Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

„Nu arunca trecutul, adu-l la Muzeu”

Sala de muzeu (Nicolae Meseșan) - o pagină de istorie


„Nu arunca trecutul, adu-l la Muzeu”
Despre omul și profesionistul Nicolae Meseșan am scris recent. Despre colecționarul și pasionatul de fotografie, vom scrie acum.

Parte din cartea sa de vizită o găsiți la Muzeul Orașului Oradea, în sala Nicolae Meseșan și perioada comunistă, cum am denumit-o noi, impropriu.

Așadar, omul (cetățeanul) Nicolae Meseșan se confundă cu epoca pe care a ilustrat-o în chip magistral prin imagini unicat și obiecte în și la Muzeul Orașului Oradea. Prin obiectele și imaginile expuse într-o sală (care este numai a ,,sa"), vizitând-o, veți putea ,,lectura" o pagină de istorie (vie), trăită de fotoreporterul de ieri al cotidianului ,,Crișana" și tehnicianul criminalist Nicolae Meseșan.

,,Această colecție s-a născut datorită pasiunii mele, încă din tinerețe, pentru fotografie și pentru colecționarea obiectelor românești din perioada respectivă. Am ezitat să realizez această expoziție, dar m-au convins o serie de oameni de cultură și istorici ai orașului Oradea, care m-au încurajat, motivând că „istoria trebuie transmisă generațiilor viitoare așa cum a fost ea, cu bune și cu rele", ne-a pus Nicolae Meseșan miercuri (24 octombrie 2018) la vizitarea expoziției sale. Tot așa le-a vorbit (N.M.) anterior și celor prezenți joi (18 octombrie) la vernisaj. ,,În urmă cu doi ani, la inițiativa doamnei dr. Cristina Pușcaș (muzeograf și lector univ. dr. la Universitatea din Oradea - n.n.), am contribuit cu donarea unor obiecte în cadrul Campaniei „Nu arunca trecutul, adu-l la Muzeu"; în urmă cu un an am început pregătirile pentru expoziție, iar în anul acesta am depus un proiect la Consiliul Județean Bihor pentru sprijinul financiar necesar amenajării sălii de expoziție".

Prin urmare, așa s-a născut sala pe care am vizitat-o miercuri și pe care ne-a prezentat-o însuși făuritorul ei, Nicolae Meseșan. ,,Conducerea Muzeului Orașului Oradea, doamna director Angela Lupșea și domnul director adjunct Ioan Ciorba mi-au pus la dispoziție această sală și m-au sprijinit cu idei de specialitate. Un ajutor substanțial de specialitate, dar și în amenajarea expoziției l-am primit din partea domnilor Noane Dumitru, Negru Cristian și Ștefan Lipot, dar mai cu seamă din partea istoricului și muzeografului Augustin Țărău, care a pus mâna, a cărat, a lipit și a vopsit, a pus mult suflet în amenajarea acestei expoziții. Fotografiile, în cea mai mare parte, sunt realizate de mine, dar pentru a urma cronologia evenimentelor, am folosit unele fotografii din publicațiile vremii. Obiectele sunt în cea mai mare parte din colecția mea, iar unele sunt provenite din donații ale publicului. Eu personal consider că am dreptul, dar și obligația, de a prezenta fotografii cu obiectivele industriale și sociale din Oradea deoarece am participat la realizarea acestora".

În expoziție, obiectele și imaginile sunt prezentate într-o cronologie, grupate pe etape și domenii, începând cu perioada colectivizării, cu pâinea țărănească, tradițională, coaptă în cuptor, pe vatră, continuând cu industrializarea și urbanizarea, cu imagini și informații (scrise) despre domenii precum cultură, educație și sănătate... până la Revoluția din 1989. Vizitele de lucru ale președintelui Nicolae Ceaușescu și documentele de partid dau culoare și substanță epocii. Veți vedea cărți, ziare, reviste și alte documente în original, expuse pe mese, dar și în vitrine, medalii, timbre și bancnote, aparate de radio românești din acele timpuri, dar și primul televizor color românesc, uniforme și ustensile ale școlarilor și pionierilor, stema României (tridimensional)...

O cărticică demnă de Cartea recordurilor

,,Vedeți această cărticică? Cu ea, Oradea ar putea intra în Cartea recordurilor. Este piesa de bază a expoziției. Deși este de mărimea unei fotografii de pașaport 3x4 cm cu grosimea de 1 cm și cuprinde 295 de pagini, care se pot citi fără lupă. Ea este valoroasă nu doar datorită dimensiunilor sale minuscule, ci mai ales grație conținutului său, titlu acesteia fiind „Directivele Congresului al IX-lea", și a fost tipărită în anul 1966".

Vizita studenților jurnaliști

Și cum o bucurie nu vine întotdeauna singură, miercuri, am avut parte și de surprize din cele mai plăcute. La ora vizitei noastre am avut ocazia să-l cunoaștem pe directorul adjunct al muzeului, domnul Ionuț Ciorba, dar și un grup de studenți jurnaliști, însoțiți de lector univ. dr. Cristina Pușcaș; care au însemnat, cu adevărat, cireașa de pe tort. Deopotrivă, bucuria reporterului, dar și a interlocutorului nostru, care, din acel moment, a încăput pe mâna jurnaliștilor (din anul III: Daniela Cap, Teodora Negrea, Adina Brândaș, Tatiana Vozian, Alice Cazan și Emilia Gale) care i-au pus întrebări, l-au ,,descusut", incitându-l. Nicolae Meseșan le-a răspuns cu calm, așezat, ca un ardelean sălăjeano-bihorean. Le-a povestit despre viața și activitatea sa, cu întâmplări și picanterii, citând uneori, iar alteori exprimând maxime proprii, de care este convins și pe care dorește să le rostească răspicat spre a fi luate în seamă: ,,Fiecare om care a fost obligat să se nască are voie să trăiască". ,,Decât să (te) ruginești, mai bine să te consumi".

Fotoreporterul nostru a lăsat loc și pentru o întrevedere viitoare cu studentele în care le-ar putea vorbi despre fotografia de presă (,,care vorbește singură").

,,Tăiem cu foarfeca 50 de ani?"

Despre vernisaj, interlocutorul nostru ne-a relatat cu încântare, simțindu-se onorat de prezența în sală a conducerii muzeului și a unor personalități, istorici, oameni de cultură, dar și a numeroși prieteni. Iar ,,Jurnalul Bihorean" l-a cadorisit de la vernisaj cu o pagină mare și lată, cu un reportaj care i s-a așezat drept la suflet și din care ne-a citat adesea. Felicitări, doamna Camelia Bușu!

,,Acum, după '90, toți privesc spre trecutul comunist cu ură și toți îl blamează, spunea distinsul istoric Viorel Faur. Dar câtă dreptate ai să blamezi ceva ce nu cunoști? Nu aduc elogiu anilor, ci poporului, pentru că acest popor a ridicat tot. Aici este esența problemei. Trebuie să avem tăria să arătăm ceea ce a fost bun din trecut. Ce facem? Facem o sincopă în istorie? Tăiem cu foarfeca 50 de ani? A fost o industrie formidabilă în acest județ. A dispărut de pe hartă. Este eroare fundamentală a epocii democrației noastre. N-am știut să ne conservăm ceea ce am avut și am distrus cu sânge rece și iresponsabilitate", a mai spus distinsul istoric Viorel Faur, iar scriitorul Mircea Bradu, dând filele istoriei înapoi și făcând o retrospectivă în anii copilăriei, a depănat amintiri din viața de gojdist, pe când împărțea mâncarea cu colegul de bancă, fostul rector Teodor Maghiar. Tot din amintiri, ne-a adus în atenție cum se învăța carte pe-atunci, cum se muncea și cum se construia în Oradea. La Fabrica de Mobilă ,,Alfa" din Oradea s-a făcut ,,un birou senzațional" pentru regina Angliei. ,,Ștefănoiu făcuse din Fabrica de Alumină cea mai importantă instituție în domeniu. Era plin de invenții (...). Aveam pe vremuri un spor de dezvoltare de 17%. Numai Japonia avea mai mare. Noi ne mândrim acum că avem 5,4%", a mai spus distinsul om de cultură.

Nu vorbim cu nostalgie despre trecut, ci spunem lucrurilor pe nume, recunoscând niște realități și adevăruri din acea perioadă apusă, pe care nu o putem șterge cu buretele din viața noastră și nici nu avem motive să o facem", a conchis interlocutorul nostru, Nicolae Meseșan.

Dragi tineri și prieteni, pentru a cunoaște ceea ce nu ați trăit, merită să vă informați (corect) despre trecutul nostru și din cele expuse la Muzeul Orașului Oradea - Complex Cultural.

Moise-Ovidiu Dan

Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: „Nu arunca trecutul, adu-l la Muzeu”.