Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
13 noiembrie 2026

BREAKING În anul școlar 2027-2028, clasele din mediul urban vor avea cu cel puțin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute de lege – proiect

Ana MOISE

Pentru fundamentarea proiectului planului de şcolarizare pentru 2027-2028, se va analiza situaţia claselor din unităţile de învăţământ din mediul urban, astfel încât acestea să funcţioneze cu cel puţin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute de Legea nr. 198/2023, conform proiectului metodologiei pentru fundamentarea cifrei de școlarizare pentru anul școlar 2027-2028, pus în consultare publică pe 12 noiembrie de Ministerul Educației și Cercetării.
Proiectul metodologiei pentru fundamentarea cifrei de școlarizare în anul școlar 2027-2028 introduce criterii noi pentru planificarea claselor din mediul urban și din municipii, plus obligația verificării pe baza datelor din SIIIR a situațiilor elevilor înscriși în aceeași formațiune de studiu de cel puțin de 3 ori.
Propunerea vine în contextul în care Sorin Ionescu, ministru delegat pentru Învățământul Preuniversitar, a criticat clasele supraaglomerate. Acesta a spus că „34 de elevi într-o clasă este o nebunie, o nebunie la propriu”, la audierea din Parlament pentru funcția de ministru, de pe 19 octombrie.
„N-am avut acces la toate aceste date ale ministerului, dar eu cred că 34 de elevi într-o clasă este o nebunie, o nebunie la propriu. Toată Europa militează pentru scăderea numărului de elevi. De ce? Mai puțini elevi înseamnă un cadru didactic mai concentrat pe activitatea didactică”, a declarat Sorin Ionescu.
Edupedu.ro a scris că Federația Părinților Edupart a semnalat conducerii ISMB clase pregătitoare 2026 cu 28 și 29 de elevi: Vă adresăm rugămintea să dispuneți o analiză juridică corectă
În anul școlar 2025-2026, 2.405 formațiuni de studiu funcționau cu mai mulți elevi decât permite legea, potrivit unui răspuns al Ministerului Educației transmis Camerei Deputaților. Într-un liceu din Brașov a fost raportată o clasă cu 51 de elevi, cu 21 peste plafonul legal, potrivit datelor prezentate de Edupedu.ro.
Fostul ministrul al Educației, Mihai Dimian, a spus că numărul final al elevilor dintr-o clasă de nivel primar ar trebui să fie 24: „Noi am pornit de la ideea că media 24, că în anumite situații poți să crești până la 28. După care am adăugat minorități, am adăugat CES și tot creștem numărul acesta”.
Prevederile din proiectul pentru anul școlar 2027-2028

Art. 3. – „Pentru fundamentarea proiectului planului de şcolarizare, în cadrul criteriului economic se vor analiza următoarele aspecte:

a) situaţia claselor paralele despre care se estimează, pe baza datelor înregistrate în SIIIR, că la sfârşitul anului şcolar au efective sub limita minimă stabilită prin lege şi a căror comasare se impune fie la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică şi în structurile arondate acesteia, fie la nivelul localităţii/unităţii administrativ-teritoriale, în raport cu prevederile art. 23 alin. (1), (1^1), (1^2) şi alin. (1^3) lit. b) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;

b) situaţia claselor din unităţile de învăţământ din mediul urban, astfel încât acestea să funcţioneze cu cel puţin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute la art. 23 alin. (1) sau alin. 1^3 lit. b) din Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;

c) situaţia claselor din unităţile de învăţământ din municipii, astfel încât acestea să funcționeze cu cel mult 2 elevi sub limita maximă prevăzută la art. 23 alin. (1) sau alin. 1^3 lit. b) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare...

,,Am scris această carte (…) pentru că iubesc Transilvania”

,,Transilvania – starea noastră de veghe”

,,Am scris această carte (…) pentru că iubesc Transilvania”

,,Am scris această carte (...) pentru că iubesc Transilvania, ca și cum ar fi patria mea cea mică. Cea mare se cheamă România. Asta e clar și nu intră în discuție. Eminescu zicea: suntem români și punct(u). Că nu ne-am ales noi destinul. Ni l-a dat Dumnezeu acest destin".

L-am citat pe distinsul academician Ioan-Aurel Pop.
Domnilor cititori, am avut onoarea și marea plăcere să participat joi, 8 decembrie 2016, la lansarea cărții distinsului istoric Ioan-Aurel Pop, intitulată ,,Transilvania - starea noastră de veghe". Evenimentul a fost găzduit de sala de conferințe a Bibliotecii Universității din Oradea.
Organizatorul principal și moderatorul manifestării, dl prof. univ. dr. Sorin Șipoș, a spus în deschidere un mare adevăr: când distinsul academician Ioan-Aurel Pop ne onorează cu prezența, la Universitatea din Oradea este mare sărbătoare și (cu toții - n.n.) avem o stare de bine! Și noi, domnule Șipoș. De când l-am auzit pentru întâia oară vorbind în sala mare a Primăriei Oradea, cu mulți ani în urmă, de Ziua Oradiei, domnia sa ni s-a așezat drept la suflet. Domnul rector Constantin Bungău exprima un alt adevăr: dl rector Ioan- Aurel Pop este ,,cel mai titrat istoric pe care îl avem". Subscriem! Prorectorul Universității ,,Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, dl Ioan Bolovan, vorbind despre cartea distinsului rector și istoric Ioan-Aurel Pop, a făcut trimiteri și la alți autori care au mai scris despre Transilvania - ,,Binecuvântată de Domnul pe pământ cum alta nu mai este" (N. Bălcescu), ,,Esența românismului" (Mircea Mutu - în Cuvânt înainte) sau Nicolae Titulescu: ,,România nu poate fi întreagă în Ardeal fără Transilvania. Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria. E școala care i-a făurit neamul. E farmecul care i-a susținut viața. Ardealul e românismul în restriște".
,,Autorul (Ioan-Aurel Pop - n.n.) reușește să facă o pledoarie inegalabilă (după cum apreciază dl prorector Ioan Bolovan) pentru renunțarea la provincialism, la regionalism... Academicianul profesor Ioan-Aurel Pop nu este doar un istoric și un dascăl respectat și iubit de către studenți (...), respectat și de breasla, de comunitatea istoricilor, dar este și un om al cetății, o conștiință activă și responsabilă (...). Domnia sa este nu numai un istoric, ci și un istoric care a făcut și face istorie".
,,Este o lucrare de idei, care exprimă stări de spirit"
Pornind de la câteva rânduri din lucrarea de față (,,din laboratorul istoricului) a distinsului rector Ioan-Aurel Pop, ,,pornind de la crezul pe care domnia sa l-a exprimat", dl profesor univ. dr. Sorin Șipoș a conturat câteva idei: ,,Cartea ,,Transilvania - starea noastră de veghe" este o lucrare științifică, dar ea are ceva în plus față de lucrarea științifică pentru că simți în rândurile din carte că ceva din ființa rectorului Pop ni se dezvăluie: o dragoste nețărmurită față de români, față de magiștrii Daciei Superioare, față de tot ce înseamnă Transilvania, cu diversitatea ei etnică și confesională, cu tot ce s-a plămădit în decurs de peste o mie de ani în acest spațiu. Este o lucrare de idei, care exprimă stări de spirit, dincolo de partea științifică obiectivă (...).
Chiar titlul lucrării ne îndeamnă la o permanentă meditație asupra realităților din acest spațiu...; abordează probleme speciale pe care le duce dinspre finalul antichității până în perioada contemporană nouă, ceea ce numim istoria recentă... M-au impresionat până la lacrimi medalioanele, portretele făcute foștilor profesori, foștilor dascăli care au avut un rol fundamental în formarea intelectuală a distinsului rector. Este o carte care se recomandă de la sine. Este o carte scrisă cu sufletul, cu sufletul românesc, cu sufletul național; o carte plină de sentimente de dragoste pentru toate suferințele îndurate de neamul românesc și de ceilalți, o carte care este un elogiu pentru toți cei care, indiferent de confesiune și religie, au contribuit la ceea ce înseamnă Transilvania în ziua noastră de azi",  a conchis dl prof. univ. dr. Sorin Șipoș.
,,Am fost educat ca să iubesc tot pământul românesc"
Mulțumind din suflet pentru primirea călduroasă și pentru aprecierile și prezentările făcute cărții și autorului, distinsul academician Ioan-Aurel Pop avea să spună tranșant: ,,Eu despre carte nu am să vă vorbesc, distinsul coleg Ioan Bolovan și Sorin Șipoș au vorbit așa de mult și de bine că nici nu mai trebuie să citiți cartea. Au apărut deja cronici, cele mai multe laudative, dar și critici. Ceea ce-i firesc. O carte necriticată nu-i carte bună. Numai Biblia nu-i criticată. Dar văd că în ultima vreme și Biblia e supusă criticii; cea mai mare carte din lumea asta, cartea cărților. Unul din criticii amici în România literară a scris că titlul e patetic și că el ar fi dat alt titlu; ceea ce  recunosc are o doză de adevăr, dar, titlul este patetic fiindcă mi-a plăcut să fie patetic, n-am vrut să fie o carte seacă despre trecut, ci una cu oarecare sentiment; că în viața asta dacă nu punem sentiment nici matematica nu-i matematică, deci trebuie să pui un pic de sentiment și pasiune în ceea ce faci. Și în al doilea rând vreau să vă spun că am scris-o și cu gândul la niște vorbe ale unui mare profesor (...) Constantin C. Giurescu, un istoric extraordinar. A ținut o conferință la Cluj-Napoca, pe când era student, în primăvara anului 1977, a vorbit despre neamul acesta, iar la sfârșit o concluzie extraordinară care m-a impresionat și o redau; a spus cam așa: ,,Am iubit toată această întindere de pământ care se numește România și care se numea și altădată România și care era mai mare decât acum. Am iubit Muntenia pentru că acolo m-am născut eu. Într-un sat care se numea și se numește Chiojdu Mic. Și îmi amintesc și acum cum mama ne-a trezit într-o dimineață de august a anului 1916 și ne-a spus: sculați că a început războiul cel mare de dezrobire a Ardealului. Am iubit Dobrogea pentru că acolo s-a făcut prima oară sinteza daco-romană și eu cred că fără asta poporul nostru nu ar fi existat. Am iubit Oltenia pentru că acolo s-a născut Mihai Viteazul și fără el istoria noastră n-are sens. Am iubit Moldova, Moldova toată, Moldova lui Ștefan cel Mare fiindcă de-acolo ne vine marea cultură românească. Și-am iubit Ardealul (Aici el se referă și la Banat) pentru că fără el țara  nu ar putea să fie. Și-ar fi cum era odată ca două brațe întinse spre un corp ce nu era. Se referea la perioada de dinainte de Marea Unire. Așa că m-am regăsit în viață și am fost educat ca să iubesc tot pământul românesc. Așa a zis Constantin C. Giurescu, care drept răsplată pentru concepțiile lui, după al Doilea Război Mondial, a fost arestat și a făcut închisoare".
,,Istoricul trebuie să-i facă pe oameni să înțeleagă (...) ce este viața"
În continuare, dl academician a arătat motivele pentru care vine cu plăcere la Oradea, având cel puțin o datorie și nu încetează să spună că nu înțelege de ce ne autohulim. ,,Nu înțeleg de ce pe lumea asta oamenii nu au puterea de a exprima iubirea". În acest sens, a evocat figura unui alt fost profesor de-al domniei sale, Camil Mureșeanu, ,,care a făcut din profesiunea de istoric și din profesiunea de profesor nu o meserie, că meserie fac toți în viața asta, ci a făcut o misiune. De la el și de la alții, am învățat că istoria nu este adevărată sau neadevărată, pentru că istoria este pur și simplu viață. Și viața  nu poate fi adevărată sau nu. Viața este. Sau nu este. Și din acest punct de vedere  cred că cei care ne acuză că mințim sau nu mințim în istorie nu înțeleg nimic din trecut. Trecutul e viața noastră. A, că ea nu mai este, asta ne privește pe noi, dar pe cei care au trăit-o? Dacă mă apropii de trecut cu ideea că nu mai este, fac o eroare fundamentală. Și atunci încerc să trăiesc trecutul ca și cum el ar fi. Ca și cum el ar fi în continuare. Și nu avem toți capacitatea să-l cunoaștem. Istoricul trebuie să-i facă pe oameni să înțeleagă, cred, ce este viața. Nu cred că există în istorie conspirații sau mișcări oculte îndreptate împotriva adevărului istoric.
Și popoarele au viață ca și oamenii. Se nasc, se dezvoltă și se sting. Noi încă existăm. Și asta e o împlinire, după părerea mea. O realizare colectivă a moșilor și strămoșilor noștri și a noastră".
,,Deci, iubesc Transilvania pentru că este patria mea cea mică, cu toți locuitorii ei"
Revenind la misiunea istoricului, dl academician Ioan-Aurel Pop avea să puncteze: ,,Ne lovim de lucruri care ne înjosesc meseria de istoric. Și eu de-aia pledez să fie lăsată istoria pe cât posibil pe seama specialiștilor. E bine să lăsăm meseria pe seama meseriașilor. Dar și între meseriași sunt unii care pot să facă din meserie o misiune. Atunci nimic nu-i pierdut în această lume".
În încheiere, dl academician a motivat de ce a scris această carte. ,,Am scris această carte (...) pentru că iubesc Transilvania, ca și cum ar fi patria mea cea mică. Cea mare se cheamă România. Asta e clar și nu intră în discuție. Eminescu zicea: suntem români și punct(u). Că nu ne-am ales noi destinul. Ni l-a dat Dumnezeu acest destin. Deci, iubesc Transilvania pentru că este patria mea cea mică, cu toți locuitorii ei. Adică și pe români și pe maghiari și pe germani, pe toți  pe cei pe care soarta i-a așezat  pe acest pământ. Câteodată facem o eroare și de aceea ne este rușine să recunoaștem uneori că suntem români; să vorbim cu drag despre această națiune pentru că unii cred că dacă lăudăm națiunea română, trebuie, obligatoriu, să urăm celelalte națiuni. Ceea ce este complet fals. Sigur că nu am fost destul de vrednici în această lume să-i facem pe toți care locuiesc în Transilvania să ne iubească și pe noi, românii, dar asta iar ține de perfecțiune. Și numai Dumnezeu poate să facă lucruri perfecte. Noi, oamenii, facem lucruri limitate, mărginite și parțiale", a mai spus distinsul academician Ioan-Aurel Pop.
Moise-Ovidiu Dan
Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: ,,Am scris această carte (…) pentru că iubesc Transilvania”.

Trimite email
sâmbătă, 21 noiembrie 2026 la 21:28:41 Ora standard a Europei de Est