Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
13 aprilie 2024

Concurs național pentru profesori, în programul LifeLab.

Premii pentru cadrele didactice care documentează și argumentează folosirea la clasă a fișelor educaționale cu aplicații practice de educație financiară la mai multe discipline
Banca Comercială Română (BCR) anunță extinderea programului LifeLab la nivel național, potrivit comunicatului de presă transmis cu ocazia Zilei Educației Financiare. Proiectul își propune să recompenseze profesorii care integrează noțiuni de educație financiară și discuțiile despre bani și comportamente financiare responsabile în predarea disciplinelor lor, la clasă.
Petiția pentru introducerea educației financiare în materiile predate la școală este deschisă și sunt invitați să o semneze cei care vor să susțină această schimbare.
Se pot înscrie toți profesorii care vor să le ofere elevilor lor abordări interesante, captivante și ancorate în realitate, chiar la disciplinele pe care le predau, indiferent de ciclul de învățământ, din orice școală și grădiniță.
Pentru a se înscrie, trebuie doar să își creeze un cont pe platforma Școala de Bani, să descarce materialele educaționale deja publicate în proiectul LifeLab, potrivite pentru materia pe care o predau și să le aplice la clasă.
Evident, profesorii care se înscriu trebuie să documenteze acest demers didactic prin fotografii sau clipuri video, realizate în timpul implementării fișelor la ore, să urce fișierele pe un link de transfer. Apoi, datele profesorului și o mică descriere despre cum a decurs ora și link-ul de transfer vor trebui completate pe pagina proiectului.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
28 martie 2024

Regulile pentru gradația de merit a profesorilor se vor modifica „într-un timp relativ scurt”, anunță Ligia Deca: Nu putem să venim cu revoluții acolo
Ligia Deca, ministrul Educației, a declarat luni, 25 martie, în cadrul unei conferințe de presă, că metodologia gradației de merit pentru profesori va fi revizuită și „e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt”. Pe 11 martie 2024, Ligia Deca spunea că în Ministerul Educației au loc discuții în prezent cu privire la „regândirea gradației de merit” și „regândirea treptelor de salarizare” a profesorilor.
Amintim că ordinul de ministru cu noile reguli pentru gradația de merit a profesorilor, programat să apară de Ziua Păcălelii, în acest an, a fost mutat pe 2 aprilie de Ministerul Educație, potrivit unui document publicat în Monitorul Oficial.
Ministrul Educației a spus luni că lucrează cu specialiștii OCDE pentru un cadru de evaluare de performanță potrivit pentru România: „Un alt sfat al lor este ca acest cadru să nu fie implementat brusc. Este nevoie de pilotare, este nevoie de timp de acomodare și este nevoie de predictibilitate pentru cadrele didactice”, a spus Deca.
„Prima discuție pe care o avem în acest sens este cea legată de revizuirea metodologiei gradației de merit, e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt. Și acolo avem prima discuție. Sigur, nu putem să venim cu revoluții acolo, pentru că, practic, e nevoie de un pic de timp să mergem pe recomandările OCDE.
Recomandările OCDE vorbesc și despre corelarea etapelor de promovare în carieră cu standarde profesionale, deci este vorba de o construcție a carierei didactice mai amplă, este vorba de timp pentru a putea avea rezultate obiective, de tipul evaluării standardizate pentru elevi, ca să poți să ai oglinda valorii adăugate la clasă. Și ne propunem, sigur, să venim cu o serie întreagă de propuneri, dar, din nou, aceste schimbări nu se pot întâmpla peste noapte”, a precizat Ligia Deca...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
12 martie 2024

Peste 12.000 de profesori și aproape 170.000 de elevi și studenți, parte din proiectele educaționale ale organizației Școala de Valori, în cei 14 ani de activitate (P)
Într-o lume într-o continuă schimbare, Școala de Valori continuă și ea să își împlinească misiunea de a călăuzi tinerii să învețe să devină creatorii propriilor vieți. Cu o experiență de 14 ani în crearea de proiecte educaționale, Școala de Valori a impactat pozitiv viața celor aproape 170.000 de elevi și studenți, precum și a celor aproximativ 12.000 de profesori.
Școala de Valori este o asociație non-guvernamentală înființată în 2009, care și-a oficializat activitatea în 2010, începând cu proiectul GROW, acum cunoscut sub numele de growedu.ro. Începând cu anul trecut, asociația și-a extins misiunea și în Diasporă. L’école des Valeurs este primul avanpost Școala de Valori în spațiul european, cu scopul de a susține dezvoltarea personală și profesională a românilor care trăiesc în Diasporă: https://lecoledesvaleurs.eu/ .

Școala de Valori rămâne implicată în susținerea educației la nivel european și în implementarea de proiecte Erasmus Plus, cu accent pe integrarea tinerilor pe piața muncii, deoarece învățarea continuă centrată pe valori este cheia cu care tinerii pot să-și atingă sau, de ce nu, să își depășească potențialul maxim.

În decursul celor 14 ani, Școala de Valori a fost alături de elevii din școala primară la cei din liceele tehnologice sau teoretice, i-a susținut în procesul de alegere a traseului educațional și de carieră. Studenții au cunoscut procesul de transformare al proiectelor Școala de Valori și, acum, sunt gata să fie antreprenori sau angajați cu competențe antreprenoriale, care știu că locul lor este într-un domeniu care să fie în armonie cu abilitățile lor personale. Pentru că profesorii sunt cheia dezvoltării elevilor, Școala de Valori se implică în crearea unor experiențe educaționale unice, interactive și inspiraționale, care vizează nu doar formarea inițială dar și pe cea continuă, adresând competențele de care au nevoie pentru a lucra cu elevii contemporani.

Credem cu tărie în puterea oamenilor de autodepășire...

,,Mi-am propus să vă prezint două momente de istorie”

De Rusalii, Radu Preda, la Biserica Sf. Apostol Andrei

,,Mi-am propus să vă prezint două momente de istorie”

Duminică, 19 iunie 2016, de Rusalii, cuvântul de învățătură ne-a fost pus la suflet, la Biserica Sfântul Apostol Andrei din Oradea, de către ,,teologul mărturisitor și teologul de atitudine Radu Preda", vorba părintelui vicar Vasile Bota.

,,E o zi de sărbătoare. Se încheie și un ciclu pascal care ne arată cum Hristos istoric intră în Ierusalim pentru a lăsa în locul său pe Sfântul Duh mângâietorul, tot în Ierusalim. E ziua pe care noi în Teologie și în interpretarea noastră curentă o numim ziua și sărbătoarea Sfântului Duh; când s-a întemeiat biserica, la propriu. Biserica se întemeiază într-o zi în care fiecare aude pe limba sa, pe sufletul său ceea ce are nevoie. Biserica nu se fundamentează pe un singur limbaj, pe o singură cultură, ci pe toate la un loc. E momentul Evangheliei în care toți înțelegeau ce le spuneau apostolii care vorbeau în limbi. Este momentul fondării, întemeierii bisericii lui Hristos, care vorbește fiecăruia pe limba, pe mintea, în cultura și datele lui personale.
Mi-am propus să vă prezint două momente de istorie.
Marele și Sfântul Sinod Panortodox din insula Creta
Unul care se consumă chiar acum (16-26 iunie 2016 - n.n.), la mai puțin de 2.500 de kilometri depărtare, în insula grecească Creta, după o mie de ani. Aici are loc Marele și Sfântul Sinod Panortodox...
La Sinod sunt multe de discutat, multe, care însă, e adevărat, nu sunt lipsite de tensiuni, aceste discuții. Iată Patriarhia din Antiohia, alături de biserica ortodoxă georgiană, bulgară și rusă nu participă. Noi însă, ceilalți care participăm, inclusiv biserica noastră prin patriarhul Daniel și alți vreo 20 de ierarhi, suntem de părere că la dialog nu există alternativă. Acest sinod panortodox ne arată un lucru foarte important pe care ca teolog aș vrea să vi-l pun la suflet, și anume: Nu vă lăsați, ca să zic așa, tulburați de faptul că și biserica, în continuare, ca și acum 2.000 de ani, la Cincizecimea originală, are o dimensiune umană, care poate să aibă scăpări. Biserica nu este comuniunea sfinților în viață, este comuniunea sfinților care sunt deja în cer. Noi ne străduim să fim asemenea sfinților. Nu e un motiv de deznădejde, ci de reluare a luptei în fiecare zi și în primul rând în fiecare dintre noi, în sufletul nostru.
,,Biserica lui Hristos este vie"
Așadar, chiar dacă veți citi, veți auzi opinii care vor spune că biserica este în derivă, că nu-i comunitate, că sunt certuri, că există geopolitică, așa cum se spune mai nou pe la televiziuni, că rușii se luptă cu grecii și că noi, ca întotdeauna în istorie, cădem la mijloc, nu vă lăsați tulburați și influențați. Biserica lui Hristos este vie și faptul că iată după jumătate de mileniu, unii spun după o mie de ani, reușește să se reunească este un fapt minunat, pentru care trebuie să ne rugăm. Noi, de multe ori, așteptăm ca preoții, episcopii să se roage pentru noi laicii, dar haideți să facem și noi un efort să ne rugăm pentru stăpânii noștri duhovnicești, pentru părinții noștri, pentru păstorii noștri. Rugați-vă pentru episcopii noștri care sunt în Creta cu patriarhul, să le dea Dumnezeu cuget curat, să le dea inspirație, să le dea echilibru, să judece nu în termeni politici, ci în termeni eclesiastici. Să aibă în vedere interesul Evangheliei, iar  nu interesul nostru îmbrăcat în știu eu ce haină naționalistă. Hristos nu este român, bulgar sau rus. El ne reprezintă pe toți la un loc și ceva în plus. Faptul că suntem diferiți prin culturile noastre este un mare dar, nu trebuie să devină o piedică. Celebrăm în fiecare an de Rusalii mersul bisericii în istorie; e o zi istorică. Vreau să vă pun la suflet un alt tip de istorie, dacă tot suntem într-o zi istorică. Eu de câțiva ani sunt conducătorul unui institut care se ocupă de istoria recentă a României: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc; o instituție guvernamentală care asta își propune: să readucă la lumină adevărata istorie petrecută în ultima jumătate de secol XX. Noi suntem cei care săpăm la propriu după morți, după victimele comunismului. Chiar și zilele acestea am găsit partizani uciși de Securitate într-o pădure (...). Noi suntem cei care îi trimitem în judecată pe torționari...
Am venit aici la Oradea de la Timișoara, unde ieri (sâmbătă - 18 iunie 2016 - n.n.) și alaltăieri s-au marcat 65 de ani de la Noaptea Rusaliilor a anului 1951, când într-o singură noapte 44.000 de români aveau să fie deportați din Banat, din Caraș și Mehedinți în Bărăgan, din aceștia 2.000 erau copii și din aceștia 10%, adică 200 de copii, aveau să moară în prima iarnă. Despre acest genocid al inocenților aproape că nimeni nu vorbește în România de astăzi. Cine erau acești români? O bună parte dintre ei erau basarabeni, care au intrat primii în contact cu armata sovietică, roșie, eliberatoare și care știau de ce sunt în stare bestiile ateismului bolșevic, apoi bănățenii autentici, oameni mai cu seamă cu bună stare, fruntașii comunităților lor. Ei trebuiau duși pentru că împiedicau colectivizarea, dădeau un exemplu de rezistență anticomunistă. Mai erau și minorități, nemți pur și simplu (...) și o comunitate destul de numeroasă de sârbi...
,,Suferința îndurată de români în timpul comunismului, ea însăși, este un patrimoniu"
Când au numărat vagoanele care au oprit la Călărași, lipseau cinci. Securiștii au mers pe firul trenului ca să vadă unde s-au oprit... Erau închise, zăvorâte, nu puteai coborî din ele. Acolo oamenii își transportau și animalele cu ei, ce aveau voie, o vacă, un măgar, un cal. Era un miros amestecat de cadavre de animale și de cadavre de oameni și un urlet din interior al celor care cereau să fie scăpați de acel infern. Șeful de securitate care coordona echipa și-a dat seama că e foarte greu să gestioneze situația și atunci, cu o simplă și înfiorătoare logică avea să dea comanda să se toarne benzină peste toate aceste vagoane, să se dea foc. Imaginați-vă un oficial al unui stat care ucide la întâmplare animale și oameni fără să clipească. Și aceasta ar trebui să facă parte din memoria noastră, a bisericii. Pentru că erau oameni, creștini, botezați, cu frică de Dumnezeu, frații noștri și surorile noastre. De altminteri, nu obosesc să spun că o țară nu are doar zăcăminte cum avem noi, nu are doar un patrimoniu lingvistic, nu are doar un patrimoniu arhitectural; îndrăznesc și o spun din ce în ce mai des că suferința îndurată de români în timpul comunismului, ea însăși este un patrimoniu. Cel ce nu știe să exploateze patrimoniul imaterial al suferinței nu va ști să exploateze nici patrimoniul material al bogățiilor naturale. Cine își ignoră înaintașii în suferința lor nu știe să-și construiască viitorul. Din această lecție putem învăța cel mai bine în astfel de momente, cum este cel al Rusaliilor, al momentului în care biserica, prin apostolii săi și prin slujitorii săi după aceea, vorbește fiecăruia pe limba și pe sufletul său. Așadar să ne rugăm și pentru cei care, fără să fi fost spovediți, fără să fi meritat o moarte atât de crâncenă; și ei sunt o mică parte, lista oficială a victimelor comunismului ajunge la 200.000, la care se adaugă alte sute de mii de care noi nu avem cum să ne documentăm statistic. Gândiți-vă că în spatele fiecărui deținut politic era familia acestuia; zeci de mii de români care au murit pe frontul de Est, la Cotul Donului sau la Stalingrad, prețul pe care l-a plătit România pentru libertatea de azi este enorm. Tot ce avem noi astăzi bun din câte sunt are la bază un sacrificiu pe care nu avem voie să-l întinăm fără să folosim libertatea așa cum trebuie.
Așa după cum le spun adesea studenților mei, unii au avut ,,ghinionul" să se nască unde nu trebuie și când nu trebuie. Fiți voi mai înțelepți, după cum spunea mitropolitul Bartolomeu, și folosiți această libertate cu gelozie. Folosiți-vă  libertatea deplin, dar astfel încât la momentul socotelilor cu viața să nu vă pară rău, dar nici rușine. Marea artă a creștinului nu este să evite greutățile pentru că biserica nu este o mare companie de asigurări, nici de boală, nici de incendiu, nici de hoți, ci marea artă de a fi creștin e de a ști cum să înțelegi și mai cu seamă cum să-ți asumi încercările prin care treci. Și mai cu seamă în cazul acestui patrimoniu imaterial al suferinței. Marea artă a creștinului e să nu uite. Nu întâmplător noi toată Liturghia facem un proces de anamneză, de readucere aminte. Să fim treji în amintire, în memorie!"
Ovidiu Dan

Trimite email
sâmbătă, 18 mai 2024, 23:39:09 Ora de vară a Europei de Est