Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Portretul femeii - chipul mamei

Cum ar arăta lumea noastră fără ea?

Portretul femeii - chipul mamei

,,La începutul tuturor lucrurilor măreţe se află o femeie". ( Alphonse de Lamartine)

Dacă cineva m-ar întreba ce mi-aş dori cel mai mult să fiu, i-aş răspunde că nu mi-aş dori să fiu decât ceea ce sunt; adică om... mai precis femeie. Şi atunci va întreba de ce? Simplu... toate comorile ascunse şi nevăzute ale acestui univers nu le găseşti decât într-un suflet de femeie... Din el îți extragi seva vieţii, din el aduni tot ce-i mai preţios, şi în el te vei şi întoarce... Mamă a celor trei universuri, ea îţi dăruieşte nu numai sufletul, ci chiar şi viaţa ei.
Femeia a fost întodeauna un simbol al frumuseţii, al gingăşiei şi delicateţii. Cu sentimente discrete şi suferinţe abia ghicite, ascunse bine în spatele unui zâmbet înșelător, dar cu sensibilităţi adânci şi profunzimi sufleteşti nebănuite, moştenitoarele Evei au inspirat prin frumuseţe o mulţime de artişti de-a lungul timpului.
Femeia a fost cântată, pictată, a fost elogiată în versuri şi proză, a fost muză şi zeiţă pentru bărbaţi, a fost izvor de inspiraţie şi creativitate, dar şi mare adâncă în care mulţi Adami şi-au înecat suferinţa. Mamă, iubită, prietenă devotată, femeii i s-a atribuit o imagine poate exagerată, poate prea fragilă de-a lungul istoriei. După Grigore Vieru, femeia este al cincilea anotimp....poetic, romantic şi atotcuprinzător... Paradoxal, definiţia aceasta surprinde exact complexitatea femeii. E ceva de care nu avem habar, nu ştim dacă îl dorim, dar cu siguranță ne place să-l ştim în viaţa noastră. În fiecare anotimp. De-a lungul vremii, femeia a fost în centrul vieţii sociale şi nu numai, dincolo de rolul de mamă sau soţie, femeile având realizări în diverse domenii, iar unele dintre ele ajungând nu doar celebre, ci şi foarte influente. Poate tocmai această capacitate a femeii de a surprinde, în general, şi faptul că rolul ei în societate a devenit din ce în ce mai important, i-a făcut pe mulţi bărbaţi să minimizeze calităţile femeii şi să-i exacerbeze părţile slabe.
În ultima sută de ani, femeile au reuşit să răstoarne tabloul. Regăsim în literatură şi artă, dar şi în viaţa de zi cu zi femeia muncitoare, de la colhoz, mama eroină cu foarte mulţi copii, care ţine în spate o moşie întreagă, care munceşte la câmp şi hrăneşte familia, femeia scriitoare, medic sau filosof care îşi revendică tenace locul ocupat, până nu demult doar de bărbaţi. Femeia este mereu sensibilă. Femeia este dulce. Femeia este plăcută ochiului. Femeia este  puternică. Femeia este cea care dă viaţă. Femeia este o specie foarte emotivă. Femeia reprezintă  pasiune pentru un bărbat. Femeia este frumoasă. Femeia este ispititoare. Femeia este soţie. Femeia este prietenă. Femeia este amantă. Femeia stă în spatele oricărui om de succes. Femeia poate plânge și suferi.
O femeie este sufletul unei relaţii, ea este fantezia, floarea, lumânarea, vinul, muzica romantică,  plăcerea unirii într-o singură fiinţă cu cel de lângă ea şi mirosul dulce al naturii.
Femeia este cea după care un bărbat tânjeşte. Femeia este fiinţa pentru care un bărbat trăieşte.
Femeia este cea pentru care un bărbat ar fi în stare de crimă. Femeia este cea pentru care un bărbat luptă împotriva oricui. Femeia este cea pentru care un bărbat este în stare să se schimbe. Femeia este cea care educă un bărbat. Femeia este cea care înduioşează un bărbat. Femeia completează bărbatul. Femeia este fiinţa de care un bărbat are nevoie cel mai mult pe lume.
În această lume dominată de bărbaţi ar trebui să fim mândre că suntem femei şi că ei fără noi nu ar putea exista.
Femeia, prin frumuseţea ei fizică şi morală, este marele stimulent al vieţii pentru omul normal, pictor, sculptor, muzician, poet, filosof şi om de ştiinţă, ca şi când în fiinţa ei şi-ar fi dat mâna toate cele nouă muze, fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei Mnemosina.
Când toate apele sunt calme, războaiele sunt departe de a se isca, se trezeşte o voce să tulbure totul: ,,Ce e FEMEIA?" Este punctul culminant, ultima, grandioasa operă a lui Dumnezeu; reprezintă ultima trăsătură de condei a Sa. Plină de taine, captivantă, frumoasă, dătătoare de viaţă, cunună a Creaţiei, senzuală... Cum ar arăta lumea noastră fără ea, Femeia? În absenţa ei, orice bal îşi pierde frumuseţea. E fiinţa cea mai gingaşă şi totuşi cea mai puternică. Sunt adesea  prezentate în poveşti ca nişte fiinţe pentru care bărbaţii se ridică la luptă şi trec balaurul prin foc şi sabie. Pe lângă cele 7 minuni ale lumii ar trebui adăugată a 8-a. FEMEIA... un zâmbet, o rază de soare, o pată de culoare. Femeia se descrie prin sentiment, se defineşte prin raţiunea de a găsi optimul, se împlineşte prin răspunsul la provocările drumului. Nu spune totdeauna ceea ce vrei tu să auzi, nu are totdeauna dreptate, dar de fiecare dată ştie să îmbrace lucrurile în haina potrivită şi să ajungă la echilibru.
Când te uiţi la ea... ţi se pare că vezi raiul. Plină de mistere, capabilă să meargă enorm de departe  pentru sentimentele ei, cu acel zâmbet fermecător pe care îl împarte tuturor, doreşte mereu să fie iubită necondiţionat. Te surprinde în mod plăcut cum poate o fiinţă să fie atât de complexă. Când e nervoasă, însă, se aprind scântei în ochii ei. Şi când pentru prima oară ţine în braţe copilul ei iubit, când este mamă, este ca o leoaică pregătită de atac.
Are de jucat un rol crucial, de împlinit un destin doar al ei... ,,Creaţia atinge pentru ea, zenitul". Şi totuşi nici o definiţie din lume nu o poate descrie.
Oare, ce este femeia? Femeia este un geniu. Este MAMA, iar MAMA este numele lui Dumnezeu pe buzele și în sufletul copiilor".  (William M. Thackeray)
Iubirea ei este izvorul întregii vieți. În acest univers misterios nu există nimic mai scump decât dragostea pură de mamă. Cheia sufletelor noastre se află ascunsă  în inima ei, în stăfundurile căreia găsim mereu înțelegere și iertare.
După cum a spus și marele scriitor Grigore Vieru, „Mama este începutul tuturor începuturilor", mama este cel mai important om din viața noastră. Ea este ființa căreia îi suntem datori cu un respect profund, căreia îi mulțumim pentru faptul că ne-a adus pe lume,  că ne-a dăruit viață.
Tot ceea ce avem și tot ceea ce vom avea, viitorul, prezentul și trecutul îl datorăm mamei. Pentru toți, mama este simbolul adăpostului, căldurii, dragostei și hranei.
Mama este o lume neexplorată, aidoma celeia pe care o numim spaţiu cosmic. E bunătatea nemărginită şi gingăşia nemaipomenită, profunzime şi măreţie, sacrificiu şi uriaşă sete de viaţă.
Mama e Creaţia Atotputernicului şi, asemeni Lui, ea ne-a învăţat să mergem pe când noi încă nu puteam, ne-a învăţat să zâmbim şi să ne întristăm, să iubim tot ce este bun, ceea ce ne înconjoară, ne-a învăţat să iertăm şi să inspirăm adânc în suflet aroma acestei minunate şi irepetabile lumi.
Mama este infinitul. E însăşi viaţa. E Femeia.
Prof. But Mihaiela,
Școala Primară Peștiș, Bihor

Trimite email

duminic, 17 februarie 2019