Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Ubi bene?... Ubi patria?... autor Valeria Bilţ

Semnal editorial în cadrul conferinţei „Siguranţa persoanei şi construirea capitalului social uman”


Ubi bene?... Ubi patria?... autor Valeria Bilţ
Încă de când m-am gândit la organizarea conferinţei „Siguranța persoanei și construirea capitalului social", astfel încât să petrecem o zi frumoasă împreună, să vorbim despre dezvoltarea capitalului uman prin interdisciplinaritate şi să încercăm să construim capital social prin perceperea, cunoaşterea şi dezvoltarea lumii materiale din jurul nostru, am dorit să asociez fiinţa umană cu puterea firii şi legea divină.

Totul a curs pe nevăzute fire, şi atunci când am stabilit data conferinţei şi după ce am avut câteva comunicări, pe tema proiectului, cu persoane dragi mie pe care le-am întâlnit cândva, în diferite etape ale devenirii mele.

Sunt bucuroasă că Valeria Bilț a acceptat să vină în Cetatea Aradului cu o carte pe care a semnat-o şi că am prilejul să semnalez apariţia romanului, în calitate de fostă elevă a Liceului Teoretic „Petru-Rareş" din Tîrgu-Lăpuş, unde autoarea contribuie la construirea capitalului social.

Iată, acum a sosit CLIPA în care vom cunoaşte un alt profesor ce îşi dedică viaţa transmiterii informaţiilor atât la catedră, cât şi prin comunicarea convingerilor şi fixarea propriilor experienţe în paginile unui roman.

Mă refer la romanul semnat de Valeria Bilţ, Ubi bene?...Ubi patria?... , un titlu raportat la dictonul latin „Ubi patria, ibi bene", roman apărut la Editura Grinta din Cluj-Napoca (martie, 2019), care surprinde, cu un deosebit spirit de observație, experiențe de viață ce reprezintă, în primul rând, un semnal de alarmă pentru întreaga suflare a creștinilor de pe toate continentele. Romanului nu-i lipsesc nici cultivarea senzaționalului, nici interferența dintre realitate și ficțiune, nici scrierea despre modul cum a luat ființă romanul, nici amestecul de varii registre lingvistice și nici inserții de tot felul.

Desigur, mi-am propus să avem şi momente în care să reușim a ne opri să vorbim despre universalitate, globalitate, identitate globală, identitate biologică, identitate personală, despre legile pământului, scrise de oameni pentru pământeni, care se aplică pe un teritoriu bine delimitat de frontiere terestre, aeriene, maritime, păzite de oameni.

Dar, nu m-am gândit că voi fi atât de impresionată examinând viaţa personală a altcuiva, viață concentrată în „amprenta lăsată" încă de pe prima pagina a romanului. Cu permisiunea autoarei, Valeria Bilţ, citez dedicația: „Fiului meu, Horia-Valentin, emigrat prea curând în tărâmurile fără frontiere, rase, religii și politici...". De fapt, dedicația conține o poveste eludată, căci subiectul se dezvoltă pe alte planuri ale ideii de emigrație, eroina aflându-se între două secvențe ale propriei vieți, înainte și după pierderea fiului.

Lumile sunt apropiate, şi totuşi de neînţeles, momentele începutului şi sfârşitului biologic, de necontrolat, fiind mai presus de fiinţa umană, transmite autoarea încă de la începutul romanului, când momentul rugăciunii, al comunicării spirituale, al locului care oferă cadrul adecvat pentru a veni, pentru a fi în siguranţă, şi cândva pentru a pleca, ne aduce în atenţie „faţetele", dezrădăcinării în căutarea unui loc mai bun. Mesajul puternic de început, esenţial pentru înţelegerea parcursului fiinţei umane în veşnica sa emigrare în căutarea mult doritei linişti, este dublat de data de 10 august când debutează romanul, dar și când a început viaţa pământeană a autoarei.

„Mici emigrări" - „Mari emigrări"

Ubi bene?...Ubi patria?... este, evident, un roman al emigrării, ce cuprinde drama femeilor din Europa de Est, mână de lucru și prilej de prostituție în Europa de Vest. Faptul că romanul aflat în discuție nu e structurat în părți distincte și în capitole numerotate anume (cum era de așteptat), îi lasă cititorului libertatea să-l împartă cum dorește, putându-se identifica două mari părți: Partea I, care coincide cu romanul „Mici emigrări", în care sunt surprinse istorioarele unora dintre femeile împinse de împrejurările vitrege din Europa de Est să plece la lucru, în Europa de Vest, unele fiind obligate să se prostitueze și să-și salveze mai apoi, cu greu, viața, ca în cazul Româncei Păcălite (personaj ce anticipează crunta întâmplare de la Caracal și urmează firul rețelei de trafic uman, internațional) - iar în partea a II-a este derulat romanul „Mari emigrări", realitatea inconfortabilă și amenințătoare a colonizării Europei cu musulmani. Liantul celor două părți este un bătrân preot italian care, intuind procesul de islamizare facilitat de politica obscură a imigrației, devine gazda ilicită a imigranților europeni, motiv care-l aruncă în mijlocul unui scandal mediatic, social și, în ultimă instanță, este obligat să suporte atât condamnarea penală, cât și puniția impusă de rigorile bisericești. Partea a doua se configurează pregnant pe dimensiunea documentară, într-o inspirată re-creare, redare și consemnare, prin intermediul reportajelor, interviurilor și al discursurilor politice, ca forme ale reacțiilor pe care țările europene le manifestă față de invazia de necontrolat a populațiilor ce nu aparțin Europei, dar care s-au instalat în zonele interzise autohtonilor.

,,Lebăda neagră"

Romanul se încheie simetric, cu descrierea momentului rugăciunii, ca acceptare a condiţiei umane raportate la procesul migraţiei, la transformările care pot să apară busc în viaţa omului, la perspectiva diametral opusă, emigrant versus persoană care speculează vulnerabilităţile celuilalt. Şi dacă mai apare „Lebăda neagră" posesoare a tripletei: raritate, impact extrem şi explicaţii (după ce s-a întâmplat), incertitudinea rămâne în procesul de evaluare a riscurilor asociate emigrării, a esenţei fiinţei umane.

Finalul romanului este ambiguu, prin mărturisirea Janei, personaj din roman: „Apoi, așa am auzit, că s-a stins, dar cine știe, poate mai trăiește..."referindu-se la venerabilul preot, supranumit „Padre Pio al servitoarelor", dar prezența unui dicton latinesc, „Sequitur spectaculum mundi" și varianta sa în engleză „The show of the worldgoes on", sugerează că aspectele dezvăluite în roman sunt încă în plină desfășurare, iar problemele grave ale omenirii își mai așteaptă soluțiile...

Romanul se caracterizează printr-o dinamică a lecturii care, deși este complicată prin alternarea poveștilor și a planurilor temporale răsturnate, oferă o poveste captivantă și un segment interesant, grav și extrem de provocator al lumii postmoderne.

Prof. univ. dr. habil. Elena-Ana Iancu