Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Nu avem dreptul să catalogăm pe nimeni în necunoștință de cauză

De vorbă cu Bogdan Ion

Nu avem dreptul să catalogăm pe nimeni în necunoștință de cauză

Acum câteva luni, am avut șansa să cunosc pe Messenger o persoană despre care credeam că e doar un alt “add”, un oarecare, ce stă cu orele pe internet și duce fetele ”în eroare”. Soarta, însă, “mi-a tras” o palmă, deoarece în decurs de o săptămână, am vorbit cu el, ce n-am reușit să vorbesc ani de zile cu alții, și m-a înțeles.

 Poate părea ridicol, la prima vedere, dar vă asigur că nu e deloc așa, și, precum i-am spus și lui, dacă aș avea încă cinci persoane ca și el în jurul meu, aș schimba România. O profesoară îmi spunea că sunt de ajuns eu ca să schimb ceva, dar i-am răspuns că nu poți face nimic dacă nu ai oameni lângă tine, pentru că, până la urmă, tot ceea ce vrei să schimbi o faci pentru ei.
 Așadar, persoana despre care vă vorbesc, mi-a dat, indirect, ideea acestui interviu. Eram curioasă să aflu de ce pleacă tinerii la studii în străinătate, pentru că se presupune că și noi avem universități de calitate. Bineînțeles că răspunsurile sale m-au surprins și mi-am dat seama că nu avem dreptul să catalogăm pe nimeni în necunoștință de cauză, adică “să nu le punem etichete oamenilor”.
 Din păcate, cel care mi-a devenit cel mai bun prieten se va întoarce în Italia, pentru a-și continua studiile și viața.
 Și atunci, stimați conducători, vi se pare corect ca România să-și lase valorile să plece? De ce să progreseze alte state sprijinite de marile noastre talente?
 Lumea nu-i decât un Nicăieri universal...”
 - Bunul meu prieten, te rog să te prezinți cititorilor...
 -Sunt Bogdan Ion, am 19 ani și sunt student la Universitatea din Milano, Facultatea de Jurnalism.
 Ce mă definește pe mine, ca persoană: iubesc limba și literatura română, îmi plac conversațiile lungi, să am tangențe cu persoane ce pot transmite multe lucruri bune, de calitate, să ajut acele persoane care au nevoie de asistență morală în anumite momente ale vieții.
 Ce nu-mi place: să ascult generalități, să cataloghez anumite persoane în funcție de o situație nou-creată, să duc o discuție în banal și să fiu considerat o persoană critică.
 -Să nu ne îndepărtăm de sfera limbii române, și te-aș ruga să te definești, ca entitate umană, prin trei verbe și trei adjective.
 -Trei verbe: a putea, a fi și a înțelege, iar cele trei adjective: înțelegător, relațional și sincer.
 -Să începem cu Emil Cioran. Presimt că îți place foarte mult...
 Motto: ”Lumea nu-i decât un Nicăieri universal. De aceea n-ai unde să te duci niciodată...” (Emil Cioran)
 Ce părere ai despre afirmația lui Cioran? Punctul tău de „Nicăieri”, unde se află?
 -Pentru mine, ca și gând, tot ce este palpabil, tot ceea ce poți auzi este o imensă profunzime de a crede în spațiul de nicăieri.
 Lumea, o imensă entitate ce ne înconjoară, ce vrea să ni se alăture, ce încearcă să ne dea în unele situații spații care au atât formă cât și fond, precum și goluri ale societății, tinde a căuta soluții sau variante pentru a atinge puncte ale unui Nicăieri irealizabil.
 Opinia mea, despre tot ce ne înconjoară este mai mult decât o stare a fericirii, explicație găsită în dorințele umane. Ceea ce ne dorim nu este o formă a unei superiorități, deoarece ea nu există, este doar o stare de supraestimare ce domină pe plan local umanul din noi.
 Încercăm, vedem, dar ne întrebăm și de ce? Răspunsurile le putem vizualiza în noi, în momente de pustietate aparentă, în puncte ale incertitudinii, sens contrar al viziunii de unificare a punctelor, a legăturilor ce ne tentează spre aparențe, falsități ale personalităților noastre.
 „Tineretul de azi este o formă generalizată a ceea ce dorim să vedem”
 -Ce părere ai despre tineretul de azi (trăsături pozitive, negative)?
 -Tineretul de azi este o formă generalizată a ceea ce dorim să vedem. Avem tendințe de a  crea ceea ce nici măcar nu e format, nu e început și prin urmare nepalpabil. Încercăm să găsim refugii în spațiile neatinse aparentei personalități individuale. Tineretul simte nevoia de a improviza în situații-limită, de a crede că s-ar putea atinge apogeul prin simplul fapt de participare la o acțiune de natură incipientă, fără a da entuziasmul moral dar, mai ales atingerea punctului uman într-o mare incoerență de idei structurate pe axul insatisfacției de propulsare a unei evidențe generalizate.
 -Care crezi că ar fi raportul dintre un tânăr italian și unul român?
 -Este simplu a dori să punem etichete pe oameni, precum și oamenii catalogați după o etichetă, doar că o idee generalizată, fără a avea un fond exact, nu pe lucruri auzite, inventate sau parțial imaginate, duce la comparații de natura „agresivă”.
 Referitor la întrebarea pusă, lucrurile nu sunt deosebit de complicate. O persoană născută într-o țară, indiferent care ar fi aceasta, nu are de ce să se considere cu nimic inferioară, deoarece aceasta nu poate fi evidențiată, nu există. Putem progresa mai mult față de alții, dar în niciun caz să ne considerăm superiori sau chiar inferiori.
 Ceea ce este important, cu gândul de îndrumare orientat spre tinerii români, aș spune că este posibil să putem trece la lucruri cu adevărat importante, precum: cunoașterea de sine, puterea de decizie și situația ce domină în mediul respectivelor persoane, dacă păstrăm un raport bine determinat între noi și societate.
 Suntem tentați să facem presupuneri fără  fundamente, însă cu toate acestea, singurele diferențe evidențiate până acum de mine, sunt pe plan intelectual, referitor la tineri, unde nivelul este apropiat.
 -Te rog să enumeri trei calități, pe care le consideri necesare pentru un tânăr, pentru a reuși în viață?
 -Consider că, odată cu maturizarea unui tânăr, lucrurile încep să se transforme. Astfel, aș putea enumera câteva calități pe care le cataloghez ca fiind necesare unui tânăr, care dorește să reușească în viață: curajul de a înfrunta situațiile dificile, credința în forțele proprii și puterea de decizie.
 „Toate lucrurile pozitive se pot acumula oriunde ai studia”
-Consideri că, universitatea la care te pregătești este importantă pentru formarea unui tânăr ca specialist?
 -Orice tânăr după ce a terminat liceul are nevoie de a evolua prin studii. Fiecare, în funcție de pregătire și preferințe, ajunge să-și decidă un drum. După această alegere, ce poate fi o cale spre succes, avem posibilitatea de a ne evidenția pe plan intelectual. Alegerea de a studia în străinătate poate să fie voită în momentul în care ne dorim din tot sufletul să realizăm lucruri și nu doar vorbe pe care ni le-am propus. Pentru a te forma ca specialist nu este obligatoriu un studiu în străinătate, doar că, într-o lume în care, din păcate, există forme evidențiate de mediocru, este necesară părăsirea acestor forme, dar nicidecum o negare a țării din care provenim. Astfel, formarea unui tânăr ca și specialist nu înseamnă doar a studia în străinătate, ci și o putere de a înfrunta toate obstacolele, de a putea înțelege că locurile de unde a pornit nu au fost interzise pentru el, doar că alegerea de a studia afară este pentru a fi mai aproape de lumea pe care ți-o dorești.
 -Tu de ce ai ales să-ți faci studiile la Milano?
 -Am ales să studiez la Milano deoarece am avut posibilitatea de a experimenta în viața de student o formă complexă de studiu cu toate că mi-aș fi dorit să am aceleași oportunități și în țara mea. Toate lucrurile pozitive se pot acumula oriunde ai studia, dar de ce să nu  încurajăm tinerii pentru un studiu în străinătate cu posibilitatea de a se întoarce în ideea de a demonstra că nu are importanță locul unde te-ai născut, ci felul în care ai privit viața, experiența de student chiar dacă este în afara țării și de ce nu, să-i ajutăm pe ceilalți în urma experienței acumulate în universitățile din străinătate.
 -Ai optat să-ți faci studiile la Milano, vei alege Milano și pentru a-ți construi o viață acolo?
 -Într-adevăr, am optat pentru Milano ca să studiez, dar de multe ori mă gândesc că m-am născut în România, că aici există o mulțime de talente, unele dintre ele nevalorificate, însă alegerea mea nu știu dacă va fi de a mă întoarce sau de a rămâne acolo. Trebuie văzut cum evoluează lucrurile, dacă se poate să remediez o situație ce există și azi, prin ceea ce doresc să învăț și să practic.
 Răspunzând la întrebare voi fi destul de clar: viața îți oferă momente atât bune cât și rele, iar decizia de a rămâne sau nu acolo va fi luată în funcție de ce se va întâmpla în România.
 „Obiectivul principal al școlii românești ar trebui să fie eliminarea ierarhiilor greșite”
 -Te văd un tânăr jovial și inteligent, dar mai presus de asta ai niște opinii care merită să fie auzite și de restul lumii. De aceea, aș vrea să cunosc opinia ta despre școala românească. Spune-mi, care crezi că ar trebui să fie principalul obiectiv al școlii și care este cel mai mare defect al său?
 -Consider că în școala românească sunt mulți tineri talentați care și în funcție de noroc, cât și de pregătire reușesc să se afirme. Lucrul cel mai important, pe care vreau să-l comentez despre școala românească este modul de organizare. Dovezile sunt evidente, se pierd tineri studenți ce au o capacitate de invidiat, lucruri datorate schimbărilor masive la nivelul conducerii educației și învățământului. Ca să fiu cât mai clar, o mare problemă este diferența dintre universitățile de stat și cele private, lucru ce nu se găsește în universitățile din străinătate. Avem de multe ori întrebări la care răspunsul nu este atât de complicat precum pare, nu putem să ne așteptăm la un viitor strălucit fără să avem o structură bine clădită o dată ce o mare parte dintre tineri pune în față ce ține de mediocru, nu au o vină aparte, ci un sistem deformat ce îi face să se îndepărteze de un studiu aprofundat, precum și eliminarea neîncrederii în tot ce ține de studiu.
 Obiectivul principal al școlii românești ar trebui să fie eliminarea ierarhiilor greșite care duc în eroare o mare parte dintre cei interesați și implicați în domeniu. Lucrul cel mai important ar trebui să fie promovarea tinerilor, ilustrarea capacităților pe care le posedă, precum și acordarea încrederii în studenți.
 Școala românescă trebuie să promoveze din ce în mai mult cultura, deoarece avem „material” destul de bun pentru a da forme de învățământ nu doar o formă și o culoare mai bună, ci și posibilitatea ca tinerii studenți să nu părăsească școala românească în detrimentul școlilor din străinătate.
 „Dorința de a face tot ceea ce este stins în noi ar trebui să genereze o flacără a pasiunii pentru scris și citit.”
 -Știu că și tu ești prins în mrejele jurnalismului, care este mesajul tău de dincolo de cuvinte?
 -Ca orice iubitor al jurnalismului, aș dori să transmit tuturor celor care iubesc acest domeniu, precum și celor care doresc să cunoască diferite aspecte ale jurnalismului că arta de a înțelege oamenii, de a-i susține, de a le transmite mesaje de cunoaștere, de informare face parte din măiestria unui bun jurnalist sau a celui care urmează să debuteze. Tainele mult ascunse ale acestei meserii se pot descoperi prin muncă, înțelegere, pricepere, dar mai ales prin cunoașterea oamenilor, căci până la urmă se scrie despre oameni pentru oameni.
 Ce încerc eu să plasez între cuvinte? O adresare cât mai corectă pentru a avea impact asupra societății, dar în primul rând asupra celor care citesc, să fac referiri la cei care ne dau șansa să ne exprimăm și nu în ultimul rând să fiu înțeles printre rânduri.
 -Jules Renard spunea că ”A scrie este un mod de a vorbi fără să fii întrerupt”. Tu cum vezi scrisul, crezi că textul schimbă lumea?
 -Fiecare dintre noi dăm sens vieții-vorbind, dar mai exact interacționând între noi. Lumea poate să perceapă tot ceea ce este palpabil prin cunoaștere, dar mai ales prin modul de a vorbi al fiecăruia dintre noi. Suntem puși în anumite situații în care nu știm cum să ne aprobăm propriul nostru mod de viață. Dorința de a face tot ceea ce este stins în noi ar trebui să genereze o flacără a pasiunii pentru scris și citit.
 Omul ar dori să schimbe lumea în contextul în care el o domină ca ființă și nu ca esență. Esența este reprezentată de ceea ce facem atunci când jonglăm în diferite moduri de a vorbi fără să fim întrerupți. Într-o lume dominată de expresivitate, textul ține loc de vârfurile greu atinse de maturitate. Textul înțeles într-un mod de mijloc e greșit. Nu avem jumătăți de măsură, ci afinități ce demarează o mulțime de schimbări. Explicația pentru care cred că textul schimbă lumea este ilustrată de puternica senzație de a aprofunda tainele ascunse în noi. Greșeala care duce la neînțelegerea textului este neînchipuita ignoranță față de propria persoană, precum și raportarea, dar mai ales compararea cu alte persoane ce nu sunt în măsură să dea măcar o mică parte din esența vieții textului din noi și nu din alte persoane.
 -Ca respect pentru o regulă din literatură, utilizez simetria și închei tot cu un citat din  Cioran: ”Sunt unii oameni atât de proști, că dacă le-ar apărea vreo idee la suprafața creierului, ea s-ar sinucide din groaza de singurătate”.
 Comentează, te rog, afirmația sa.
 -Am început a crede că lumea nu e formată doar din oameni, ci și din o așa-zisă stare de pauză a creierului. Când încercăm să ne vedem pe noi, trebuie să ne uităm atent pentru că ne putem speria nu doar de noi, ci și de singurateca parte ce nu este deziderată-pustietatea. Drumul ei este descendent sau mai bine zis așa ar trebui să fie perceput. Avem în gând păreri de diferite naturi, mult prea letargice într-o lume în care materialul este pus sub o formă încoronată, deși înțelegerea ideii în unele momente se vrea a fi pretențioasă.
Dacă ne este frică de ceva, aceea este singurătatea, doar că percepția noastră duce la o stare sentimentală, când în procesul de cunoaștere ar trebui să primeze sacrul.
-Doamnelor și domnilor, Bogdan Ion, dar mai important decât un nume e o calitate...un prieten foarte bun! Eliza VAȘ

Trimite email

miercuri, 23 octombrie 2019

Poza zilei

Lansare album de debut - Adrian Bojan

Ziua de 3 noiembrie 2019 va încununa pentru solistul de muzică populară Adrian Bojan nu mai puțin de șase ani de stăruință și muncă.
Acesta își va lansa albumul de debut intitulat „Maica me când m-o făcut", în cadrul unui eveniment organizat de Asociația ,,Culanii" Sânnicolau Român, în satul natal al acestuia, Sânnicolau Român.