Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
28 ianuarie 2026

Viitorul ministru al Educației și Cercetării urmează să fie stabilit vineri, 30 ianuarie, în ședința Biroului Politic Național (BPN) al Partidului Național Liberal (PNL), potrivit surselor Edupedu.ro.

Ședința Biroului Politic Național al liberalilor se va desfășura vineri pentru că prim-ministrul Ilie Bolojan este de la începutul săptămânii în vizită de lucru în Germania, iar joi are loc ședință de Guvern.



În acest moment, ministerul Educației și Cercetării este condus interimar de peste două săptămâni de prim-ministrul Ilie Gavril Bolojan, după demisia din 22 decembrie 2025 a lui Daniel Ovidiu David, întors rector la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Săptămâna aceasta ar trebui să fie propus noul ministru al Educației, potrivit declarațiilor premierului Ilie Bolojan. Pe 13 ianuarie, prim-ministrul a precizat, pentru TVR 1, că s-a mers pe varianta în care „până la sfârșitul acestei luni să venim cu o propunere pentru un ministru care să preia acest portofoliu al educației”.

„Demisia domnului ministru David s-a suprapus cu perioada de final de an, deci cu partea de sărbători. Aveam două posibilități: să găsim o formulă rapidă sau să recurgem la varianta clasică, existând un interimat. Am mers pe această a doua variantă, în așa fel încât până la sfârșitul acestei luni să venim cu o propunere pentru un ministru care să preia acest portofoliu al educației, în așa fel încât împreună cu ceilalți colegi din guvern să poată lucra la pregătirea bugetului care ar urma să fie adoptat în a doua jumătate a lunii februarie”, a precizat prim-ministrul, pe 13 ianuarie, pentru TVR 1.
Marți, 13 ianuarie, Guvernul a anunțat oficial, printr-un anunț de presă, că premierul Ilie Bolojan i-a transmis președintelui Nicușor Dan propunerea de revocare a lui Daniel David din funcția de ministru al Educației și Cercetării, ca urmare a demisiei, și preluarea interimatului de către prim-ministrul României.



În acest context, Iolanda Cătinean, președintele Sindicatului din Învățământ „Spiru Haret” Mureș, a declarat, pentru Edupedu.ro, că viitorul ministru al Educației trebuie „să fie o persoană care să dea dovadă de empatie, să-și iubească meseria de cadru didactic”. „În momentul în care tu, ca profesor, iubești ceea ce faci, nu poți să faci rău colegilor tăi”, a menționat aceasta.
Întrebat de ce crede că nu se înghesuie nimeni să preia Ministerul Educației și Cercetării, consilierul prezidențial pentru educație, Sorin Costreie, a afirmat că „în zona politică, sunt mulți care vor să fie acolo, la butoane, dar e important să fie cine trebuie și să-și asume ce are de făcut”. Declarațiile au fost făcute în emisiunea Info Edu, de pe 18 ianuarie.

Sorin Costreie a declarat în exclusivitate pentru Edupedu.ro, pe 13 ianuarie, că „nu se înghesuie nimeni” să fie ministrul Educației pentru că primează tăierile și reducerile și atunci e greu să faci lucruri cu impact pe termen lung. E nevoie de un ministru din sistem, dar cu soliditate academică.

Demisia ministrului Educației și Cercetării, Daniel-Ovidiu David, a fost anunțată public pe 22 decembrie și constatată oficial abia pe 14 ianuarie, după 23 de zile de amânare. Acum, premierul Ilie Bolojan spune că Guvernul speră ca „până la sfârșitul acestei luni (n. red. ianuarie 2026)” să vină cu o propunere pentru un nou ministru, invocând încă din 3 ianuarie discuții la PNL pentru găsirea unui titular.

Potrivit surselor Edupedu.ro, printre variantele luate în calcul de PNL și de premierul Ilie Bolojan pentru funcția de ministru al Educației și Cercetării, în discuțiile de la începutul lunii ianuarie, s-au aflat în ultima perioadă rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea – al cărui nume a suscitat însă numeroase critici privind acuzația de plagiat semnalată într-o anchetă publicată de Pressone.ro, semnată de Emilia Șercan – și consiliera de stat la Cancelaria prim-ministrului, Luciana Antoci, potrivit surselor Edupedu.ro; de asemenea, conform acelorași surse, la finalul lunii decembrie 2025 a fost vehiculat în PNL și numele Măriucăi Talpeș, variantă care a picat.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

28 ianuarie 2026

Știri
OFICIAL Din anul școlar 2026-2027, liceele pedagogice nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor / Noile specializări

De anul școlar viitor, liceele cu profil pedagogic nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial. Este vorba despre ordinul nr. 3008 din 8 ianuarie 2026, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar pedagogic. Potrivit regulamentului, noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.
Specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, care funcționează în baza Legii educației naționale nr.1/2011, nu se află în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, acesta fiind și motivul pentru care nu se mai organizează, din anul școlar 2026-2027, admitere pentru aceste specializări.
Art. 2. — „Pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, specializări care funcționează în baza Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, specializări pentru care nu se mai organizează admitere începând cu anul școlar 2026-2027, rămân valabile planurile-cadru și programele școlare aflate în uz la data admiterii și înscrierii elevilor de la aceste specializări în clasa a IX-a a studiilor liceale”, se arată în ordinul publicat în Monitorul Oficial.

În regulament se arată că noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.

Art. 2. — „(1) Unitățile de învățământ în care se organizează învățământ vocațional pedagogic sunt unități de învățământ liceal, care au capacitatea de a organiza procesul de predare-învățare-evaluare și practica pedagogică pentru specializările din cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, respectiv: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară”.

Ubi bene?... Ubi patria?... autor Valeria Bilţ

Semnal editorial în cadrul conferinţei „Siguranţa persoanei şi construirea capitalului social uman”

Ubi bene?... Ubi patria?... autor Valeria Bilţ

Încă de când m-am gândit la organizarea conferinţei „Siguranța persoanei și construirea capitalului social", astfel încât să petrecem o zi frumoasă împreună, să vorbim despre dezvoltarea capitalului uman prin interdisciplinaritate şi să încercăm să construim capital social prin perceperea, cunoaşterea şi dezvoltarea lumii materiale din jurul nostru, am dorit să asociez fiinţa umană cu puterea firii şi legea divină.

Totul a curs pe nevăzute fire, şi atunci când am stabilit data conferinţei şi după ce am avut câteva comunicări, pe tema proiectului, cu persoane dragi mie pe care le-am întâlnit cândva, în diferite etape ale devenirii mele.
Sunt bucuroasă că Valeria Bilț a acceptat să vină în Cetatea Aradului cu o carte pe care a semnat-o şi că am prilejul să semnalez apariţia romanului, în calitate de fostă elevă a Liceului Teoretic „Petru-Rareş" din Tîrgu-Lăpuş, unde autoarea contribuie la construirea capitalului social.
Iată, acum a sosit CLIPA în care vom cunoaşte un alt profesor ce îşi dedică viaţa transmiterii informaţiilor atât la catedră, cât şi prin comunicarea convingerilor şi fixarea propriilor experienţe în paginile unui roman.
Mă refer la romanul semnat de Valeria Bilţ, Ubi bene?...Ubi patria?... , un titlu raportat la dictonul latin „Ubi patria, ibi bene", roman apărut la Editura Grinta din Cluj-Napoca (martie, 2019), care  surprinde, cu un deosebit spirit de observație, experiențe de viață ce reprezintă, în primul rând, un semnal de alarmă pentru întreaga suflare a creștinilor de pe toate continentele. Romanului nu-i lipsesc nici cultivarea senzaționalului, nici interferența dintre realitate și ficțiune, nici scrierea despre modul cum a luat ființă romanul, nici amestecul de varii registre lingvistice și nici inserții de tot felul.
Desigur, mi-am propus să avem şi momente în care să reușim a ne opri să vorbim despre universalitate, globalitate, identitate globală, identitate biologică, identitate personală, despre legile pământului, scrise de oameni pentru pământeni, care se aplică pe un teritoriu bine delimitat de frontiere terestre, aeriene, maritime, păzite de oameni.
Dar, nu m-am gândit  că voi fi atât de impresionată examinând viaţa personală a altcuiva, viață concentrată în „amprenta  lăsată" încă de pe prima pagina a romanului. Cu permisiunea autoarei, Valeria Bilţ, citez dedicația: „Fiului meu, Horia-Valentin, emigrat prea curând în tărâmurile fără frontiere, rase, religii și politici...". De fapt, dedicația conține o poveste eludată, căci subiectul se dezvoltă pe alte planuri ale ideii de emigrație, eroina aflându-se între două secvențe ale propriei vieți, înainte și după pierderea fiului.
Lumile sunt apropiate, şi totuşi de neînţeles, momentele începutului şi sfârşitului biologic, de necontrolat, fiind mai presus de fiinţa umană, transmite autoarea încă de la începutul romanului, când momentul rugăciunii, al comunicării spirituale, al locului care oferă cadrul adecvat pentru a veni, pentru a fi în siguranţă, şi cândva pentru a pleca, ne aduce în atenţie „faţetele", dezrădăcinării  în căutarea unui  loc mai bun. Mesajul puternic de început, esenţial pentru înţelegerea parcursului fiinţei umane în veşnica sa emigrare în căutarea mult doritei linişti, este dublat de data de 10 august când debutează romanul, dar și când a început viaţa pământeană a autoarei.
„Mici emigrări" - „Mari emigrări"
Ubi bene?...Ubi patria?... este, evident, un roman al emigrării, ce cuprinde drama femeilor din Europa de Est, mână de lucru și prilej de prostituție în Europa de Vest. Faptul că romanul aflat în discuție nu e structurat în părți distincte și în capitole numerotate anume (cum era de așteptat), îi  lasă cititorului libertatea să-l împartă cum dorește, putându-se identifica două mari părți: Partea I, care coincide cu romanul „Mici emigrări", în care sunt surprinse istorioarele unora dintre femeile împinse de împrejurările vitrege din Europa de Est să plece la lucru, în Europa de Vest, unele fiind obligate să se prostitueze și să-și salveze mai apoi, cu greu, viața, ca în cazul Româncei Păcălite (personaj ce anticipează crunta întâmplare de la Caracal și urmează firul rețelei de trafic uman, internațional) - iar în partea a II-a este derulat romanul „Mari emigrări", realitatea inconfortabilă și amenințătoare a colonizării Europei cu musulmani. Liantul celor două părți este un bătrân preot italian care, intuind procesul de islamizare facilitat de politica obscură a imigrației, devine gazda ilicită a imigranților europeni, motiv care-l aruncă în mijlocul unui scandal mediatic, social și, în ultimă instanță, este obligat să suporte atât condamnarea penală, cât și puniția impusă de rigorile bisericești. Partea a doua se configurează pregnant pe dimensiunea documentară, într-o inspirată re-creare, redare și consemnare, prin intermediul reportajelor, interviurilor și al discursurilor politice, ca forme ale reacțiilor pe care țările europene le manifestă față de invazia de necontrolat a populațiilor ce nu aparțin Europei, dar care s-au instalat în zonele interzise autohtonilor.
 ,,Lebăda neagră"
Romanul se încheie simetric, cu descrierea momentului rugăciunii, ca acceptare a condiţiei umane raportate la procesul migraţiei, la transformările care pot să apară busc în viaţa omului, la perspectiva diametral opusă, emigrant versus persoană care speculează vulnerabilităţile celuilalt. Şi dacă mai apare „Lebăda neagră" posesoare a tripletei: raritate, impact extrem şi explicaţii (după ce s-a întâmplat), incertitudinea rămâne în procesul de evaluare a riscurilor asociate emigrării, a esenţei fiinţei umane.
Finalul romanului este ambiguu, prin mărturisirea Janei, personaj din roman: „Apoi, așa am auzit, că s-a stins, dar cine știe, poate mai trăiește..."referindu-se la venerabilul preot, supranumit „Padre Pio al servitoarelor", dar prezența unui dicton latinesc, „Sequitur spectaculum mundi" și varianta sa în engleză „The show of the worldgoes on", sugerează că aspectele dezvăluite în roman sunt încă în plină desfășurare, iar problemele grave ale omenirii își mai așteaptă soluțiile...
Romanul se caracterizează printr-o dinamică a lecturii care, deși este complicată prin alternarea poveștilor și a planurilor temporale răsturnate, oferă o poveste captivantă și un segment interesant, grav și extrem de provocator al lumii postmoderne.
Prof. univ. dr. habil. Elena-Ana Iancu

Trimite email
miercuri, 4 februarie 2026 la 00:04:30 Ora standard a Europei de Est