Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
13 aprilie 2024

Concurs național pentru profesori, în programul LifeLab.

Premii pentru cadrele didactice care documentează și argumentează folosirea la clasă a fișelor educaționale cu aplicații practice de educație financiară la mai multe discipline
Banca Comercială Română (BCR) anunță extinderea programului LifeLab la nivel național, potrivit comunicatului de presă transmis cu ocazia Zilei Educației Financiare. Proiectul își propune să recompenseze profesorii care integrează noțiuni de educație financiară și discuțiile despre bani și comportamente financiare responsabile în predarea disciplinelor lor, la clasă.
Petiția pentru introducerea educației financiare în materiile predate la școală este deschisă și sunt invitați să o semneze cei care vor să susțină această schimbare.
Se pot înscrie toți profesorii care vor să le ofere elevilor lor abordări interesante, captivante și ancorate în realitate, chiar la disciplinele pe care le predau, indiferent de ciclul de învățământ, din orice școală și grădiniță.
Pentru a se înscrie, trebuie doar să își creeze un cont pe platforma Școala de Bani, să descarce materialele educaționale deja publicate în proiectul LifeLab, potrivite pentru materia pe care o predau și să le aplice la clasă.
Evident, profesorii care se înscriu trebuie să documenteze acest demers didactic prin fotografii sau clipuri video, realizate în timpul implementării fișelor la ore, să urce fișierele pe un link de transfer. Apoi, datele profesorului și o mică descriere despre cum a decurs ora și link-ul de transfer vor trebui completate pe pagina proiectului.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
28 martie 2024

Regulile pentru gradația de merit a profesorilor se vor modifica „într-un timp relativ scurt”, anunță Ligia Deca: Nu putem să venim cu revoluții acolo
Ligia Deca, ministrul Educației, a declarat luni, 25 martie, în cadrul unei conferințe de presă, că metodologia gradației de merit pentru profesori va fi revizuită și „e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt”. Pe 11 martie 2024, Ligia Deca spunea că în Ministerul Educației au loc discuții în prezent cu privire la „regândirea gradației de merit” și „regândirea treptelor de salarizare” a profesorilor.
Amintim că ordinul de ministru cu noile reguli pentru gradația de merit a profesorilor, programat să apară de Ziua Păcălelii, în acest an, a fost mutat pe 2 aprilie de Ministerul Educație, potrivit unui document publicat în Monitorul Oficial.
Ministrul Educației a spus luni că lucrează cu specialiștii OCDE pentru un cadru de evaluare de performanță potrivit pentru România: „Un alt sfat al lor este ca acest cadru să nu fie implementat brusc. Este nevoie de pilotare, este nevoie de timp de acomodare și este nevoie de predictibilitate pentru cadrele didactice”, a spus Deca.
„Prima discuție pe care o avem în acest sens este cea legată de revizuirea metodologiei gradației de merit, e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt. Și acolo avem prima discuție. Sigur, nu putem să venim cu revoluții acolo, pentru că, practic, e nevoie de un pic de timp să mergem pe recomandările OCDE.
Recomandările OCDE vorbesc și despre corelarea etapelor de promovare în carieră cu standarde profesionale, deci este vorba de o construcție a carierei didactice mai amplă, este vorba de timp pentru a putea avea rezultate obiective, de tipul evaluării standardizate pentru elevi, ca să poți să ai oglinda valorii adăugate la clasă. Și ne propunem, sigur, să venim cu o serie întreagă de propuneri, dar, din nou, aceste schimbări nu se pot întâmpla peste noapte”, a precizat Ligia Deca...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
12 martie 2024

Peste 12.000 de profesori și aproape 170.000 de elevi și studenți, parte din proiectele educaționale ale organizației Școala de Valori, în cei 14 ani de activitate (P)
Într-o lume într-o continuă schimbare, Școala de Valori continuă și ea să își împlinească misiunea de a călăuzi tinerii să învețe să devină creatorii propriilor vieți. Cu o experiență de 14 ani în crearea de proiecte educaționale, Școala de Valori a impactat pozitiv viața celor aproape 170.000 de elevi și studenți, precum și a celor aproximativ 12.000 de profesori.
Școala de Valori este o asociație non-guvernamentală înființată în 2009, care și-a oficializat activitatea în 2010, începând cu proiectul GROW, acum cunoscut sub numele de growedu.ro. Începând cu anul trecut, asociația și-a extins misiunea și în Diasporă. L’école des Valeurs este primul avanpost Școala de Valori în spațiul european, cu scopul de a susține dezvoltarea personală și profesională a românilor care trăiesc în Diasporă: https://lecoledesvaleurs.eu/ .

Școala de Valori rămâne implicată în susținerea educației la nivel european și în implementarea de proiecte Erasmus Plus, cu accent pe integrarea tinerilor pe piața muncii, deoarece învățarea continuă centrată pe valori este cheia cu care tinerii pot să-și atingă sau, de ce nu, să își depășească potențialul maxim.

În decursul celor 14 ani, Școala de Valori a fost alături de elevii din școala primară la cei din liceele tehnologice sau teoretice, i-a susținut în procesul de alegere a traseului educațional și de carieră. Studenții au cunoscut procesul de transformare al proiectelor Școala de Valori și, acum, sunt gata să fie antreprenori sau angajați cu competențe antreprenoriale, care știu că locul lor este într-un domeniu care să fie în armonie cu abilitățile lor personale. Pentru că profesorii sunt cheia dezvoltării elevilor, Școala de Valori se implică în crearea unor experiențe educaționale unice, interactive și inspiraționale, care vizează nu doar formarea inițială dar și pe cea continuă, adresând competențele de care au nevoie pentru a lucra cu elevii contemporani.

Credem cu tărie în puterea oamenilor de autodepășire...

Dascălul de ieri şi de azi

Mesaj de 5 octombrie

Dascălul de ieri şi de azi

Literatura română este oglinda în care se reflectă dascălul bun sau rău, iubit sau urât de elevi, este locul unde întâlnim exemple pozitive sau negative.

Scriitorii au fost şi ei copii, au simpatizat sau antipatizat pe cel aflat dincolo de catedră, pus acolo să creeze deprinderi de învăţare, să modeleze personalităţi în formare. Cu mintea de copil se văd altfel lucrurile, se percep fără menajamente defectele umane. Niciodată un copil traumatizat de dascălul rău nu-şi va aminti alte întâmplări din anii de şcoală decât cele negative. Dacă devine scriitor, transpune în personajele sale defectele dascălului.
Nuvela „Domnul Vucea" este un adevărat strigăt de revoltă al unui elev chinuit, o critică adusă învăţământului de altădată cu „generali", „monitori", „primi" şi „şcolari fără grad", cu „interes" dat pentru obţinerea unor calificative care să implice pedepse mai puţin aspre.
Lipsit de tact pedagogic, fără vocaţie şi fără dragoste pentru elevi, Vucea este un sadic. Stăpânit numai de gândul de a pedepsi şi de a chinui, are plăcerea diabolică de a asista la aplicarea pedepselor. Om superficial, Vucea nu este preocupat de pregătirea elevilor: „Lecţiile mergeau strună. Nu învăţa nimeni nimic". Stăpânit el însuşi de răutate, învăţătorul îi face pe elevi să fie răi la rândul lor şi chiar să se pârască unii pe alţii.
Lipsit de demnitate şi de scrupule, Vucea îi foloseşte pe elevi în interes personal, ţinând seama de poziţia socială a acestora. Pentru a obţine bani, confiscă arşicele elevilor, pentru ca apoi să le revândă tot lor.
Vucea este o caricatură umană prin comportare, prin aspectul fizic şi prin ticuri.
Un „domn Vucea" este ruşinea supremă a dăscălimii.
Nuvela „Domnul Vucea scrisă de Barbu Ştefănescu-Delavrancea are la bază un fapt real, autorul, elev în clasa a IV-a la Şcoala Domnească, are ca învăţător pe Ion Vucitescu. Defectele acestui dascăl au ajuns model negativ pentru întreaga categorie profesională pe care o reprezentăm. Copilul percepe subtilităţile sufletului uman, fără a le putea înţelege şi exprima la vârsta fragedă. Ajuns adult, judecă şi condamnă abuzurile făcute de cei care sunt plătiţi să educe, nu să traumatizeze.
Un alt scriitor, Costache Negruzzi, o altă operă inspirată din propriile trăiri ale autorului: „Cum am învăţat româneşte", un alt dascăl: Alboteanu.
Profesor pedant, Alboteanu este dispus să impresioneze prin gesturi teatrale  pentru a lăsa impresia unei profunde erudiţii. Acesta reprezintă, de fapt, tipul omului limitat, convins că numai metodele lui de predare sunt corecte.
În accepţiunea sa, limbile străine sunt dăunatoare pronunţării corecte a limbii române.
Negruzzi il prezintă cu antipatie, făcându-i portretul fizic şi moral prin prisma copilului care nu-l agreează pe dascăl: „Nasul era cu totul antiromân şi grozav de mare, semănând cu o proboscidă (trompa)".
Copilul este nerăbdător să înveţe să citească româneşte dar, în momentul în care profesorul îi prezintă metoda sa, aceasta i se pare pedantă şi complicată elevului care urma să ştie  pe de rost slovele. Tânărului ambiţios, care ştia limbile greacă şi franceză, nu îi este greu să descifreze  într-o zi cele 41 de litere ale alfabetului chirilic, luând ca text „Istoria românilor" de Petru Maior, ambiţionat de dascălul meschin şi unilateral, pregătit să-i demonstreze profesorului că nu ştie să-i înveţe pe elevi, în ciuda reputaţiei sale de „profesionist".
Dorind să se răzbune pe profesorul său, va născoci, împreună cu un grup de prieteni, cinci întrebări pentru dascălul atoateştiutor, umilindu-l astfel.
Uneori realitatea aduce în faţa copiilor şi astfel de indivizi, sursă de batjocură pentru elevii inteligenţi şi inventivi. Vreau să cred că sunt rare cazurile de „Alboteni" care ar păta profesia noastră.
La antipodul celor doi dascăli este alt model inspirat din realitate: dascălul Busuioc din satul  moldovenesc Verşeni, devenit sursa de inspiraţie pentru personajul central al povestirii sadoveniene „Domnu Trandafir".
Pe copilul de la ţară, dascălul, el însuşi om simplu, ştia să-l atragă povestind din faptele eroilor neamului sau prezentând operele scriitorilor români.
Dăruit meseriei şi conştient de răspunderea pe care o are, învăţătorul se detaşează de griji, de necazuri şi îşi face datoria cu plăcere .
Este privit ca un apostol. Condiţiile  în care îşi desfăşoară activitatea sunt  improprii, dar domnul Trandafir predă din pasiune şi dragoste pentru copii.
Nu are conştiinţa propriei valori, se consideră un om simplu şi se comportă ca atare, fără solemnităţi. Susţine o lecţie obişnuită când vine pe neaşteptate însuşi ministrul în inspecţie.
Este evidentă impresia profundă pe care dascălul a făcut-o copilului de odinioară care rememorează detalii din viaţa domnului Trandafir pe care le-a reţinut atunci şi le înţelege acum, după mulţi ani.
Când un elev „vede" ce spune profesorul, este cea mai mare realizare pedagogică. Acel profesor este modelul peste veacuri al dascălului  perfect, dăruit meseriei sale, care trezeşte sentimente de respect şi preţuire. Ajuns în faţa copiilor, se detaşează de toate problemele, nemaiexistând decât auditoriul care soarbe fiecare cuvânt venit din inimă şi pătruns în inimi.
Meseria de dascăl este însă şi mesianică. În viziunea lui Octavian Goga dascălul este cel care ţine nestins prin timp „focul  dragostei de ţară".
Dăscăliţa este cea care alină durerile sătenilor, este „muceniţa" care îşi jertfeşte anii tinereţii pentru binele semenilor. Nu numai copiii, ci şi bătrânii sunt beneficiarii cunoştinţelor dăscăliţei. Întreaga comunitate o consultă, ea desluşeşte tainele cărţilor.
Chipul dăscăliţei, de o puritate angelică, având frumuseţea unei icoane, reprezintă, la Goga, oglinda sufletului ardelenilor. Modelul este însăşi sora poetului, Victoria,  învăţătoare, care a murit la vârsta de 21 de ani.
Prin ochii lui Goga dascălul şi dăscăliţa sunt încununaţi parcă de nimburi, asemenea unor sfinţi. Ei suferă pentru alţii, se jertfesc în numele comunităţii, sunt „mucenici".
Compasiunea care reiese din versurile poetului este evidentă, el jelindu-şi sora sacrificată pe altarul profesiei.
Un alt dascăl rămas etalon pentru  genialul său elev este Aron Pumnul, profesorul lui Mihai Eminescu.
Rămâne un mister al adolescenţei lui Eminescu legătura poetului cu profesorul lui de limba română, Aron Pumnul, de la Cernăuţi. Poetul a stat în gazdă la profesor, între ei stabilindu-se o legătură profundă.
Putem spune  că  „Lepturariul" lui Aron Pumnul  a apărut ca un moment crucial în viaţa poetului, pentru formarea personalităţii literare a lui. Dar, murind Pumnul, Eminescu este profund impresionat şi scrie poezia „La mormântul lui Aron Pumnul" cu lacrimile în ochi, citind-o la înmormântarea profesorului.
Poate că, fără Aron Pumnul, Eminescu, deşi talentat, ar fi întârziat cu debutul literar. Profesorul l-a însufleţit şi i-a dat aripi către marea poezie prin lectura aprofundată a înaintaşilor, luând de la ei modelul rimei, unele figuri poetice şi chiar teme literare.
După moartea profesorului, Eminescu exclamă, regretând: „Pumnul nu mai este..." Şi părăseşte gimnaziul pentru totdeauna.
Aici se observă sentimentul reciproc de afecţiune dintre profesor şi elev care marchează destinul tânărului poet. Relaţia lor este cu mult peste regulile  obişnuite, se ridică la rang de adoraţie, Eminescu folosindu-l pe Pumnul ca ideal uman.
Este greu să fii model, dar şi mai greu să te menţii ca etalon în ochii elevului care vrea să-şi imite discipolul.
În zilele noastre,  uneori,  dascălul nu mai este modelul, etalonul pentru elevi. Este un angajat bugetar, sufocat uneori de greutăţi, cu spaima zilei de mâine. Este dascăl şi atât! Fără a se putea detaşa de problemele cotidiene, este om presat de griji şi neîmpliniri, acrit de viaţă şi fără suport emoţional. Tratează profesia ca pe o meserie, consideră că datoria şi-o face stând dincolo de catedră şi perorând pe diverse teme. Sper că aceste excepţii se vor reorienta spre adevăratele meserii pentru care nu este nevoie de suflet.
Şi vreau să cred că suntem o categorie socială aparte, cu un cod deontologic pe care îl respectăm, cu principii şi  bagaje de cunoştinţe pe care le împărtăşim  elevilor noştri, cu disponibilităţi de relaţionare  şi alte calităţi pe care le cultivăm din dorinţa de perfecţionare continuă. Avem vocaţia de dascăl în sânge, altfel n-am rezista presiunilor psihice la care meseria ne supune.
Fiecare dintre noi are ceva din domnul Trandafir, sau se străduieşte să acceadă la titlul de dascăl-model. Modestia lui o avem cu certitudine, condiţiile în care ne desfăşurăm activitatea unii dintre noi sunt puţin deasupra celor din sătucul moldovenesc unde domnul Trandafir profesa. Compensăm ca şi el prin pasiune pentru profesie, prin dăruire şi spirit de sacrificiu. Motivaţia este probabil dată de conformaţia noastră spirituală de a oferi din suflet pentru suflete.
Prof. Laza Liliana
Şcoala Gimnazială „Nicolae Bogdan" Vaşcău
Trimite email
sâmbătă, 27 aprilie 2024, 04:23:00 Ora de vară a Europei de Est