Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
10 ianuarie 2022
1.Testele de salivă pentru elevi nu ajung în școli prea curând, contestația depusă abia azi la licitație are 10 zile termen pentru rezolvare / Ovidiu Zară, Consiliul de Soluționare a Contestațiilor: Mai poate exista o întârziere și după aceea, decizia C.N.S.C. va putea fi și ea contestată

Testele de salivă destinate elevilor nu vor ajunge mai devreme de două săptămâni în școli din cauza contestației la procedura de licitație. Procedura prevede că, după ce contestația a fost înaintată, Oficiul Național pentru Achiziții Publice (O.N.A.C.) are la dispoziție maximum cinci zile să pună la dispoziția Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (C.N.S.C.) pentru depunerea dosarului cu toate informațiile necesare rezolvării contestației. Apoi, C.N.S.C. are la dispoziție 10 zile pentru comunicarea unei decizii, însă probabil că nu va dura 10 zile ci mai puțin, având în vedere situația urgentă din sistemul de învățământ, a explicat pentru Edupedu.ro Ovidiu Zară, purtătoruld e cuvânt al instituției.

8 ianuarie 2022
2.Experimente virtuale de Chimie și Biologie și învățarea digitală a ortogramelor, lecțiile create de profesorii Florin Viu și Ramona Drăguț, premiate în Concursul #Digitaliada: „Încrederea în puterile mele de-a face ceva pentru elevii mei a fost un mare câștig”

„Câștigarea unui premiu, știind că materialul a fost jurizat de profesori de prestigiu și cu experiență, înseamnă încredere. Capeți încredere în munca ta, vezi că poți face lucruri de valoare care să-i ajute pe elevi”. Mărturia vine de la învățătoarea Ramona Drăguț, câștigătoare la concursul #Digitaliada de anul trecut cu proiectul „Scriem corect”. Premiant de asemenea anii trecuți și participant acum din nou la ediția 6, Florin Viu, profesor de Chimie și Biologie a povestit pe larg pentru Edupedu.ro cum a început primele experimente virtuale pentru copii, cum s-a dezvoltat relația cu elevii în orele în care digitalul a fost parte, precum și transferul la Casa Corpului Didactic, unde tocmai a promovat examenul de metodiști pentru dezvoltarea de resurse educaționale. „La Casa Corpului Didactic tot în urma performanțelor obținute la concursul #Digitaliada am venit”, a explicat profesorul.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
12 decembrie 2021

1.Toți viitorii directori de școli care au optat pentru mai multe posturi la concursul din București, obligați să meargă fizic luni, la ora 14, la Liceul Jean Monnet, de către inspectoratul școlar. Asta deși Ministerul Educației permite ca întâlnirea să aibă loc on-line în plină pandemie

Toți viitorii directori de școli care au optat pentru mai multe posturi la concursul din București sunt obligați să meargă fizic, luni, 13 decembrie 2021, la ora 14.00, la Liceul Jean Monnet, de către inspectoratul școlar, pentru a-și alege școala pe care vor să o conducă. Instituția ignoră astfel posibilitatea ca ședința să aibă loc on-line, posibilitate comunicată și întărită chiar de Ministerul Educației printr-o adresă trimisă inspectoratelor școlare tot vineri.
Ședința de alegere a școlii pentru candidații la concursul de directori are loc în timp ce elevii Liceului „Jean Monnet” sunt la cursuri, tot cu prezență fizică, iar procedura internă a unității de învățământ prevede că toate persoanele care nu sunt angajate ale unității sunt considerate persoane străine, legitimate la punctul de pază, trecute în registru, iar paznicul păstrează cartea de identitate a persoanelor pe toată perioada vizitei acestora...
Potrivit procedurii operaționale nr. 28625/10.12.2021 privind organizarea și desfășurarea ședinței cu prezență în care sunt exprimate opțiunile candidaților care au fost declarați admiși pentru mai multe funcții/unități de învățământ emisă vineri de Inspectoratul Școlar al Municipiului București, luni, 13 decembrie 2021, are loc ședința cu prezență fizică pentru exprimarea opțiunilor candidaților care au fost declarați admiși pentru mai multe funcții/unități de învățământ.

Sentimentul românesc al isteriei

Merită lecturat, și meditat

Sentimentul românesc al isteriei

Doamna profesoară Maria I. ne supune atenției textul lui Mircea Cărtărescu.
Mulțumim, dnă profesoară!
Merită lecturat, dar și meditat la adevărurile exprimate!

N-am crezut niciodata in specificul national, in
"sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.
Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici
sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez. Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul.
Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte...
Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat
de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie. Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.

Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai
seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti.
Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu
neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici.
De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta.
Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una
dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura.
Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact
care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord").
Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze.
O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste
tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate
susceptibilitatile.

Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala
pentru fluidizarea substantei sociale.

 Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa.
Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare.

Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii.
Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se
va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede
de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din
nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi.

In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada"
de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir.
Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile,
romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o
societate profund alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora
actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale.
Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare.

Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai.

Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de
orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social.
Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate.
Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului.
 Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a
distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e
marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart
decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata!

(Material primit de la prof. Maria I.)

Trimite email

luni, 17 ianuarie 2022