Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Convorbiri temerare

Rubrica mea

Convorbiri temerare

Dragi cititori,
Deschid rubrica mea, de astăzi, Convorbiri temerare, cu o scrisoare, în care doresc să vă fac cunoscute anumite lucruri ce mă caracterizează.
Nu vreau să plictisesc, așa că am să încerc să spun în cât mai puține cuvinte, considerând că e mai importantă calitatea decât cantitatea, și precum spunea și Mihai Eminescu ”E ușor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune”.

Așadar, mă numesc Eliza, am 18 ani și sunt elevă la Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea.
Prin ce mă definesc?
În primul rând, nu-mi plac întrebările..., așa-zis "cicălitoare" (de ce, de ce, de ce...)!
E ușor să (ne) punem întrebări, iar întrebarea „de ce” mi se pare una nesemnificativă. Cred că se poate întreba și se poate răspunde într-un mod mult mai natural și mai cuprinzător.
În al doilea rând,  îmi place foarte mult să citesc, poate voi avea ocazia să discut mai pe larg despre acest subiect.
În al treilea rând, îmi place muzica, dar, mai mult s-o ascult. Ascult cu aceeași plăcere clasicii muzicii universale (Hayden, Mozart și Brahms). Și hip-hop mi se pare un gen care spune multe în puține cuvinte (ador Voltaj..., D).
În concluzie (îmi plac concluziile), sunt o persoană complexă, cu defecte și calități, de fapt sunt doar un om oarecare de pe planetă, ce mai și crede că poate schimba lumea (câți dintre noi n-am crezut asta?)...
Haideți să o luăm de bună ceea ce se spune: Totul e posibil! Cel puțin așa zic unii...
Eliza

Trimite email

joi, 17 octombrie 2019