Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Un film cu numeroase valențe educative

“Podul către Terabithia”

Un film cu numeroase valențe educative

După multe căutări, am găsit un film adecvat unei ore de dirigenție la gimnaziu cu tema: “Adevărata prietenie din copilărie”. După vizionarea filmului devine ușoară discutarea temei orei de dirigenție prin exemple luate din film.

 Adaptare după romanul talentatei scriitoare Katherine Paterson, filmul "Podul către Terabithia" a apărut în 2007, ca o producție Walt Disney Pictures. Scriitoarea a găsit inspirația pentru roman după moartea tragică a unui prieten apropiat al fiului ei, micul David. Pentru a-și ajuta fiul să facă față durerii la o vârstă atât de fragedă, a scris cartea, care a câștigat Medalia Newbery în 1978. Cartea a fost citită în întreaga lume și a devenit un element de bază al programelor de lecturi școlare și al colecțiilor personale ale copiilor din întreaga lume. Podul către Terabithia (Bridge to Terabithia) a fost filmat integral în Auckland, Noua Zeelandă și este o poveste fantastică despre familie, prietenie și despre extraordinara putere a imaginației.
Este povestea unei prietenii de neuitat, între Leslie Burke (AnnaSophia Robb) și Jess Aarons (Josh Hutcherson), doi elevi de clasa a cincea care locuiesc într-un orașel dintr-o regiune rurală. Leslie este nou-venită în orășel. Ambii copii sunt niște singuratici, care nu se adaptează între ceilalți elevi de la școală. Viața lui Jess, speriată de umilințele și răutățile colegilor, este luminată de prietena care-i zâmbește și se așază lângă el. Evadând din viața complicată a celor mari, acești copii creează o lume imaginară, mitică, "Terabithia”, unde trec prin nenumărate aventuri. Pentru a pătrunde în acest regat imaginar, ascuns în inima pădurii, copiii trebuie să treacă o probă de curaj: să traverseze un râu, legănându-se cu o frânghie. Această traversare poate semnifica și trecerea într-o altă lume, mai bună, în lumea visurilor, unde calmul și liniștea sunt invadate doar dacă și când își doresc visătorii. Aici, ei își creează propria lume, dovedind că, având o minte larg deschisă, se poate realiza orice. E universul secret în care, așa cum declară Leslie, îți poți învinge spaimele. Totul e "să-ți ții mintea deschisă".
Prietenia celor doi se încheie în mod tragic cu moartea lui Leslie. Această experiență dureroasă îi provoacă lui Jess numeroase emoții profunde, sentimente amestecate de vinovăție (o salva dacă era de față) și mâhnire. În timp, susținut de forța și curajul pe care prietenia lui Leslie i le-a insuflat, Jess decide să construiască un pod spre Terabithia în amintirea ei și pentru surioara lui mai mică, May Belle.
 Podul către Terabithia se adresează și părinților. Cu toții am avut o "Terabithie" a noastră când eram copii, un locușor în care ne refugiam, departe de problemele lumii, departe de ororile de zi cu zi. Aveam o lume a noastră, a imaginației noastre. Filmul îți amintește ție, ca părinte, că ai tăi copii au nevoie nu numai de pâine, ci și de o vorbă de alint sau de încurajare. Îți amintește să acorzi fiecăruia dintre ei aceeași atenție, să-i arăți că-i iubești chiar dacă ești obosit după două slujbe. Îți amintește că și tu, copil fiind, tânjeai după un sărut de "noapte bună" și că e atât de simplu să-ți învelești copilul și să-i urezi "vise plăcute". Filmul în sine este o pledoarie emoționantă despre prietenie, inocență, vise, despre o lume pe care un suflet de copil și-o poate crea departe de necazurile vieții cotidiene.
Copiii își doresc să se facă și partea a doua a filmului în care Jess găsește în Terabithia o poartă a timpului și se întoarce în trecut să o salveze pe Lessie de moarte.
Să cultivăm bunătatea în copii!
Jean Jacques Rousseau spunea că "oamenii se nasc buni, societatea îi face răi".
(prof. Szabo Ioan, Tărcaia)

Trimite email

sâmbătă, 19 octombrie 2019