Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Cum să nu fiu mândru de străbunicul meu!

Faptele vorbesc!

Cum să nu fiu mândru de străbunicul meu!

Anul trecut, când străbunicul Paul a împlinit 90 de ani, mi-a dăruit un caiet în care a scris multe poezii care erau la modă pe vremea când avea vârsta mea, poezii pe care încă îi place să le recitească.

Dar a așternut pe hârtie și din tradițiile locului, mai ales din perioada Crăciunului, cu speranța că astfel se vor păstra și vor fi duse mai departe. Din pură curiozitate, am dorit să aflu mai multe despre viața și activitatea sa, și l-am tot întrebat de una de alta, precum în lectura ,,Bunicul" (de Barbu Ștefănescu Delavrancea), dar nu despre rândunele și cocori... Astfel am aflat că încă de mic îi plăcea să citească. A ajuns să citească mai toate cărțile din biblioteca școlii din sat. După cursurile școlii primare din satul natal, Sânlazăr, începute în 1937, a urmat și cursurile Școlii de Contabili Agricoli, de la Oradea, întemeindu-și o familie și încadrându-se apoi în muncă drept ajutor de contabil, apoi contabil și din 1965 contabil șef, iar din 1968 a fost ales președinte al CAP-ului, până în 1971 (perioadă în care s-au construit noi grajduri, pătule și solarii...).
,,Aventuri pe mare"
Perioada 1950-1953 a fost una plină de ,,aventuri pe mare", pentru că și-a îndeplinit serviciul militar la o unitate de marină din Constanța.
Pe durata întregii sale activități a participat la multe cursuri de formare care i-au oferit șansa de a călători, a dobândi cunoștințe și experiențe noi, și bineînțeles de a cunoaște mulți oameni și a lega prietenii.
Din 1971 până în 1983, a ocupat pe rând funcțiile de președinte, respectiv vicepreședinte al Consiliului Popular al comunei Chișlaz, ales fiind de cetățenii celor șapte sate care compun comuna.
,,Școală după școală"
În această perioadă a acordat o atenție deosebită educației, implementând un sistem inedit la acea vreme, un fel de ,,Școală după școală" (asta da viziune!). Astfel, după cursuri, elevii rămâneau la școală, mâncau, își făceau temele, se jucau, cei mai mici dormeau, astfel că părinții puteau să rămână la muncă până mai târziu sau să-și facă treburile prin gospodărie. În acest scop a fost încheiat un parteneriat între școală, C.A.P. și Consiliul Popular, C.A.P.-ul oferind în mod gratuit produsele alimentare pentru pregătirea mesei, iar Consiliul Popular (Primăria) a cumpărat paturi pentru cei mici și mobilier și plătea bucătăresele și supraveghetorii, astfel că totul era gratuit! Mai mult, a demarat construirea a două școli (cea din centrul de comună avea etaj), a unei grădinițe și a unui cămin cultural, iar celelalte școli și grădinițe (din satele aparținătoare comunei) au fost reparate sau extinse.
Gospodarii și interesul comun, pentru comunitate
Tot pe vremea sa, a fost construit un bloc cu șase apartamente, la parter având și un magazin. Blocul a fost destinat cazării profesorilor, medicilor și altor specialiști, care nu erau din comună. S-a mai construit o brutărie și un ștrand cu apă termală. Au fost asfaltate câteva străzi principale și s-au făcut trotuare betonate, iar pe unele străzi secundare s-a introdus iluminat public (cele principale erau iluminate), s-au construit câteva podețe și a fost introdusă linia telefonică în trei din satele comunei. Pentru construirea obiectivelor amintite, s-au confecționat peste 300.000 de cărămizi pe Valea Barcăului de către localnici, în prima fază, iar întreaga comunitatea a participat activ, sub formă de voluntariat, la ridicarea construcțiilor.
Asta democrație!
Am aflat și despre organizarea administrativă, despre organizarea muncii și împărțirea atribuțiilor, la bază stând întotdeauna consultarea cetățenilor comunei prin ,,deputații comunali" aleși câte unul la 25-30 de case, care participau activ la luarea deciziilor.
Cum să nu fiu mândru de străbunicul meu!
Andrei Paul Popovici

Trimite email

miercuri, 8 aprilie 2020