Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
28 ianuarie 2026

Viitorul ministru al Educației și Cercetării urmează să fie stabilit vineri, 30 ianuarie, în ședința Biroului Politic Național (BPN) al Partidului Național Liberal (PNL), potrivit surselor Edupedu.ro.

Ședința Biroului Politic Național al liberalilor se va desfășura vineri pentru că prim-ministrul Ilie Bolojan este de la începutul săptămânii în vizită de lucru în Germania, iar joi are loc ședință de Guvern.



În acest moment, ministerul Educației și Cercetării este condus interimar de peste două săptămâni de prim-ministrul Ilie Gavril Bolojan, după demisia din 22 decembrie 2025 a lui Daniel Ovidiu David, întors rector la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Săptămâna aceasta ar trebui să fie propus noul ministru al Educației, potrivit declarațiilor premierului Ilie Bolojan. Pe 13 ianuarie, prim-ministrul a precizat, pentru TVR 1, că s-a mers pe varianta în care „până la sfârșitul acestei luni să venim cu o propunere pentru un ministru care să preia acest portofoliu al educației”.

„Demisia domnului ministru David s-a suprapus cu perioada de final de an, deci cu partea de sărbători. Aveam două posibilități: să găsim o formulă rapidă sau să recurgem la varianta clasică, existând un interimat. Am mers pe această a doua variantă, în așa fel încât până la sfârșitul acestei luni să venim cu o propunere pentru un ministru care să preia acest portofoliu al educației, în așa fel încât împreună cu ceilalți colegi din guvern să poată lucra la pregătirea bugetului care ar urma să fie adoptat în a doua jumătate a lunii februarie”, a precizat prim-ministrul, pe 13 ianuarie, pentru TVR 1.
Marți, 13 ianuarie, Guvernul a anunțat oficial, printr-un anunț de presă, că premierul Ilie Bolojan i-a transmis președintelui Nicușor Dan propunerea de revocare a lui Daniel David din funcția de ministru al Educației și Cercetării, ca urmare a demisiei, și preluarea interimatului de către prim-ministrul României.



În acest context, Iolanda Cătinean, președintele Sindicatului din Învățământ „Spiru Haret” Mureș, a declarat, pentru Edupedu.ro, că viitorul ministru al Educației trebuie „să fie o persoană care să dea dovadă de empatie, să-și iubească meseria de cadru didactic”. „În momentul în care tu, ca profesor, iubești ceea ce faci, nu poți să faci rău colegilor tăi”, a menționat aceasta.
Întrebat de ce crede că nu se înghesuie nimeni să preia Ministerul Educației și Cercetării, consilierul prezidențial pentru educație, Sorin Costreie, a afirmat că „în zona politică, sunt mulți care vor să fie acolo, la butoane, dar e important să fie cine trebuie și să-și asume ce are de făcut”. Declarațiile au fost făcute în emisiunea Info Edu, de pe 18 ianuarie.

Sorin Costreie a declarat în exclusivitate pentru Edupedu.ro, pe 13 ianuarie, că „nu se înghesuie nimeni” să fie ministrul Educației pentru că primează tăierile și reducerile și atunci e greu să faci lucruri cu impact pe termen lung. E nevoie de un ministru din sistem, dar cu soliditate academică.

Demisia ministrului Educației și Cercetării, Daniel-Ovidiu David, a fost anunțată public pe 22 decembrie și constatată oficial abia pe 14 ianuarie, după 23 de zile de amânare. Acum, premierul Ilie Bolojan spune că Guvernul speră ca „până la sfârșitul acestei luni (n. red. ianuarie 2026)” să vină cu o propunere pentru un nou ministru, invocând încă din 3 ianuarie discuții la PNL pentru găsirea unui titular.

Potrivit surselor Edupedu.ro, printre variantele luate în calcul de PNL și de premierul Ilie Bolojan pentru funcția de ministru al Educației și Cercetării, în discuțiile de la începutul lunii ianuarie, s-au aflat în ultima perioadă rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea – al cărui nume a suscitat însă numeroase critici privind acuzația de plagiat semnalată într-o anchetă publicată de Pressone.ro, semnată de Emilia Șercan – și consiliera de stat la Cancelaria prim-ministrului, Luciana Antoci, potrivit surselor Edupedu.ro; de asemenea, conform acelorași surse, la finalul lunii decembrie 2025 a fost vehiculat în PNL și numele Măriucăi Talpeș, variantă care a picat.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

28 ianuarie 2026

Știri
OFICIAL Din anul școlar 2026-2027, liceele pedagogice nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor / Noile specializări

De anul școlar viitor, liceele cu profil pedagogic nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial. Este vorba despre ordinul nr. 3008 din 8 ianuarie 2026, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar pedagogic. Potrivit regulamentului, noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.
Specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, care funcționează în baza Legii educației naționale nr.1/2011, nu se află în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, acesta fiind și motivul pentru care nu se mai organizează, din anul școlar 2026-2027, admitere pentru aceste specializări.
Art. 2. — „Pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, specializări care funcționează în baza Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, specializări pentru care nu se mai organizează admitere începând cu anul școlar 2026-2027, rămân valabile planurile-cadru și programele școlare aflate în uz la data admiterii și înscrierii elevilor de la aceste specializări în clasa a IX-a a studiilor liceale”, se arată în ordinul publicat în Monitorul Oficial.

În regulament se arată că noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.

Art. 2. — „(1) Unitățile de învățământ în care se organizează învățământ vocațional pedagogic sunt unități de învățământ liceal, care au capacitatea de a organiza procesul de predare-învățare-evaluare și practica pedagogică pentru specializările din cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, respectiv: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară”.

Dascălul de ieri şi de azi

Mesaj de 5 octombrie

Dascălul de ieri şi de azi

Literatura română este oglinda în care se reflectă dascălul bun sau rău, iubit sau urât de elevi, este locul unde întâlnim exemple pozitive sau negative.

Scriitorii au fost şi ei copii, au simpatizat sau antipatizat pe cel aflat dincolo de catedră, pus acolo să creeze deprinderi de învăţare, să modeleze personalităţi în formare. Cu mintea de copil se văd altfel lucrurile, se percep fără menajamente defectele umane. Niciodată un copil traumatizat de dascălul rău nu-şi va aminti alte întâmplări din anii de şcoală decât cele negative. Dacă devine scriitor, transpune în personajele sale defectele dascălului.
Nuvela „Domnul Vucea" este un adevărat strigăt de revoltă al unui elev chinuit, o critică adusă învăţământului de altădată cu „generali", „monitori", „primi" şi „şcolari fără grad", cu „interes" dat pentru obţinerea unor calificative care să implice pedepse mai puţin aspre.
Lipsit de tact pedagogic, fără vocaţie şi fără dragoste pentru elevi, Vucea este un sadic. Stăpânit numai de gândul de a pedepsi şi de a chinui, are plăcerea diabolică de a asista la aplicarea pedepselor. Om superficial, Vucea nu este preocupat de pregătirea elevilor: „Lecţiile mergeau strună. Nu învăţa nimeni nimic". Stăpânit el însuşi de răutate, învăţătorul îi face pe elevi să fie răi la rândul lor şi chiar să se pârască unii pe alţii.
Lipsit de demnitate şi de scrupule, Vucea îi foloseşte pe elevi în interes personal, ţinând seama de poziţia socială a acestora. Pentru a obţine bani, confiscă arşicele elevilor, pentru ca apoi să le revândă tot lor.
Vucea este o caricatură umană prin comportare, prin aspectul fizic şi prin ticuri.
Un „domn Vucea" este ruşinea supremă a dăscălimii.
Nuvela „Domnul Vucea scrisă de Barbu Ştefănescu-Delavrancea are la bază un fapt real, autorul, elev în clasa a IV-a la Şcoala Domnească, are ca învăţător pe Ion Vucitescu. Defectele acestui dascăl au ajuns model negativ pentru întreaga categorie profesională pe care o reprezentăm. Copilul percepe subtilităţile sufletului uman, fără a le putea înţelege şi exprima la vârsta fragedă. Ajuns adult, judecă şi condamnă abuzurile făcute de cei care sunt plătiţi să educe, nu să traumatizeze.
Un alt scriitor, Costache Negruzzi, o altă operă inspirată din propriile trăiri ale autorului: „Cum am învăţat româneşte", un alt dascăl: Alboteanu.
Profesor pedant, Alboteanu este dispus să impresioneze prin gesturi teatrale  pentru a lăsa impresia unei profunde erudiţii. Acesta reprezintă, de fapt, tipul omului limitat, convins că numai metodele lui de predare sunt corecte.
În accepţiunea sa, limbile străine sunt dăunatoare pronunţării corecte a limbii române.
Negruzzi il prezintă cu antipatie, făcându-i portretul fizic şi moral prin prisma copilului care nu-l agreează pe dascăl: „Nasul era cu totul antiromân şi grozav de mare, semănând cu o proboscidă (trompa)".
Copilul este nerăbdător să înveţe să citească româneşte dar, în momentul în care profesorul îi prezintă metoda sa, aceasta i se pare pedantă şi complicată elevului care urma să ştie  pe de rost slovele. Tânărului ambiţios, care ştia limbile greacă şi franceză, nu îi este greu să descifreze  într-o zi cele 41 de litere ale alfabetului chirilic, luând ca text „Istoria românilor" de Petru Maior, ambiţionat de dascălul meschin şi unilateral, pregătit să-i demonstreze profesorului că nu ştie să-i înveţe pe elevi, în ciuda reputaţiei sale de „profesionist".
Dorind să se răzbune pe profesorul său, va născoci, împreună cu un grup de prieteni, cinci întrebări pentru dascălul atoateştiutor, umilindu-l astfel.
Uneori realitatea aduce în faţa copiilor şi astfel de indivizi, sursă de batjocură pentru elevii inteligenţi şi inventivi. Vreau să cred că sunt rare cazurile de „Alboteni" care ar păta profesia noastră.
La antipodul celor doi dascăli este alt model inspirat din realitate: dascălul Busuioc din satul  moldovenesc Verşeni, devenit sursa de inspiraţie pentru personajul central al povestirii sadoveniene „Domnu Trandafir".
Pe copilul de la ţară, dascălul, el însuşi om simplu, ştia să-l atragă povestind din faptele eroilor neamului sau prezentând operele scriitorilor români.
Dăruit meseriei şi conştient de răspunderea pe care o are, învăţătorul se detaşează de griji, de necazuri şi îşi face datoria cu plăcere .
Este privit ca un apostol. Condiţiile  în care îşi desfăşoară activitatea sunt  improprii, dar domnul Trandafir predă din pasiune şi dragoste pentru copii.
Nu are conştiinţa propriei valori, se consideră un om simplu şi se comportă ca atare, fără solemnităţi. Susţine o lecţie obişnuită când vine pe neaşteptate însuşi ministrul în inspecţie.
Este evidentă impresia profundă pe care dascălul a făcut-o copilului de odinioară care rememorează detalii din viaţa domnului Trandafir pe care le-a reţinut atunci şi le înţelege acum, după mulţi ani.
Când un elev „vede" ce spune profesorul, este cea mai mare realizare pedagogică. Acel profesor este modelul peste veacuri al dascălului  perfect, dăruit meseriei sale, care trezeşte sentimente de respect şi preţuire. Ajuns în faţa copiilor, se detaşează de toate problemele, nemaiexistând decât auditoriul care soarbe fiecare cuvânt venit din inimă şi pătruns în inimi.
Meseria de dascăl este însă şi mesianică. În viziunea lui Octavian Goga dascălul este cel care ţine nestins prin timp „focul  dragostei de ţară".
Dăscăliţa este cea care alină durerile sătenilor, este „muceniţa" care îşi jertfeşte anii tinereţii pentru binele semenilor. Nu numai copiii, ci şi bătrânii sunt beneficiarii cunoştinţelor dăscăliţei. Întreaga comunitate o consultă, ea desluşeşte tainele cărţilor.
Chipul dăscăliţei, de o puritate angelică, având frumuseţea unei icoane, reprezintă, la Goga, oglinda sufletului ardelenilor. Modelul este însăşi sora poetului, Victoria,  învăţătoare, care a murit la vârsta de 21 de ani.
Prin ochii lui Goga dascălul şi dăscăliţa sunt încununaţi parcă de nimburi, asemenea unor sfinţi. Ei suferă pentru alţii, se jertfesc în numele comunităţii, sunt „mucenici".
Compasiunea care reiese din versurile poetului este evidentă, el jelindu-şi sora sacrificată pe altarul profesiei.
Un alt dascăl rămas etalon pentru  genialul său elev este Aron Pumnul, profesorul lui Mihai Eminescu.
Rămâne un mister al adolescenţei lui Eminescu legătura poetului cu profesorul lui de limba română, Aron Pumnul, de la Cernăuţi. Poetul a stat în gazdă la profesor, între ei stabilindu-se o legătură profundă.
Putem spune  că  „Lepturariul" lui Aron Pumnul  a apărut ca un moment crucial în viaţa poetului, pentru formarea personalităţii literare a lui. Dar, murind Pumnul, Eminescu este profund impresionat şi scrie poezia „La mormântul lui Aron Pumnul" cu lacrimile în ochi, citind-o la înmormântarea profesorului.
Poate că, fără Aron Pumnul, Eminescu, deşi talentat, ar fi întârziat cu debutul literar. Profesorul l-a însufleţit şi i-a dat aripi către marea poezie prin lectura aprofundată a înaintaşilor, luând de la ei modelul rimei, unele figuri poetice şi chiar teme literare.
După moartea profesorului, Eminescu exclamă, regretând: „Pumnul nu mai este..." Şi părăseşte gimnaziul pentru totdeauna.
Aici se observă sentimentul reciproc de afecţiune dintre profesor şi elev care marchează destinul tânărului poet. Relaţia lor este cu mult peste regulile  obişnuite, se ridică la rang de adoraţie, Eminescu folosindu-l pe Pumnul ca ideal uman.
Este greu să fii model, dar şi mai greu să te menţii ca etalon în ochii elevului care vrea să-şi imite discipolul.
În zilele noastre,  uneori,  dascălul nu mai este modelul, etalonul pentru elevi. Este un angajat bugetar, sufocat uneori de greutăţi, cu spaima zilei de mâine. Este dascăl şi atât! Fără a se putea detaşa de problemele cotidiene, este om presat de griji şi neîmpliniri, acrit de viaţă şi fără suport emoţional. Tratează profesia ca pe o meserie, consideră că datoria şi-o face stând dincolo de catedră şi perorând pe diverse teme. Sper că aceste excepţii se vor reorienta spre adevăratele meserii pentru care nu este nevoie de suflet.
Şi vreau să cred că suntem o categorie socială aparte, cu un cod deontologic pe care îl respectăm, cu principii şi  bagaje de cunoştinţe pe care le împărtăşim  elevilor noştri, cu disponibilităţi de relaţionare  şi alte calităţi pe care le cultivăm din dorinţa de perfecţionare continuă. Avem vocaţia de dascăl în sânge, altfel n-am rezista presiunilor psihice la care meseria ne supune.
Fiecare dintre noi are ceva din domnul Trandafir, sau se străduieşte să acceadă la titlul de dascăl-model. Modestia lui o avem cu certitudine, condiţiile în care ne desfăşurăm activitatea unii dintre noi sunt puţin deasupra celor din sătucul moldovenesc unde domnul Trandafir profesa. Compensăm ca şi el prin pasiune pentru profesie, prin dăruire şi spirit de sacrificiu. Motivaţia este probabil dată de conformaţia noastră spirituală de a oferi din suflet pentru suflete.
Prof. Laza Liliana
Şcoala Gimnazială „Nicolae Bogdan" Vaşcău
Trimite email
joi, 5 februarie 2026 la 07:51:11 Ora standard a Europei de Est