Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Etnologul Tereza Mózes la 100 de ani

LA MULȚI ANI !!!

Etnologul Tereza Mózes la 100 de ani

De-a lungul vieții, doamna Tereza Mózes și-a trăit suferințele, bucuriile, chinurile și împlinirile fără jumătăți de măsură. O asemenea existență te ispitește cu orgoliul propriei împliniri, dar în același timp te timorează cu densitatea și rigoarea ei.

Auschwitz, Riga Spilva, Kaiserwald, Stutthoff, Gutau sunt lagărele prin care Tereza Mózes a trecut. Sunt lagărele în care și-a pierdut o parte din familie și, deci, o fărâmă din sine. Înainte de asta, alături de alți 30.000 de evrei, a trăit în condiții de nedescris în ghetoul orădean, organizat în primăvara lui 1944, după intrarea trupelor germane în Ungaria. „Așa ceva nu se poate nici uita, nici ierta. [...] Nu simt ură pentru descendenții celor care ne-au torturat. Ei nu sunt vinovați pentru ce au făcut părinții. Acum mă preocupă gândul să fac ceva pentru a nu se repeta o asemenea oroare". E răspunsul dat într-un interviu de doamna Mózes la întrebarea dacă îi urăște pe cei care i-au distrus tinerețea. A nu ierta nu înseamnă și a urî. Depune mărturie despre incapacitatea de a urî chiar cartea de memorii Decalog însângerat.
După eliberarea din ultimul lagăr de concentrare în care a fost deținută se hotărăște să rămână în România. De ce a ales România? Este născută în 1919, în Șimleu Silvaniei, doar la un an după Marea Unire. La o vârstă încă fragedă se mută la Oradea cu întreaga familie. Educația primită în primii ani este una strict evreiască. În Oradea termină liceul „Oltea Doamna", dar în același timp (sub ocupație maghiară, e drept) cunoaște teroarea și umilința ghetoului înainte de a fi deportată spre lagărele de concentrare. Și totuși - alege să se întoarcă.
Munca susținută a început-o încă din momentul în care s-a întors în România. Și-a luat licența în etnografie la Cluj și titlul de doctor la București, cu o teză despre portul popular din nord-vestul Transilvaniei. Nu a ales întâmplător etnografia, specialitate căreia își va dedica întreaga viață, în paralel cu cercetările privind istoria evreilor din vestul României și mai cu seamă Oradea.
Încă din tinerețe fusese fascinată de artă, de meșteșugurile populare: „Din copilărie mi-a plăcut atmosfera piețelor cu țărani români, maghiari, slovaci, ruteni care veneau îmbrăcați în costume populare și aduceau mărfuri făcute de ei, produse alimentare, ceramică, obiecte din lemn. Și azi îmi place să mă plimb prin târguri și piețe țărănești". Merită să ne oprim asupra acestei înșiruiri: români, maghiari, slovaci, ruteni... Deoarece această înșiruire se regăsește în tot ce a întreprins: a căutat mereu spiritul locului, a căutat mereu spațiile de întâlnire ale tuturor culturilor care se regăsesc în Țara Crișurilor. Expresivitatea populară nu a avut niciodată pentru doamna Mózes naționalitate. Nu a făcut cu nici o ocazie vreo diferențiere între obiectele care ieșeau din mâinile țăranilor români, maghiari ori slovaci. A intuit atât universalitatea, cât și specificitatea zonei - fără ierarhizări, fără evidențieri care să nu aibă strict temei științific.
Perioada în care a fost directoarea Casei Regionale a Creației Populare Crișana (1955-1964) este una exemplară prin stăruința acesteia de a salva meșteșugurile tradiționale din toate zonele etnografice de aici (Crișul Alb, Crișul Negru, Crișul Repede, Crasna - Barcău).
La fel a procedat și atunci când a contribuit esențial la crearea secției pe care apoi a și condus-o la Muzeul Țării Crișurilor, Secția de Etnografie, începând cu anul 1967, secție care a ajuns să dețină acum un patrimoniu format din peste 20.000 de obiecte - mobilier țărănesc, ceramică, textile de interior, o colecție de icoane și obiecte de cult, o alta de ouă încondeiate, costume populare românești, maghiare, slovace, germane. Foarte multe dintre acestea au ajuns în patrimoniul muzeului datorită muncii dedicate a doamnei Mózes, după cum modul de structurare al secției îi datorează și astăzi imens.
Nu putem să nu amintim aici și rolul decisiv în punerea în operă a depozitelor secției, cele mai moderne la vremea realizării lor, și a expoziției permanente, ce a rezistat peste timp, mai exact până la închiderea Muzeului Țării Crișurilor din Palatul Baroc (2006).
Ca un ultim gest de generozitate față de orașul în care a suferit, dar în care, după propria mărturisire, a cunoscut și fericirea, și-a donat o parte din imensa bibliotecă de etnografie și artă Muzeului Țării Crișurilor, iar o altă parte, de medicină în principal, Bibliotecii Județene și a donat colecția de ceramică românească și universală instituției unde a lucrat până la pensionare, în 1975. Un act de generozitate izvorât, și el, din încrederea în oamenii de care pomeneam, din convingerea că volumele și obiectele adunate în zeci de ani vor folosi și altora pentru a pricepe rosturile lumii.
Colectivul Muzeului Țării Crișurilor, colegii de acum din cadrul Secției de etnografie, urează Doamnei Tereza Mózes sănătate, fericire alături de cei dragi.
LA MULȚI ANI !!!
Colectivul Muzeului Țării Crișurilor

Trimite email
marți, 21 aprilie 2026 la 08:01:56 Ora de vară a Europei de Est