Praga. Mica Ana, îmbrăcată ca o prinţesă, dansa şi alerga prin sala de bal, dar fiind obosită a fost dusă la conac să se culce. Rochia de bal îi era atât de dragă încât a adormit îmbrăcată ca o prinţesă cu păpuşa preferată în braţe. A dormit copila cât a dormit şi trezindu-se în văpaia lunii ce intra pe fereastra odăii, s-a ridicat din pat şi nevăzând pe nimeni lângă ea a ieşit afară. Nu-i era frică de întuneric aşa că a păşit sigură pe pajiştea din jurul conacului având în braţe păpuşa. Balul era în toi, muzica răzbătea până în depărtări, iar Ana urmând razele lunii dansa şi se afunda tot mai mult în inima pădurii, unde îi plăcea atât de mult, n-avea frică de întuneric. Obosită de alergat s-a aşezat într-un luminiş şi a început să cânte păpuşii. Atât i-a cântat încât a răpus-o somnul şi pe iarba înrourată a adormit. Părinţii Anei, binedispuşi după bal s-au întors la conac, acolo au observat lipsa fetiţei şi au început să o caute, au strigat mult în noapte, dar glasul lor nu-l mai auzea Ana cea bălaie. Fetiţa adormită, spune legenda, a fost găsită de un lup rătăcitor şi flămând care acolo în luminiş a lăsat doar păpuşa şi rochia Anei. Baronii, părinţii copilei, înnebuniţi de durere, au găsit locul unde a adormit copila şi păpuşa ei, atunci şi-au dat seama de tragedia ce s-a întâmplat. Pentru pomenirea Anei, în locul acela unde au găsit păpuşa, baronii au ridicat o bisericuţă cu hramul Sfânta Ana. Vara, an de an, acolo la băi, la capelă, se fac pelerinaje şi petreceri câmpeneşti în memoria Anei, fetiţa neînfricată din munţi".
Din motiv de spaţiu, am scurtat povestea, cerând iertare doamnei profesor Doina Molnar. (Va urma)

Trimite email
miercuri, 15 aprilie 2026 la 22:58:07 Ora de vară a Europei de Est