Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

,,Am scris această carte (…) pentru că iubesc Transilvania”

,,Transilvania – starea noastră de veghe”

,,Am scris această carte (…) pentru că iubesc Transilvania”

,,Am scris această carte (...) pentru că iubesc Transilvania, ca și cum ar fi patria mea cea mică. Cea mare se cheamă România. Asta e clar și nu intră în discuție. Eminescu zicea: suntem români și punct(u). Că nu ne-am ales noi destinul. Ni l-a dat Dumnezeu acest destin".

L-am citat pe distinsul academician Ioan-Aurel Pop.
Domnilor cititori, am avut onoarea și marea plăcere să participat joi, 8 decembrie 2016, la lansarea cărții distinsului istoric Ioan-Aurel Pop, intitulată ,,Transilvania - starea noastră de veghe". Evenimentul a fost găzduit de sala de conferințe a Bibliotecii Universității din Oradea.
Organizatorul principal și moderatorul manifestării, dl prof. univ. dr. Sorin Șipoș, a spus în deschidere un mare adevăr: când distinsul academician Ioan-Aurel Pop ne onorează cu prezența, la Universitatea din Oradea este mare sărbătoare și (cu toții - n.n.) avem o stare de bine! Și noi, domnule Șipoș. De când l-am auzit pentru întâia oară vorbind în sala mare a Primăriei Oradea, cu mulți ani în urmă, de Ziua Oradiei, domnia sa ni s-a așezat drept la suflet. Domnul rector Constantin Bungău exprima un alt adevăr: dl rector Ioan- Aurel Pop este ,,cel mai titrat istoric pe care îl avem". Subscriem! Prorectorul Universității ,,Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, dl Ioan Bolovan, vorbind despre cartea distinsului rector și istoric Ioan-Aurel Pop, a făcut trimiteri și la alți autori care au mai scris despre Transilvania - ,,Binecuvântată de Domnul pe pământ cum alta nu mai este" (N. Bălcescu), ,,Esența românismului" (Mircea Mutu - în Cuvânt înainte) sau Nicolae Titulescu: ,,România nu poate fi întreagă în Ardeal fără Transilvania. Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria. E școala care i-a făurit neamul. E farmecul care i-a susținut viața. Ardealul e românismul în restriște".
,,Autorul (Ioan-Aurel Pop - n.n.) reușește să facă o pledoarie inegalabilă (după cum apreciază dl prorector Ioan Bolovan) pentru renunțarea la provincialism, la regionalism... Academicianul profesor Ioan-Aurel Pop nu este doar un istoric și un dascăl respectat și iubit de către studenți (...), respectat și de breasla, de comunitatea istoricilor, dar este și un om al cetății, o conștiință activă și responsabilă (...). Domnia sa este nu numai un istoric, ci și un istoric care a făcut și face istorie".
,,Este o lucrare de idei, care exprimă stări de spirit"
Pornind de la câteva rânduri din lucrarea de față (,,din laboratorul istoricului) a distinsului rector Ioan-Aurel Pop, ,,pornind de la crezul pe care domnia sa l-a exprimat", dl profesor univ. dr. Sorin Șipoș a conturat câteva idei: ,,Cartea ,,Transilvania - starea noastră de veghe" este o lucrare științifică, dar ea are ceva în plus față de lucrarea științifică pentru că simți în rândurile din carte că ceva din ființa rectorului Pop ni se dezvăluie: o dragoste nețărmurită față de români, față de magiștrii Daciei Superioare, față de tot ce înseamnă Transilvania, cu diversitatea ei etnică și confesională, cu tot ce s-a plămădit în decurs de peste o mie de ani în acest spațiu. Este o lucrare de idei, care exprimă stări de spirit, dincolo de partea științifică obiectivă (...).
Chiar titlul lucrării ne îndeamnă la o permanentă meditație asupra realităților din acest spațiu...; abordează probleme speciale pe care le duce dinspre finalul antichității până în perioada contemporană nouă, ceea ce numim istoria recentă... M-au impresionat până la lacrimi medalioanele, portretele făcute foștilor profesori, foștilor dascăli care au avut un rol fundamental în formarea intelectuală a distinsului rector. Este o carte care se recomandă de la sine. Este o carte scrisă cu sufletul, cu sufletul românesc, cu sufletul național; o carte plină de sentimente de dragoste pentru toate suferințele îndurate de neamul românesc și de ceilalți, o carte care este un elogiu pentru toți cei care, indiferent de confesiune și religie, au contribuit la ceea ce înseamnă Transilvania în ziua noastră de azi",  a conchis dl prof. univ. dr. Sorin Șipoș.
,,Am fost educat ca să iubesc tot pământul românesc"
Mulțumind din suflet pentru primirea călduroasă și pentru aprecierile și prezentările făcute cărții și autorului, distinsul academician Ioan-Aurel Pop avea să spună tranșant: ,,Eu despre carte nu am să vă vorbesc, distinsul coleg Ioan Bolovan și Sorin Șipoș au vorbit așa de mult și de bine că nici nu mai trebuie să citiți cartea. Au apărut deja cronici, cele mai multe laudative, dar și critici. Ceea ce-i firesc. O carte necriticată nu-i carte bună. Numai Biblia nu-i criticată. Dar văd că în ultima vreme și Biblia e supusă criticii; cea mai mare carte din lumea asta, cartea cărților. Unul din criticii amici în România literară a scris că titlul e patetic și că el ar fi dat alt titlu; ceea ce  recunosc are o doză de adevăr, dar, titlul este patetic fiindcă mi-a plăcut să fie patetic, n-am vrut să fie o carte seacă despre trecut, ci una cu oarecare sentiment; că în viața asta dacă nu punem sentiment nici matematica nu-i matematică, deci trebuie să pui un pic de sentiment și pasiune în ceea ce faci. Și în al doilea rând vreau să vă spun că am scris-o și cu gândul la niște vorbe ale unui mare profesor (...) Constantin C. Giurescu, un istoric extraordinar. A ținut o conferință la Cluj-Napoca, pe când era student, în primăvara anului 1977, a vorbit despre neamul acesta, iar la sfârșit o concluzie extraordinară care m-a impresionat și o redau; a spus cam așa: ,,Am iubit toată această întindere de pământ care se numește România și care se numea și altădată România și care era mai mare decât acum. Am iubit Muntenia pentru că acolo m-am născut eu. Într-un sat care se numea și se numește Chiojdu Mic. Și îmi amintesc și acum cum mama ne-a trezit într-o dimineață de august a anului 1916 și ne-a spus: sculați că a început războiul cel mare de dezrobire a Ardealului. Am iubit Dobrogea pentru că acolo s-a făcut prima oară sinteza daco-romană și eu cred că fără asta poporul nostru nu ar fi existat. Am iubit Oltenia pentru că acolo s-a născut Mihai Viteazul și fără el istoria noastră n-are sens. Am iubit Moldova, Moldova toată, Moldova lui Ștefan cel Mare fiindcă de-acolo ne vine marea cultură românească. Și-am iubit Ardealul (Aici el se referă și la Banat) pentru că fără el țara  nu ar putea să fie. Și-ar fi cum era odată ca două brațe întinse spre un corp ce nu era. Se referea la perioada de dinainte de Marea Unire. Așa că m-am regăsit în viață și am fost educat ca să iubesc tot pământul românesc. Așa a zis Constantin C. Giurescu, care drept răsplată pentru concepțiile lui, după al Doilea Război Mondial, a fost arestat și a făcut închisoare".
,,Istoricul trebuie să-i facă pe oameni să înțeleagă (...) ce este viața"
În continuare, dl academician a arătat motivele pentru care vine cu plăcere la Oradea, având cel puțin o datorie și nu încetează să spună că nu înțelege de ce ne autohulim. ,,Nu înțeleg de ce pe lumea asta oamenii nu au puterea de a exprima iubirea". În acest sens, a evocat figura unui alt fost profesor de-al domniei sale, Camil Mureșeanu, ,,care a făcut din profesiunea de istoric și din profesiunea de profesor nu o meserie, că meserie fac toți în viața asta, ci a făcut o misiune. De la el și de la alții, am învățat că istoria nu este adevărată sau neadevărată, pentru că istoria este pur și simplu viață. Și viața  nu poate fi adevărată sau nu. Viața este. Sau nu este. Și din acest punct de vedere  cred că cei care ne acuză că mințim sau nu mințim în istorie nu înțeleg nimic din trecut. Trecutul e viața noastră. A, că ea nu mai este, asta ne privește pe noi, dar pe cei care au trăit-o? Dacă mă apropii de trecut cu ideea că nu mai este, fac o eroare fundamentală. Și atunci încerc să trăiesc trecutul ca și cum el ar fi. Ca și cum el ar fi în continuare. Și nu avem toți capacitatea să-l cunoaștem. Istoricul trebuie să-i facă pe oameni să înțeleagă, cred, ce este viața. Nu cred că există în istorie conspirații sau mișcări oculte îndreptate împotriva adevărului istoric.
Și popoarele au viață ca și oamenii. Se nasc, se dezvoltă și se sting. Noi încă existăm. Și asta e o împlinire, după părerea mea. O realizare colectivă a moșilor și strămoșilor noștri și a noastră".
,,Deci, iubesc Transilvania pentru că este patria mea cea mică, cu toți locuitorii ei"
Revenind la misiunea istoricului, dl academician Ioan-Aurel Pop avea să puncteze: ,,Ne lovim de lucruri care ne înjosesc meseria de istoric. Și eu de-aia pledez să fie lăsată istoria pe cât posibil pe seama specialiștilor. E bine să lăsăm meseria pe seama meseriașilor. Dar și între meseriași sunt unii care pot să facă din meserie o misiune. Atunci nimic nu-i pierdut în această lume".
În încheiere, dl academician a motivat de ce a scris această carte. ,,Am scris această carte (...) pentru că iubesc Transilvania, ca și cum ar fi patria mea cea mică. Cea mare se cheamă România. Asta e clar și nu intră în discuție. Eminescu zicea: suntem români și punct(u). Că nu ne-am ales noi destinul. Ni l-a dat Dumnezeu acest destin. Deci, iubesc Transilvania pentru că este patria mea cea mică, cu toți locuitorii ei. Adică și pe români și pe maghiari și pe germani, pe toți  pe cei pe care soarta i-a așezat  pe acest pământ. Câteodată facem o eroare și de aceea ne este rușine să recunoaștem uneori că suntem români; să vorbim cu drag despre această națiune pentru că unii cred că dacă lăudăm națiunea română, trebuie, obligatoriu, să urăm celelalte națiuni. Ceea ce este complet fals. Sigur că nu am fost destul de vrednici în această lume să-i facem pe toți care locuiesc în Transilvania să ne iubească și pe noi, românii, dar asta iar ține de perfecțiune. Și numai Dumnezeu poate să facă lucruri perfecte. Noi, oamenii, facem lucruri limitate, mărginite și parțiale", a mai spus distinsul academician Ioan-Aurel Pop.
Moise-Ovidiu Dan
Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: ,,Am scris această carte (…) pentru că iubesc Transilvania”.
Trimite email
luni, 25 mai 2026 la 18:57:52 Ora de vară a Europei de Est