Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

,,Mi-am propus să vă prezint două momente de istorie”

De Rusalii, Radu Preda, la Biserica Sf. Apostol Andrei

,,Mi-am propus să vă prezint două momente de istorie”

Duminică, 19 iunie 2016, de Rusalii, cuvântul de învățătură ne-a fost pus la suflet, la Biserica Sfântul Apostol Andrei din Oradea, de către ,,teologul mărturisitor și teologul de atitudine Radu Preda", vorba părintelui vicar Vasile Bota.

,,E o zi de sărbătoare. Se încheie și un ciclu pascal care ne arată cum Hristos istoric intră în Ierusalim pentru a lăsa în locul său pe Sfântul Duh mângâietorul, tot în Ierusalim. E ziua pe care noi în Teologie și în interpretarea noastră curentă o numim ziua și sărbătoarea Sfântului Duh; când s-a întemeiat biserica, la propriu. Biserica se întemeiază într-o zi în care fiecare aude pe limba sa, pe sufletul său ceea ce are nevoie. Biserica nu se fundamentează pe un singur limbaj, pe o singură cultură, ci pe toate la un loc. E momentul Evangheliei în care toți înțelegeau ce le spuneau apostolii care vorbeau în limbi. Este momentul fondării, întemeierii bisericii lui Hristos, care vorbește fiecăruia pe limba, pe mintea, în cultura și datele lui personale.
Mi-am propus să vă prezint două momente de istorie.
Marele și Sfântul Sinod Panortodox din insula Creta
Unul care se consumă chiar acum (16-26 iunie 2016 - n.n.), la mai puțin de 2.500 de kilometri depărtare, în insula grecească Creta, după o mie de ani. Aici are loc Marele și Sfântul Sinod Panortodox...
La Sinod sunt multe de discutat, multe, care însă, e adevărat, nu sunt lipsite de tensiuni, aceste discuții. Iată Patriarhia din Antiohia, alături de biserica ortodoxă georgiană, bulgară și rusă nu participă. Noi însă, ceilalți care participăm, inclusiv biserica noastră prin patriarhul Daniel și alți vreo 20 de ierarhi, suntem de părere că la dialog nu există alternativă. Acest sinod panortodox ne arată un lucru foarte important pe care ca teolog aș vrea să vi-l pun la suflet, și anume: Nu vă lăsați, ca să zic așa, tulburați de faptul că și biserica, în continuare, ca și acum 2.000 de ani, la Cincizecimea originală, are o dimensiune umană, care poate să aibă scăpări. Biserica nu este comuniunea sfinților în viață, este comuniunea sfinților care sunt deja în cer. Noi ne străduim să fim asemenea sfinților. Nu e un motiv de deznădejde, ci de reluare a luptei în fiecare zi și în primul rând în fiecare dintre noi, în sufletul nostru.
,,Biserica lui Hristos este vie"
Așadar, chiar dacă veți citi, veți auzi opinii care vor spune că biserica este în derivă, că nu-i comunitate, că sunt certuri, că există geopolitică, așa cum se spune mai nou pe la televiziuni, că rușii se luptă cu grecii și că noi, ca întotdeauna în istorie, cădem la mijloc, nu vă lăsați tulburați și influențați. Biserica lui Hristos este vie și faptul că iată după jumătate de mileniu, unii spun după o mie de ani, reușește să se reunească este un fapt minunat, pentru care trebuie să ne rugăm. Noi, de multe ori, așteptăm ca preoții, episcopii să se roage pentru noi laicii, dar haideți să facem și noi un efort să ne rugăm pentru stăpânii noștri duhovnicești, pentru părinții noștri, pentru păstorii noștri. Rugați-vă pentru episcopii noștri care sunt în Creta cu patriarhul, să le dea Dumnezeu cuget curat, să le dea inspirație, să le dea echilibru, să judece nu în termeni politici, ci în termeni eclesiastici. Să aibă în vedere interesul Evangheliei, iar  nu interesul nostru îmbrăcat în știu eu ce haină naționalistă. Hristos nu este român, bulgar sau rus. El ne reprezintă pe toți la un loc și ceva în plus. Faptul că suntem diferiți prin culturile noastre este un mare dar, nu trebuie să devină o piedică. Celebrăm în fiecare an de Rusalii mersul bisericii în istorie; e o zi istorică. Vreau să vă pun la suflet un alt tip de istorie, dacă tot suntem într-o zi istorică. Eu de câțiva ani sunt conducătorul unui institut care se ocupă de istoria recentă a României: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc; o instituție guvernamentală care asta își propune: să readucă la lumină adevărata istorie petrecută în ultima jumătate de secol XX. Noi suntem cei care săpăm la propriu după morți, după victimele comunismului. Chiar și zilele acestea am găsit partizani uciși de Securitate într-o pădure (...). Noi suntem cei care îi trimitem în judecată pe torționari...
Am venit aici la Oradea de la Timișoara, unde ieri (sâmbătă - 18 iunie 2016 - n.n.) și alaltăieri s-au marcat 65 de ani de la Noaptea Rusaliilor a anului 1951, când într-o singură noapte 44.000 de români aveau să fie deportați din Banat, din Caraș și Mehedinți în Bărăgan, din aceștia 2.000 erau copii și din aceștia 10%, adică 200 de copii, aveau să moară în prima iarnă. Despre acest genocid al inocenților aproape că nimeni nu vorbește în România de astăzi. Cine erau acești români? O bună parte dintre ei erau basarabeni, care au intrat primii în contact cu armata sovietică, roșie, eliberatoare și care știau de ce sunt în stare bestiile ateismului bolșevic, apoi bănățenii autentici, oameni mai cu seamă cu bună stare, fruntașii comunităților lor. Ei trebuiau duși pentru că împiedicau colectivizarea, dădeau un exemplu de rezistență anticomunistă. Mai erau și minorități, nemți pur și simplu (...) și o comunitate destul de numeroasă de sârbi...
,,Suferința îndurată de români în timpul comunismului, ea însăși, este un patrimoniu"
Când au numărat vagoanele care au oprit la Călărași, lipseau cinci. Securiștii au mers pe firul trenului ca să vadă unde s-au oprit... Erau închise, zăvorâte, nu puteai coborî din ele. Acolo oamenii își transportau și animalele cu ei, ce aveau voie, o vacă, un măgar, un cal. Era un miros amestecat de cadavre de animale și de cadavre de oameni și un urlet din interior al celor care cereau să fie scăpați de acel infern. Șeful de securitate care coordona echipa și-a dat seama că e foarte greu să gestioneze situația și atunci, cu o simplă și înfiorătoare logică avea să dea comanda să se toarne benzină peste toate aceste vagoane, să se dea foc. Imaginați-vă un oficial al unui stat care ucide la întâmplare animale și oameni fără să clipească. Și aceasta ar trebui să facă parte din memoria noastră, a bisericii. Pentru că erau oameni, creștini, botezați, cu frică de Dumnezeu, frații noștri și surorile noastre. De altminteri, nu obosesc să spun că o țară nu are doar zăcăminte cum avem noi, nu are doar un patrimoniu lingvistic, nu are doar un patrimoniu arhitectural; îndrăznesc și o spun din ce în ce mai des că suferința îndurată de români în timpul comunismului, ea însăși este un patrimoniu. Cel ce nu știe să exploateze patrimoniul imaterial al suferinței nu va ști să exploateze nici patrimoniul material al bogățiilor naturale. Cine își ignoră înaintașii în suferința lor nu știe să-și construiască viitorul. Din această lecție putem învăța cel mai bine în astfel de momente, cum este cel al Rusaliilor, al momentului în care biserica, prin apostolii săi și prin slujitorii săi după aceea, vorbește fiecăruia pe limba și pe sufletul său. Așadar să ne rugăm și pentru cei care, fără să fi fost spovediți, fără să fi meritat o moarte atât de crâncenă; și ei sunt o mică parte, lista oficială a victimelor comunismului ajunge la 200.000, la care se adaugă alte sute de mii de care noi nu avem cum să ne documentăm statistic. Gândiți-vă că în spatele fiecărui deținut politic era familia acestuia; zeci de mii de români care au murit pe frontul de Est, la Cotul Donului sau la Stalingrad, prețul pe care l-a plătit România pentru libertatea de azi este enorm. Tot ce avem noi astăzi bun din câte sunt are la bază un sacrificiu pe care nu avem voie să-l întinăm fără să folosim libertatea așa cum trebuie.
Așa după cum le spun adesea studenților mei, unii au avut ,,ghinionul" să se nască unde nu trebuie și când nu trebuie. Fiți voi mai înțelepți, după cum spunea mitropolitul Bartolomeu, și folosiți această libertate cu gelozie. Folosiți-vă  libertatea deplin, dar astfel încât la momentul socotelilor cu viața să nu vă pară rău, dar nici rușine. Marea artă a creștinului nu este să evite greutățile pentru că biserica nu este o mare companie de asigurări, nici de boală, nici de incendiu, nici de hoți, ci marea artă de a fi creștin e de a ști cum să înțelegi și mai cu seamă cum să-ți asumi încercările prin care treci. Și mai cu seamă în cazul acestui patrimoniu imaterial al suferinței. Marea artă a creștinului e să nu uite. Nu întâmplător noi toată Liturghia facem un proces de anamneză, de readucere aminte. Să fim treji în amintire, în memorie!"
Ovidiu Dan

Trimite email
luni, 20 aprilie 2026 la 19:52:52 Ora de vară a Europei de Est