Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Eu aleg...

Să învățăm și de la alții (mai mari sau mai mici, colegi...)

Eu aleg...

Să rămânem sau să plecăm? Plecăm ca rezultat al fricii. Asta e concluzia la care am ajuns. Ne e frică de locurile de muncă reduse ca număr, ne e frică că ne vom stinge fără să realizăm ceva cu viaţa noastră, ne e frică că nu ne vom putea întreţine, ne e frică de faptul că nu vom putea face ceea ce dorim, de aceea plecăm. Frica ne macină, frica zilei de mâine, frica unei vieţi programate.

Dar ştiţi că lucrurile realizate în alte ţări sunt realizabile şi aici, acasă? Suntem oameni talentaţi, inteligenţi, martori ai schimbărilor. Avem o ţară bogată, putem realiza turism, artă, emisiuni bune, companii multinaţionale, putem fi olimpici, putem deţine plăcintării sau să facem agricultură, putem fi aşi în istorie sau matematică, putem inventa teorii şi cine mai ştie ce, dar pentru asta trebuie să vrem, să facem lucrurile din plăcere şi să le facem bine. Dacă vrei să fii cofetar, fă-o! Însă fă-o bine şi din dragoste. Dacă vrei să fii informatician, fă-o! Dar nu te aştepta să fii primul din start. Dacă-ţi pasă de ceva lupţi pentru el, când dai de un zid e posibil să cazi, dar trebuie să ai voinţa să te ridici, să treci prin el şi să mergi mai departe cu perseverenţă şi încredere. Fă-o pentru tine, fă-o pentru ţara ta! Însă asta e ideea; suntem egoişti, suntem învăţaţi de mici să plecăm, să alegem alte ţări mai mari, mai dezvoltate, pentru că adulţi la rândul lor s-au obişnuit astfel, s-au autoconvins că aici nu se poate face nimic, că nu vom avea viitor pe acest pământ, însă nu mai putem fi minţiţi. Dacă ne-am îmbărbăta, dacă nu ne-ar fi teamă să fim noi prima generaţie care schimbă lucrurile, cred cu tărie că schimbarea va fi vizibilă. Chiar dacă uneori vom eşua să nu uităm că toate ţările, companiile şi oamenii de succes au avut la rândul lor parte de eşec, dar asta nu înseamnă că au renunţat.   Verbul "a renunţa" nu ar trebui inclus în niciun vocabular. Nu renunţi când viaţa şi viitorul copiilor tăi e în joc, nu renunţi când visele tale sunt în joc, nu renunţi la oameni talentaţi doar din cauza egoului. Tinerii din ziua de azi care pleacă şi revin, o fac pentru că vor o schimbare, vor să dovedească că România e capabilă de mult mai mult, dar de la fel de multe ori sunt respinşi, iar atunci te gândeşti a cui e vina? A preşedintelui, a sistemului politic, a celor ce au votat sau, pur şi simplu, a delăsării multora şi incapacitatea de a dori să înţelegem ce e corect şi nu ce e corect din punct de vedere legal, nu ceea ce e pus pe foaie, ci ceea ce se află în inima ta, felul acela de "corect".
Eu una cred că, peste ceva vreme vom fi sus, căci la fel cum pasărea Phoenix renaşte din propria cenuşă, la fel şi noi putem să evoluăm, să ne manierăm, să atingem succesul prin lucrul bine făcut, să ajungem în top fără să ne uităm în stânga şi în dreapta, ci doar la noi, la viaţa noastră şi la lucrurile care ne pasionează, care ne construiesc caracterul. Suntem în continuă evoluţie, ştiu asta. Acum, vorbind de studiile în străinătate, nu mi se pare o idee rea. Putem acumula informaţii noi, tehnici moderne, ne "îmbogăţim" de la fiecare cultură şi cu fiecare loc nou vizitat. Din nou, noi ca ţară nu avem dreptul să cerem fiecărui individ în parte să nu călătorească. Nu e drept să ceri cuiva să-şi înfrâneze dorinţa de cunoaştere şi explorare, aşa se învaţă, aşa poţi deveni mai bun. E un factor progresiv şi nu o ruşine să mergi şi să cunoşti moduri mai bune de a găti, de a scrie, sau de a dori să cercetezi într-un laborator dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Aceste noutăţi duc ele însele la dezvoltarea profesională şi la formarea caracterului celor care, în final, când se vor întoarce în ţară, vor fi adevăraţii lideri.
În final, aş dori să subliniez ceva anume. În formularea "Eu şi România-aleg să rămân sau să plec?", acel "eu" şi "aleg" realizează totul. Să rămâi sau să pleci e doar o definiţie la curajul pe care îl deţinem, curajul de a uita ce e vechi şi de a ne concentra pe ce e nou, curajul de a pleca şi de a reveni pentru că vrei să faci o schimbare, curajul de a renunţa la tine în favoarea celor dragi, adică...ştiţi ce bine am lucra dacă fiecare grup ar fi atent la responsabilităţile lui şi nu la treburile vecinului X sau Y? Curajul, iubirea, pasiunea, evoluţia, manierele, omul în sine, poporul sunt importante nu bogăţia, nu faima, nu materialul. Şi nu vă faceţi griji, când nu vă gândiţi la bani şi faimă, când realizaţi totul din iubire, celelalte vor veni, fără îndoială, de la sine. Importante sunt valorile şi inteligenţa de sub haine, e importantă liniştea din căminul tău, sunt importante persoanele cu care îţi petreci concediul, sunt importante faptele din spatele vorbelor şi alegerile pe care le facem.
 Prin urmare "eu" "aleg" să încerc, "aleg" să nu uit de unde am plecat, "aleg" să cred că noi toţi vrem să nu ne părăsim ţara, "aleg" să mă uit în viitor si să văd o familie fericită cu un băieţel şi o fetiţă care, împreună cu părinţii, se vor întoarce în țară, să iasă pe uşa aeroportului şi, ajungând în faţa casei, să aud copiii alergând şi chicotind: "Suntem acasă!", iar răspunsul mamei să fie "Da. Suntem acasă". Un "acasă" trecut prin multe, dar care, în final, a devenit ceva de care să fii mândru, un loc în care ai crescut, în care te-ai întors şi în care ţi-ai împlinit visele. Un loc demn de numit "acasă".
Benchiş Petra Melisa,
clasa a X-a, Colegiul Naţional ,,Avram Iancu" Ştei
 
Felicitări, Petra!
Mulțumim, doamnă profesor Alina Niculae!
Am dorit să publicăm eseul câștigător pentru a afla și alții cum se compune un eseu care a fost premiat cu premiul I la concursul de eseuri, intitulat ,,Eu și România - aleg să rămân sau să plec?"
Concursul a fost organizat de Departamentul de Sociologie și Asistență socială, din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane, în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Bihor. (Ovi D.)

Trimite email

vineri, 18 octombrie 2019