Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Mihaela a fost invitată la Cluj ca reprezentant al Italiei

O (re)întâlnire proverbială, după opt ani!

Mihaela a fost invitată la Cluj ca reprezentant al Italiei

Miha a (re)apărut în această seară ca un meteorit, dar ne bucură enorm pentru că a rămas același diamant prețios!

Mihaela Caba, pe numele său real și originar, este orădeancă, pur sânge de pe Crișul (cel) Repede, iar de opt ani locuiește la Roma, oraș în care în tot acest răstimp a studiat și încă studiază Științele Comunicării Sociale la Universitatea Pontificală Saleziană.
Zilele trecute a participat la un congres internațional care a avut loc la Cluj-Napoca, într-o calitate inedită, ca reprezentant al Italiei.
-Mihaela, ce a însemnat pentru tine această nouă postură în care te-ai arătat la Cluj-Napoca?
-În primul rând, am avut prilejul de a-l întâlni pe autorul a cărui paradigmă m-a inspirat în lucrarea mea de doctorat, cu tema ,,Transdisciplinaritatea, comunicarea pentru sănătate și ,,dr. Google'", Basarab Nicolescu, tot român, emigrat în Franța, de a întâlni peste 110 cercetători din toată lumea, adepți ai aceleiași gândiri transdisciplinare.
Totodată, viața e comică și plină de surprize! Am fost oficial ,,invitată" în propria mea țară pentru trei zile, o profeție... împlinită, o experiență unică și utilă. A fost un exercițiu util pentru a îmbunătăți realitatea în care ne mișcăm.
-În prezent, ești doctorandă în Italia, unde ai urmat tot ciclul academic. Ai vreo intenție să revii în patrie după cei opt ani petrecuți afară?
-Contrar așteptărilor, voi reveni definitiv acasă din toamnă, la încheierea doctoratului. De fapt ,,acasă" e acolo unde mă aflu împreună cu familia mea, oriunde ar fi acest loc. Însă împreună cu soțul meu, am optat să revenim în România, cel puțin pentru o perioadă. Nu este vorba de patriotismul din sânge, ci mai degrabă de optimismul din suflet. Acesta ne animă, alături de convingerea că putem dărui ceva mai mult locului unde am crescut, din ceea ce am acumulat în afara țării. Știu, e o nebunie, pentru că nu e sigur că ni se va oferi ocazia să facem aceasta, dar încă mai credem în noi.
-Mulți absolvenți români aleg să-și construiască un viitor în afara țării. Cum se vede România (în și) din diaspora?
-E de înțeles. Orice tânăr care termină un liceu sau o facultate, cu siguranță că, prin visul său de a deveni cineva, prin pasiunea sa, ar vrea să schimbe lumea. Dar, din păcate, elanul și curajul său nu-și găsesc de multe ori ecou pe meleagurile natale, unde, adesea, se promovează mai mult mediocritatea și mai puțin meritocrația. De aceea, ,,revoluționarii" aleg să plece. E ca și cum ai dori să cultivi o plantă, dar descoperi că terenul care îl ai la dispoziție este arid. Nu emigrează, e contextul care îi exilează tacit. Ai impresia că se dorește o țară fără elite... Se pare că intelectualii (de calibru) nu sunt o prezență agreabilă pentru o anumită aripă a ,,puterii" pe meleagurile mioritice. Nu generalizăm, totuși. Întotdeauna, excepțiile întăresc regula.
-Ești și mămică, de curând (felicitări!), cum întrevezi viitorul fiicei tale...?
-E greu de intuit. O văd mergând aici la școală, cel puțin până în clasa a VIII-a. Este un sistem pe care l-am parcurs cu multe satisfacții și noi, ca părinți. Eu am studiat la Școala ,,Dacia" și la C.N. ,,Emanuil Gojdu" și nu aș schimba nimic. Am fost pregătită peste media italienilor, mai ales în științele exacte. Probabil s-au schimbat multe și în școlile noastre, dar educația unui copil nu se atribuie exclusiv instituțiilor de învățământ, ci și familiei. Iar familia este, astăzi, în criză, în țesutul social actual...
Bine-ai revenit acasă, Miha!
Andrei Tudor

Trimite email

vineri, 19 octombrie 2018