Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Dascălul de ieri şi de azi

Mesaj de 5 octombrie

Dascălul de ieri şi de azi

Literatura română este oglinda în care se reflectă dascălul bun sau rău, iubit sau urât de elevi, este locul unde întâlnim exemple pozitive sau negative.

Scriitorii au fost şi ei copii, au simpatizat sau antipatizat pe cel aflat dincolo de catedră, pus acolo să creeze deprinderi de învăţare, să modeleze personalităţi în formare. Cu mintea de copil se văd altfel lucrurile, se percep fără menajamente defectele umane. Niciodată un copil traumatizat de dascălul rău nu-şi va aminti alte întâmplări din anii de şcoală decât cele negative. Dacă devine scriitor, transpune în personajele sale defectele dascălului.
Nuvela „Domnul Vucea" este un adevărat strigăt de revoltă al unui elev chinuit, o critică adusă învăţământului de altădată cu „generali", „monitori", „primi" şi „şcolari fără grad", cu „interes" dat pentru obţinerea unor calificative care să implice pedepse mai puţin aspre.
Lipsit de tact pedagogic, fără vocaţie şi fără dragoste pentru elevi, Vucea este un sadic. Stăpânit numai de gândul de a pedepsi şi de a chinui, are plăcerea diabolică de a asista la aplicarea pedepselor. Om superficial, Vucea nu este preocupat de pregătirea elevilor: „Lecţiile mergeau strună. Nu învăţa nimeni nimic". Stăpânit el însuşi de răutate, învăţătorul îi face pe elevi să fie răi la rândul lor şi chiar să se pârască unii pe alţii.
Lipsit de demnitate şi de scrupule, Vucea îi foloseşte pe elevi în interes personal, ţinând seama de poziţia socială a acestora. Pentru a obţine bani, confiscă arşicele elevilor, pentru ca apoi să le revândă tot lor.
Vucea este o caricatură umană prin comportare, prin aspectul fizic şi prin ticuri.
Un „domn Vucea" este ruşinea supremă a dăscălimii.
Nuvela „Domnul Vucea scrisă de Barbu Ştefănescu-Delavrancea are la bază un fapt real, autorul, elev în clasa a IV-a la Şcoala Domnească, are ca învăţător pe Ion Vucitescu. Defectele acestui dascăl au ajuns model negativ pentru întreaga categorie profesională pe care o reprezentăm. Copilul percepe subtilităţile sufletului uman, fără a le putea înţelege şi exprima la vârsta fragedă. Ajuns adult, judecă şi condamnă abuzurile făcute de cei care sunt plătiţi să educe, nu să traumatizeze.
Un alt scriitor, Costache Negruzzi, o altă operă inspirată din propriile trăiri ale autorului: „Cum am învăţat româneşte", un alt dascăl: Alboteanu.
Profesor pedant, Alboteanu este dispus să impresioneze prin gesturi teatrale  pentru a lăsa impresia unei profunde erudiţii. Acesta reprezintă, de fapt, tipul omului limitat, convins că numai metodele lui de predare sunt corecte.
În accepţiunea sa, limbile străine sunt dăunatoare pronunţării corecte a limbii române.
Negruzzi il prezintă cu antipatie, făcându-i portretul fizic şi moral prin prisma copilului care nu-l agreează pe dascăl: „Nasul era cu totul antiromân şi grozav de mare, semănând cu o proboscidă (trompa)".
Copilul este nerăbdător să înveţe să citească româneşte dar, în momentul în care profesorul îi prezintă metoda sa, aceasta i se pare pedantă şi complicată elevului care urma să ştie  pe de rost slovele. Tânărului ambiţios, care ştia limbile greacă şi franceză, nu îi este greu să descifreze  într-o zi cele 41 de litere ale alfabetului chirilic, luând ca text „Istoria românilor" de Petru Maior, ambiţionat de dascălul meschin şi unilateral, pregătit să-i demonstreze profesorului că nu ştie să-i înveţe pe elevi, în ciuda reputaţiei sale de „profesionist".
Dorind să se răzbune pe profesorul său, va născoci, împreună cu un grup de prieteni, cinci întrebări pentru dascălul atoateştiutor, umilindu-l astfel.
Uneori realitatea aduce în faţa copiilor şi astfel de indivizi, sursă de batjocură pentru elevii inteligenţi şi inventivi. Vreau să cred că sunt rare cazurile de „Alboteni" care ar păta profesia noastră.
La antipodul celor doi dascăli este alt model inspirat din realitate: dascălul Busuioc din satul  moldovenesc Verşeni, devenit sursa de inspiraţie pentru personajul central al povestirii sadoveniene „Domnu Trandafir".
Pe copilul de la ţară, dascălul, el însuşi om simplu, ştia să-l atragă povestind din faptele eroilor neamului sau prezentând operele scriitorilor români.
Dăruit meseriei şi conştient de răspunderea pe care o are, învăţătorul se detaşează de griji, de necazuri şi îşi face datoria cu plăcere .
Este privit ca un apostol. Condiţiile  în care îşi desfăşoară activitatea sunt  improprii, dar domnul Trandafir predă din pasiune şi dragoste pentru copii.
Nu are conştiinţa propriei valori, se consideră un om simplu şi se comportă ca atare, fără solemnităţi. Susţine o lecţie obişnuită când vine pe neaşteptate însuşi ministrul în inspecţie.
Este evidentă impresia profundă pe care dascălul a făcut-o copilului de odinioară care rememorează detalii din viaţa domnului Trandafir pe care le-a reţinut atunci şi le înţelege acum, după mulţi ani.
Când un elev „vede" ce spune profesorul, este cea mai mare realizare pedagogică. Acel profesor este modelul peste veacuri al dascălului  perfect, dăruit meseriei sale, care trezeşte sentimente de respect şi preţuire. Ajuns în faţa copiilor, se detaşează de toate problemele, nemaiexistând decât auditoriul care soarbe fiecare cuvânt venit din inimă şi pătruns în inimi.
Meseria de dascăl este însă şi mesianică. În viziunea lui Octavian Goga dascălul este cel care ţine nestins prin timp „focul  dragostei de ţară".
Dăscăliţa este cea care alină durerile sătenilor, este „muceniţa" care îşi jertfeşte anii tinereţii pentru binele semenilor. Nu numai copiii, ci şi bătrânii sunt beneficiarii cunoştinţelor dăscăliţei. Întreaga comunitate o consultă, ea desluşeşte tainele cărţilor.
Chipul dăscăliţei, de o puritate angelică, având frumuseţea unei icoane, reprezintă, la Goga, oglinda sufletului ardelenilor. Modelul este însăşi sora poetului, Victoria,  învăţătoare, care a murit la vârsta de 21 de ani.
Prin ochii lui Goga dascălul şi dăscăliţa sunt încununaţi parcă de nimburi, asemenea unor sfinţi. Ei suferă pentru alţii, se jertfesc în numele comunităţii, sunt „mucenici".
Compasiunea care reiese din versurile poetului este evidentă, el jelindu-şi sora sacrificată pe altarul profesiei.
Un alt dascăl rămas etalon pentru  genialul său elev este Aron Pumnul, profesorul lui Mihai Eminescu.
Rămâne un mister al adolescenţei lui Eminescu legătura poetului cu profesorul lui de limba română, Aron Pumnul, de la Cernăuţi. Poetul a stat în gazdă la profesor, între ei stabilindu-se o legătură profundă.
Putem spune  că  „Lepturariul" lui Aron Pumnul  a apărut ca un moment crucial în viaţa poetului, pentru formarea personalităţii literare a lui. Dar, murind Pumnul, Eminescu este profund impresionat şi scrie poezia „La mormântul lui Aron Pumnul" cu lacrimile în ochi, citind-o la înmormântarea profesorului.
Poate că, fără Aron Pumnul, Eminescu, deşi talentat, ar fi întârziat cu debutul literar. Profesorul l-a însufleţit şi i-a dat aripi către marea poezie prin lectura aprofundată a înaintaşilor, luând de la ei modelul rimei, unele figuri poetice şi chiar teme literare.
După moartea profesorului, Eminescu exclamă, regretând: „Pumnul nu mai este..." Şi părăseşte gimnaziul pentru totdeauna.
Aici se observă sentimentul reciproc de afecţiune dintre profesor şi elev care marchează destinul tânărului poet. Relaţia lor este cu mult peste regulile  obişnuite, se ridică la rang de adoraţie, Eminescu folosindu-l pe Pumnul ca ideal uman.
Este greu să fii model, dar şi mai greu să te menţii ca etalon în ochii elevului care vrea să-şi imite discipolul.
În zilele noastre,  uneori,  dascălul nu mai este modelul, etalonul pentru elevi. Este un angajat bugetar, sufocat uneori de greutăţi, cu spaima zilei de mâine. Este dascăl şi atât! Fără a se putea detaşa de problemele cotidiene, este om presat de griji şi neîmpliniri, acrit de viaţă şi fără suport emoţional. Tratează profesia ca pe o meserie, consideră că datoria şi-o face stând dincolo de catedră şi perorând pe diverse teme. Sper că aceste excepţii se vor reorienta spre adevăratele meserii pentru care nu este nevoie de suflet.
Şi vreau să cred că suntem o categorie socială aparte, cu un cod deontologic pe care îl respectăm, cu principii şi  bagaje de cunoştinţe pe care le împărtăşim  elevilor noştri, cu disponibilităţi de relaţionare  şi alte calităţi pe care le cultivăm din dorinţa de perfecţionare continuă. Avem vocaţia de dascăl în sânge, altfel n-am rezista presiunilor psihice la care meseria ne supune.
Fiecare dintre noi are ceva din domnul Trandafir, sau se străduieşte să acceadă la titlul de dascăl-model. Modestia lui o avem cu certitudine, condiţiile în care ne desfăşurăm activitatea unii dintre noi sunt puţin deasupra celor din sătucul moldovenesc unde domnul Trandafir profesa. Compensăm ca şi el prin pasiune pentru profesie, prin dăruire şi spirit de sacrificiu. Motivaţia este probabil dată de conformaţia noastră spirituală de a oferi din suflet pentru suflete.
Prof. Laza Liliana
Şcoala Gimnazială „Nicolae Bogdan" Vaşcău
Trimite email
sâmbătă, 6 decembrie 2025, 07:58:45 Ora standard a Europei de Est