Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Istoria trăită și înfăptuită de stră-străbunii mei

Despre Marea Unire

Istoria trăită și înfăptuită de stră-străbunii mei

Momentul de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, când s-a desăvârșit unirea tuturor românilor, înseamnă foarte mult pentru mine: înseamnă mândria și onoarea că m-am născut român!

Doamna învățătoare Dana Avram (de la Școala Gimnazială ,,Dacia") ne-a vorbit despre Marea Unire, enumerând momentele istorice cele mai importante care au dus la acest act important. Faptul în sine mi-a trezit curiozitatea și m-a făcut să discut cu părinții, aflând cu bucurie că stră-străbunicii mei Corpaș Ioan și Popovici Pavel au participat la acest important eveniment. Primul chiar a organizat transportul delegaților din zona Marghita, el fiind și unul dintre voluntarii care au înființat Gărzile Naționale Locale ale românilor, care trebuiau să asigure ordinea publică după război. Tot Corpaș Ioan a asigurat parte din hrana necesară pentru un  drum lung: pâine, șuncă afumată, cârnat afumat, slănină și zacuscă din fasole cu semințe de dovleac și floarea-soarelui, făcută de mama lui. Rețeta se păstrează și azi în familia noastră. Până la Marghita unde s-a întâlnit cu ceilalți participanți din zonă, a mers cu căruța, împreună cu profesorul preot dr. Coriolan Manu și cu alți săteni. Mai departe, deplasarea s-a făcut cu trenul din Marghita prin Săcuieni până la Oradea. De aici au luat alt tren spre Cluj-Napoca, apoi un altul prin Războieni până la Alba Iulia. Pe tot drumul s-a simțit bucuros, dar și mândru că în sfârșit și noi, românii, aveam țara pe care o meritam, lucru pe care l-au reușit tot acum și alte popoare (cehii, slovacii, sârbii, croații), după destrămarea Imperiului Habsburgic.
Ajunși la Alba Iulia, după aproape două zile de mers, s-au îndreptat spre Cetate (numită Alba Carolina), construită pe ruinele Castrului roman Apulum, lângă ,,Câmpul lui Horea" (Platoul La Furci) unde au fost jerfiți Horea, Cloșca și Crișan. Și unde, cu mai bine de 300 de ani înainte, Mihai Viteazul intra triumfător în cetate, urmând a realiza, pentru scurt timp, prima unire a tuturor românilor. În jurul cetății au făcut focuri pentru a se încălzi, deoarece era foarte frig în după-amiaza de Sf. Apostol Andrei. Începuse chiar să ningă ușor. Toată  noaptea au cântat cântece patriotice. Și iată că a sosit și ziua cea mare, ziua de 1 Decembrie, când, dimineața, cei adunați sub zidurile cetății au intrat în cetate într-un număr foarte mare, atât de mare încât după ce au ajuns cu numărătoarea la 100.000, cei care erau la porțile cetății au încetat să mai numere. Delegații oficiali și alte câteva personalități au intrat în sala unde s-a citit Declarația de Unire și s-a semnat în ,,Marea Carte a Unirii", o sală despre care stră-străbunicul meu spunea că e cea mai mare văzută de el vreodată. După ce Actul Unirii a fost votat și semnat de către toți delegații, cineva a anunțat pe geam: S-a înfăptuit! În acel moment, au izbucnit uralele... care nu mai conteneau. Deși era o zi rece, cu cerul acoperit de nori, deodată Dumnezeu a înseninat cerul și a trimis raze de soare asupra cetății, semn că se bucura și dorea să  binecuvânteze Unirea!
Într-un târziu, oamenii au început să se întoarcă la casele lor, cu trenul, cu căruța sau chiar pe jos, bucuria lor fiind nemăsurată!
Așa m-am gândit eu să scriu acest articol despre Marea Unire, după ce doamna învățătoare, cunoscând pasiunea mea pentru istorie, m-a îndemnat să fac o compunere cu tot ceea ce am aflat de la ai mei, legat de acele vremuri și evenimente deosebite. Ca să rămână și să nu se piardă faptele celor care au înfăptuit Unirea cea Mare.
Sunt mândru de stră-străbunii mei! Sunt mândru că sunt român!
Andrei Popovici

Trimite email

joi, 22 august 2019