Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

,,Poeme abandonate în cuvinte”

Ioan F. Pop - lansare de carte aniversară

,,Poeme abandonate în cuvinte”

Scriitorul și eseistul Ioan F. Pop, autor a zece cărți de poezie, filosofie, jurnal, studii, eseuri și cogitațiuni, apreciate de critica de specialitate, prezență activă în revuistica românească, își va marca împlinirea vîrstei sexagenare printr-o nouă lansare de carte.

Este vorba de volumul Poeme abandonate în cuvinte, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018. Evenimentul, organizat de Episcopia Greco-Catolică de Oradea, Caritas Eparhial Oradea, în colaborare cu Primăria Oradea, va avea loc astăzi (joi, 31 ianuarie 2019), ora 17.00, în sala „Traian Moșoiu" a Primăriei orădene. Despre activitatea literar-filosofică a autorului vor vorbi pr. Mihai Vătămănelu, vicarul general, filosoful Sorin Lavric, poetul Ioan Moldovan și criticul literar Ion Simuț, moderator - pr. Olimpiu Todorean.
„Încercînd oarecum să uit poezia, constat că ea îşi anexează unele formulări, confiscă unele semnificații, abate traiectoria semantică inițială și schimbă structura fonemică a unor expresii. Se face stăpînă pe aproape toate încercările polisemice care bat timide în zarea unei file nescrise. Nedorind (sper) să mă părăsească de tot, poezia s-a insinuat tacit în textura altor pagini, continuînd, oarecum clandestin, să mă scrie ea pe mine. Pur și simplu mi-a deturnat cîteva texte care aveau inițial o altă destinație introspectivă, punîndu-le inefabilele măști ale poeticității", spune, într-un cuvînt înainte, Ioan F. Pop.
Rodica Indig
 
Despre IOAN F. POP
 IOAN F. POP s-a născut în 4 ianuarie 1959, în Valcău de Sus, Judeţul Sălaj. Şcoala primară în satul Fizeş, comuna Sîg, acelaşi judeţ. Liceul de Filologie-Istorie din Oradea. Este licenţiat în Teologie-Istorie, Universitatea „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca. Master în cadrul aceleiaşi universităţi. Doctor în filozofie al universităţii clujene. Stagii de cercetare la Roma şi Paris. A lucrat la întreprinderea Metalica, a fost redactor la Gazeta de Vest, redactor (fondator) la Noua Gazetă de Vest, referent cultural la Cercul Militar. Actualmente este muzeograf la Muzeul Memorial „Iosif Vulcan", fiind, pentru o vreme, şi cadru universitar la Universitatea din Oradea. Cărţi publicate: Pedale de hîrtie, (poeme), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994; PoemeşinimiC, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996; Poeme de sedus realitateA, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000 (carte sponsorizată de Ministerul Culturii); Sfîntul Augustin - morfologia unei paradigme, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2009 (teza de doctorat în filosofie); Jurnal aproape închipuit, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2009 (jurnal scris la Roma şi Paris); Poemele poemului nescriS, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010 (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad); Tăceri de la margine, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011 (studii şi eseuri); Poemele absenţeI, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011; Poemele poemului nescriS, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013 (integrala poetică); Marginalii la o absenţă, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2014 (cogitaţiuni, eseuri - Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad). Este prezent cu poeme, texte literare, studii şi eseuri în cele mai importante reviste din ţară, precum şi în reviste străine. Figurează în mai multe antologii de poezie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Referinţe critice: Ioan F. POP
„Dar atenţia autorului se concentrează pe fiziologie, adică pe o egolatrie bicisnică, pe un narcisism decăzut ce ia locul temei cosmice. Limitată, mai întîi, la perimetru oraşului, acesta se restrînge apoi la datele unui organism haotic, care (se) poetizează în neştire. (...) Aspiraţia poetului este spre  o «inexistenţă», care însă nu poate fi atinsă, fiind doar aproximată printr-un şir de imagini intermediare, ale ruinei, zdrenţelor, bolii, absenţelor, închipuirilor. E o «inexistenţă» încă plină de vestigiile existenţei, şi tocmai de aceea generatoare de teribilităţi. (...) Ca un învăţăcel al lui Dali sau Max Ernst, poetul descinde nemijlocit în aventura obiectelor, în promiscuitatea relaţiilor dintre regnuri, într-un freudism exclamativ" (Gheorghe Grigurcu, revista România literară, nr. 48, 4-10 decembrie 1996, p. 5).
„În aparenţă, poezia lui Ioan F. Pop nu se refuză înţelesului. În ea găsim un gen ciudat de descriere fenomenologică a golului, generator de anxietăţi, a mişcării sunetului abia perceptibil printr-un spaţiu închis, privit/auzit de cineva, capabil să perceapă semnele infinitezimale ale unui existent, aproape încremenit, dar în curs de facere. (...) Ca şi S. Beckett, Ioan F. Pop alcătuieşte într-o manieră proprie un fel de texte pentru nimic (Textes pour rien). (...) În Versurile lui Ioan F. Pop relaţia dintre eurile multiple ale autorului - investitor de sensuri - şi lume pare inversată. În universul său literar, obiectele, lucrurile în general, trebuie să fie acelea care incită gîndirea/vorbirea la auzirea semnificaţiilor. Dar acestea refuză să se numească sau dau despre ele doar informaţii vagi, lăsînt realul vacant de sensuri sau vag locuit de fiinţă. Rezultatul este cunoaşterea zero. (...) Trebuie să recunoaştem că nimeni în literatura română n-a abordat cu atîta originalitate ontologia poeziei cu semnificaţia zero". (Romul Munteanu, revista Luceafărul, nr. 2, 22 ianuarie 1997, p. 11).
„În registru solemn, nihilismul european a parcurs acest drum pornind de la Spleen-ul lui Baudelaire. Avangarda i-a adăugat o nervozitate aparte, kafkiană, demolînd piedestalul solemn şi împingînd totul în grotesc. Tipologic, orădeanul Ioan F. Pop se află în această descendenţă, diversificată prin marasm, revelaţii scîrbite şi un acut sentiment al părăsirii şi al existenţei goale, aleatorii, exercitat într-un univers al neanturilor stilizate, din care ancorele au dispărut şi fiinţa a intrat în derivă. Volumul e dur, monocrom, obsedant ca o pagină din Kafka, şi reprezintă, fără îndoială, punctul de maximă extensie a „halucinaţiei de real" la care a ajuns pînă acum poetul. (...) Ioan F. Pop alege drama hiperlucidă, extaza rece a percepţiei întinse nevrotic pînă la insuportabil, ceea ce face ca formula sa poetică să derive mai degrabă din catalogul modernismului tîrziu, crepuscular, decît din broşura sprinţară a postmodernismului de ultimă oră. (...)  Pentru poetul orădean, poezia chiar întemeiază universul, iar poetul e chiar un demiurg, verbul său urcînd anemic din neant. (...) Dansul grotesc atinge aici intensităţi macabre, pe linia unei escatologii estetice ce vine, poate, din Benn sau Trakl, oricum: dintr-o direcţie cu accente expresioniste" (Ştefan Borbély, revista Poesis, nr. 1-2, 1997, p. 4).
„Pentru Ioan F. Pop însă, experienţa scrisului e mai importantă decît experienţa vieţii. În consecinţă, ajuns pe plaiuri mirifice, el se închide într-o singurătate severă, de moralist inflexibil, pe care o înţelege atît ca indiciu al apartenenţei sale la un modernism existenţial radical, (modernismul a redimensionat solitudinea, spune el în trecere), cît şi ca distanţare faţă de cultura instantaneelor hedoniste pe care o promovează fatalitatea de a te afla într-un spaţiu cosmopolit în care turismul face legea". „Consecvent structurii sale artistice, Ioan F. Pop caută în Augustin existenţialul... Triada revelaţie-literatură-filosofie, pe care se bazează majoritatea paginilor, este de asemenea heideggeriană, grila de lectură existenţialistă apărînd şi în alte locuri, ca un indiciu al faptului că autorul este fascinat în subsidiar de o asemenea perspectivă... Pe de altă parte însă, nu pot să închei fără să atrag atenţia asupra excelentului subcapitol dedicat Răului (p. 157-188) - unul din cele mai profunde lucruri care s-au scris în filosofia românească din 1990 încoace" (Ştefan Borbély, revista Apostrof, nr. 1, 2010).

Trimite email
marți, 21 aprilie 2026 la 20:26:21 Ora de vară a Europei de Est