Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

La 40 de ani de la absolvirea Liceului Pedagogic „Iosif Vulcan”

Vineri, am reluat „Învățătorul”

La 40 de ani de la absolvirea Liceului Pedagogic „Iosif Vulcan”

Ieri (vineri, 23 octombrie 2015), absolvenții anilor V A și V B (promoția 1975) ai Liceului Pedagogic „Iosif Vulcan" din Oradea ne-am dat întâlnire în fosta noastră sală de clasă, la 40 de ani de la absolvire, având alături colegele din clasa paralelă.

La chemarea lui Vasile Pantea și a altor colegi, am răspuns prezent o mulțime de pedagogiști, în majoritate băieți. În locul regretatului nostru diriginte, profesor Dumitru Pele, plecat cu treburi importante în Ceruri, oficiile ne-au fost onorate de distinsul și iubitul profesor de chimie, doamna profesor Lucia Vancea. Profesorii ceilalți, invitați, tot mai puțini în viață, ne-au bucurat cu prezența și cu mesajul lor aurit și binefăcător. În absența doamnei profesor Aurora Comănescu, decan de vârstă al întâlnirii ne-a fost matematicianul nostru drag Boris Belicciu, pentru noi academician doctor într-ale matematicii, aritmeticii și metodicii, ajuns la frumoasa vârstă de 90 de ani, împreună cu doamna profesor Hortenzia Belicciu; la catedră i-am mai avut pe profesorul de franceză, doamna Mioara Chișiu, pe doamna de fizică, Rodica Boeriu și pe domnul profesor de filosofie, Constantin Constăngioară. Absența dirigintelui a fost compensată, într-un fel fericit, de prezența jumătății sale, doamna profesor Ileana Pele - ,,mama noastră adoptivă".
În fosta noastră sală de clasă, a răsunat, din nou, „Învățătorul"; tonul l-a dat, ca de obicei, șeful clasei, Cornel Gârba...
Ce s-a întâmplat... vă vom spune mai târziu.
Acum ne grăbim să dăm cuvântul imaginilor (postate la rubrica Pozele zilei); vorba aceea: O poză face cât o mie de cuvinte. Nu de alta dar colegii sunt nerăbdători să-și expună pozele pe Facebook.
,,Ce am fost și ce-am ajuns"
Despre atmosfera care a domnit la reuniune, bănuim că v-ați edificat vizualizând cele 117 poze. Ce ar putea povesti colegii, cei mai mulți rămași în sistem, la catedră, după 40 de ani de dăscălie? Lesne puteți intui: amintiri speciale din viața celor cinci ani de liceu pedagogic, răscolite și răsfoite cu sufletul și povestite cu șarm, despre realizările profesionale și familiale marcante. Pentru memoria ,,peliculei" și pentru posteritate, am reținut câteva nestemate: După cinci note de 3 la fizică, am promis să iau 10 în teză. Și m-am ținut de cuvânt. Ce am fost și ce-am ajuns! Mi-am educat copiii să fie toleranți și să știe să facă compromisuri. Am rămas același optimist incorigibil. Îi mulțumesc lui Sică, motorul și catalizatorul acestei întâlniri. Un picior nu mă doare, celălalt, cum vrea el. Nu am ascultat de sfatul medicului. Împreună cu prietenii, am fondat P.O.P. (Partidul oamenilor petrecăreți). Vă veți aștepta, probabil, să vorbesc cel mai mult de vreme ce am făcut șase ani. Mă întreabă un coleg: Ce mai faci? Îi răspund: Ca bătrânii, ca bunicii. Sunt tată, socru și bunic. Am făcut trei nunți. Nu vă gândiți la vreo minune. Secretul? Am trei copii. De la întâlnirea precedentă, m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, ascultând sfatul unui coleg. Numai El ne mai poate ajuta în aceste vremuri tulburi. Primele mele două note au fost un 3 urmat de un 2. În ciuda acestor note de debut promițător, colegul nostru a fost un sclipici la mate. Soția mă tine pe palmă. Prima și singura mea notă mică, sub 5, din viața de elev, a fost un 3 în teză la mate, pentru o simplificare necumsecade. Organizez excursii la un preț sub toate agențiile. Viorele, mai ții minte cum te alinta domnul profesor de mate? Aiurel, drăguțule, mânca-te-ar nevoița! În cei cinci ani, colegele noastre nu s-au uitat la noi, eram prea mici pentru ele. Acum nu ne mai uităm noi! Eu la șefu clăsî îi dau numai notă de trecere. Acum io-s președinte. Eu plătesc. Sănătatea face mai mult decât toți banii și averea. Eu am reușit să ridic un monument de cultură în Beiuș, un monument Eminescu, un Eminescu cu ochi de luceferi. O să vă dau două fotografii cu monumentul și o carte despre anii de liceu și alte povești...
,,Sunteți cea mai veselă întâlnire pe care am văzut-o"
Vă felicit pentru realizări și vă mulțumesc pentru încrederea acordată. Vin cu foarte mare plăcere la aceste întâlniri. Îmi iubesc școala, colegii și elevii. Școala a fost pentru mine a doua casă. Viața m-a încercat de multe ori, dar o dată foarte dur dintr-o neglijență profesională. Vă dau un sfat: Întâlniți-vă an de an, să nu ajungeți în situația să vă întrebe colegul ca și colega voastră: Cine ești? Sunteți cea mai veselă întâlnire pe care am văzut-o. M-am mirat că ați venit atât de mulți. Semn că e o mare coeziune între voi. Aș dori să aplicați în viață psihologia nepoților! Suntem în 2015. 1925 este anul în care m-am născut. În 1955 m-am renăscut, și în 1959 m-am renăscut la Cărpinet. Cei cu note mici la mate să rămână pe loc să le schimb notele. Nota 3 se corectează foarte ușor.
Eu doresc să vă aduc la cunoștință salutul doamnei Comănescu, salutul decanului de vârstă, născută în 1920; la 95 de ani e încă într-o formă intelectuală de invidiat!
Acestea fiind selectate și reproduse, doresc să vă mai pun la suflet faptul că masa și distracția s-au desfășurat la cote înalte la Impero.
Ovidiu DAN
P.S. Pentru mai multe poze (117 poze), accesați Galeria foto: La 40 de ani de la absolvirea Liceului Pedagogic „Iosif Vulcan”.

Trimite email

Pentru mai multe poze click aici

sâmbătă, 29 februarie 2020

Poza zilei

Rebeca-Bianca

Despre frică și curaj
Astăzi, la Poza zilei o avem pe Rebeca-Bianca, studenta polițistă de la Universitatea Agora.
Rebeca e de părere că ,,A învinge fără primejdie înseamnă a triumfa fără glorie", vorba lui Pierre Corneille.