Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Noul ministru al Educației și Cercetării, Mihai Dimian, a depus jurământul la Palatul Cotroceni / Ministrul nu a adresat niciun discurs după învestire

Noul ministru al Educației, Mihai Dimian, rectorul Universității Ștefan cel Mare din Suceava, a depus jurământul la Palatul Cotroceni. Dimian a fost propus și validat, în unanimitate, pentru funcția de ministru al Educației și Cercetării, în urmă cu o zi, în cadrul Biroul Politic Național al Partidului Național Liberal. Amintim, funcția de ministru al Educației a fost vacantă mai mult de 2 luni după demisia lui Daniel David din 22 decembrie 2025.

Mihai Dimian, noul ministru al Educației și Cercetării, are ca cercetător scoruri medii la impactul activității științifice, obținute mai ales prin articole de grup apărute în publicații controversate, potrivit unei analize Edupedu.ro

Noul ministru al Educației, Mihai Dimian a depus jurământul la Palatul Cotroceni, la ora 16, după ce astăzi, președintele României, Nicușor Dan, a semnat decretul de numire.

Mihai Dimian este al 32-lea ministru în ultimii 36 de ani.

Ceremonia a fost una scurtă: după intonarea imnului, Mihai Dimian a depus jurământul, fără să țină vreun discurs.


Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
9 februarie 2026

Ilie Bolojan, despre restricțiile pentru copii pe rețele sociale: E o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine, va fi o discuție în perioada următoare / Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri

Premierul Ilie Bolojan și-a reafirmat rezervele exprimate săptămâna trecută cu privire la interzicerea accesului copiilor sub 15-16 ani la rețele sociale și a arătat, într-un interviu acordat luni seară Digi24, că „asta va fi o discuție care se va lua (sic!) în perioada următoare”. El a precizat, însă, cu aceeași ocazie că subiectul reprezintă „o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine”.
Întrebat dacă există cineva în guvern care să „preia proiectul cu rețelele sociale” și eventuale restricții pentru copii, conform dezbaterilor din țările europene și din România, el a spus că a „încercat să fie ponderat”.

Amintim că, săptămâna trecută, el spunea despre limitări pentru accesul copiilor la social media: E greu să iei o măsură dar care, dacă nu o poți spune în practică, mai bine nu o iei (sic).
În interviul pentru Digi 24, el a revenit asupra opiniei că părinții pot avea un rol mai puternic în „a încerca un dialog” cu copiii despre dezinformare și manipulare: „Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri. Nu spun în sensul supravegherii, dar în sensul de a-i lămuri, de a încerca un dialog cu ei, pentru a-i, oarecum, preveni vizavi de ce se întâmplă atunci când stai foarte mult pe rețele sau cum pot fi foarte ușor dezinformat și manipulat”.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

28 ianuarie 2026

Știri
OFICIAL Din anul școlar 2026-2027, liceele pedagogice nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor / Noile specializări

De anul școlar viitor, liceele cu profil pedagogic nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial. Este vorba despre ordinul nr. 3008 din 8 ianuarie 2026, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar pedagogic. Potrivit regulamentului, noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.
Specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, care funcționează în baza Legii educației naționale nr.1/2011, nu se află în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, acesta fiind și motivul pentru care nu se mai organizează, din anul școlar 2026-2027, admitere pentru aceste specializări.
Art. 2. — „Pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, specializări care funcționează în baza Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, specializări pentru care nu se mai organizează admitere începând cu anul școlar 2026-2027, rămân valabile planurile-cadru și programele școlare aflate în uz la data admiterii și înscrierii elevilor de la aceste specializări în clasa a IX-a a studiilor liceale”, se arată în ordinul publicat în Monitorul Oficial.

În regulament se arată că noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.

Art. 2. — „(1) Unitățile de învățământ în care se organizează învățământ vocațional pedagogic sunt unități de învățământ liceal, care au capacitatea de a organiza procesul de predare-învățare-evaluare și practica pedagogică pentru specializările din cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, respectiv: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară”.

,,Vizita mea în India - un schimb de experiență de neprețuit”

Convorbire cu doamna profesor Cristiana Vidican, despre vizita sa istorică efectuată în India

,,Vizita mea în India - un schimb de experiență de neprețuit”

Am fost invitați și ne-am bucurat să fim părtași la multe dintre succesele profesorilor de la Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna" din Oradea. Între nenumăratele proiecte derulate în cei 100 de ani de existență a instituției, cele cu India, Ungaria și Republica Moldova sunt de departe cele mai răsunătoare, care au ridicat mult, în ultimii ani, prestigiul acestei școli reprezentative.

Fiind provocat de doamna profesor Mirela Tanc și doamna profesor Cristiana Vidican, am asistat la întâlniri virtuale pe skype (în 26 septembrie 2016 și 7 octombrie... despre care am scris pe www. ovidan.ro și m-am minunat de relația pe care au stabilit-o Mirela și Cristiana cu profesori de top din India, pe care am avut bucuria să-i cunosc personal, o lună mai târziu, la Oradea. În India nu am ajuns, dar a fost Cristiana. Sosită în India, doamna profesor Cristiana a relatat în nenumărate episoade video, pe Facebook, ceea ce se putea spune în câteva cuvinte despre acele momente memorabile, unice în viața unui dascăl român.
În convorbirea noastră, însă, aveam să aflăm mult mai multe lucruri, rememorând un parcurs excepțional în dezvoltarea relațiilor dintre cele două școli și profesorii implicați în derularea proiectelor.
Cristiana, cum a început colaborarea voastră, a celor de la Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna", cu Kulachi Hansraj Model School din New Delhi din India?
Colaborarea Școlii Gimnaziale ,,Oltea Doamna" din Oradea cu prestigioasa instituție de învățământ Kulachi Hansraj Model School din New Delhi, India a început acum patru ani. Atunci, colega mea de breaslă, dna. prof. Mirela Tanc, îmi povestea despre un cadru didactic recunoscut pe plan internațional, profesor de matematică din India, ajuns în Top 50, cei mai buni profesori din lume, Rashmi Kathuria, care s-a arătat dornică de a avea o activitate împreună cu noi, din dorința de a ne cunoaște mai bine ca europeni, ca stil de viață, tradiții, obiceiuri, sistem de învățământ etc. Așa a luat naștere un proiect frumos - De la fereastra noastră - care s-a materializat în virtuale întâlniri pe skype, pentru ca, mai apoi să fim onorați să îi avem oaspeți în școala noastră pentru zece zile.
Îmi amintesc de acele momente, ale sosirii la Oradea a partenerilor indieni, în 4 noiembrie 2016, iar cele 150 de poze atașate la articolul ,,A fost deschisă o fereastră ,,pentru o prietenie de lungă durată între școlile și țările noastre" vorbesc și acum, de la sine, pe www.ovidan.ro, în graiul lor sugestiv, despre acele momente de glorie!
Cincisprezece elevi însoțiți de două doamne, profesoare ale KHMS, au văzut cum învață elevii din România, ce avem în comun, dar și ce ne diferențiază de procesul instructiv-educativ indian. În timpul petrecut la noi, aceștia au avut o agendă plină de activități din care nu au lipsit: vizite, excursii, asistarea la secvențe didactice oferite de elevii școlii noastre, workshopuri în care au făcut echipă cu elevii/ colegii lor din România ș.a. La plecare, ambele părți au stabilit o întoarcere a vizitei, în India, în anul următor. Din motive obiective, aceasta nu s-a concretizat, decât trei ani mai târziu, în perioada 8-17 noiembrie 2019.
Ce a fost la Oradea, am văzut, iar urmele se văd și astăzi și se pot afla accesând ovidan.ro.
Dorim, însă, să cunoaștem povestea Cristianei de a descoperi India!
Acum, vorbind la trecut despre vizita mea în India, țin să-i dau dreptate lui Mircea Eliade, care s-a arătat fascinat de tot ce cuprinde acest pământ, cu oameni și locuri, cu iz de mirodenii orientale, cu credințe greu de zdruncinat, care se păstrează ca niște legi nescrise, în ciuda trecerii atâtor secole....
Am așteptat mult plecarea spre ,,Indii", cu un amestec de sentimente: nerăbdare, emoție și curaj - călătoream singură -, dar toate împachetate frumos în dorința de a cunoaște mai mult, de a descoperi, de a învăța de la modele demne de urmat, care ocupă primele locuri în ceea ce înseamnă un top al educației, raportându-ne la rezultatele obținute de elevii indieni.
Dar ceea ce am văzut, vizitat și împărtășit acolo a fost peste așteptările mele. Nu mă voi opri la diferențele culturale, etnice, gastronomice, pentru că asta e o altă poveste, pe care aș putea-o depăna în zeci de rânduri. Mă voi opri la experiența educațională, la cunoștințele nou dobândite, pentru care am mers de fapt.
Reîntâlnirea cu doamnele profesor Rashmi Kathuria și Anita Chadha, cele care ne-au vizitat școala cu trei ani în urmă, a fost una extrem de emoționantă, era ca și când îți revedeai un prieten vechi după multă vreme, timp care nu a știrbit însă cu nimic din calitatea și valoarea acelei prietenii. La sosire, am fost așteptată la aeroportul din Dehli cu un banner mare, pictat manual și personalizat, cu numele meu, al școlii și al țării noastre. Eram atât de nerăbdătoare să aflu programul pregătit, ca un copil care așteaptă curios cadourile de la Moș Crăciun. A doua zi, am vizitat școala, Kulachi Hansraj Model School, instituție privată în care învață peste 6.000 de elevi de la ciclul primar la cel liceal. Primirea a fost una de excepție. Spuneam la un moment dat (celor care m-au întrebat ulterior) că nu știu cum se simte un președinte atunci când ajunge pe meleaguri străine, ce protocol se aplică, dar în cazul meu emoția și solemnitatea momentului au fost greu de descris în cuvinte. Un comitet de primire din care făcea parte doamna director Sneh Verma, m-au întâmpinat cu un Namaste tradițional, cu efectuarea aproape ritualică a unei binecuvântări simbolice de mulțumire că am ajuns cu bine, prin aruncarea de petale de flori, aplicarea unui bindi (punctul de protecție de pe fruntea femeilor indiene) și o ghirlandă de flori pe care am purtat-o în ziua respectivă. Am sădit apoi împreună un pom al prieteniei. E o tradiție a școlii să marcheze fiecare parteneriat/ schimb de experiență cu țări străine prin plantarea unui copăcel care să poarte numele școlii și țării invitate. În curtea școlii, aveam apoi să rămân din nou, pentru câteva minute, fără aer, când am văzut cum aproape trei sute de elevi, perfect încolonați, îmi transmiteau același Bun venit!, printr-un frumos program artistic. Ceea ce m-a frapat a fost ordinea și disciplina care domneau printre copii, o liniște deplină și un respect care îmi aminteau de anii când am fost eu elevă. Școlarii mă analizau cu o oarecare curiozitate; fără să mă facă să mă simt încurcată de atâția ochișori care mă scanau parcă de pretutindeni... cum sunt îmbrăcată, ce gesturi fac, cum vorbesc, ce răspund etc. Eu, zâmbind timid, eram fascinată de plecăciunea pe care o fac atunci când trec pe lângă tine, înainte de a ți se adresa, de un bun-simț și un cod al bunelor maniere care se poate descrie scurt și cuprinzător printr-un singur cuvânt: EDUCAȚIE.
I-am revăzut apoi pe o parte din elevii care ne vizitaseră țara și școala, alții fiind plecați la studii în străinătate. Am dat curs invitației de a mă întâlni cu membri ai Consiliului Elevilor, care erau pregătiți cu o sumedenie de întrebări despre țara noastră, despre curriculumul după care învățăm, ce fac copiii români în timpul liber, despre însemnătatea numelui școlii pe care o reprezentam cu atâta mândrie. La final m-au întrebat și de faimosul Dracula din Transilvania.
Am asistat la multe activități/ secvențe didactice, care mi-au întărit convingerea că aplicabilitatea noțiunilor teoretice este esențială. Lucrau pe proiecte, învățând unii de la alții, aveau activități comune cu elevi din alte școli, țări și continente. Am rămas fără cuvinte când am văzut cum știu să calculeze mintal, cu viteza unui calculator, folosind tehnica de calcul a Abacului Indian, cum reușesc să rezolve Cubul Rubik în mai puțin de jumătate de minut, cât sunt de creativi și de încurajați de dascălii lor să își argumenteze punctul de vedere, să descopere, să inventeze. Un alt aspect esențial a fost faptul că nu am avut nicio barieră lingvistică. Începând cu cei de la ciclul primar, toți stăpâneau limba engleză foarte bine, astfel încât să nu fie nevoie de un translator permanent. Mi-aș dori ca și elevii noștri să poată conversa așa.
Mi s-a propus apoi o lecție de gătit, căci erau copii care abia așteptau să afle mai multe despre ceea ce mâncăm noi, românii. Știind că ei sunt ovo-lacto-vegetarieni, am hotărât să le aduc două rețete pe care le puteau personaliza cum doreau: ghiveci de legume și salam de biscuiți. Lucrând pe echipe, fiecare a putut adăuga și condimenta după bunu-i plac. La ghiveci unii au adăugat și alte legume, mai exotice, și au pus tot felul de condimente, astfel încât, la degustare, aveam impresia că mănânc, de fiecare dată altceva. Același lucru s-a întâmplat și la salamul de biscuiți: au folosit tot soiul de arome și de ingrediente (semințe, alune, susan, mac, fructe lemnoase gen: caju, alune, fistic) încât fiecare gust era diferit.
Ca o coincidență, am prins, pe durata șederii mele, sărbătorirea Zilei Copilului, care în India este legată de numele și data nașterii unei importante personalități politice care a luptat foarte mult pentru dreptul la educație al copiilor. Am cântat, am dansat împreună cu ei, iar auzirea liniei melodice din celebrul film ,,Lanțul amintirilor" m-a întors în mod miraculos în timp, când urmăream frumoasele și lacrimogenele pelicule indiene. Am primit la final, în semn de apreciere o frumoasă plachetă (atât eu, cât și doamna director al școlii noastre Florina Musca și colega mea, dna. prof. Mirela Tanc, fără de care această experiență nu ar fi avut loc). Mi-a înmânat-o doamna director Sneh Verma, un om extraordinar, care, în ciuda staturii, a reușit să facă lucruri incredibile, stabilind legături cu sute de școli de pe tot globul pământesc. Vă puteți imagina cu câtă mândrie am pus România pe harta lumii, trasând o pănglicuță colorată de la noi până la ei.
Emoționant și înălțător. Nu te dezminți și nu ai putea fi decât tu însăți, așa cum te cunoaștem, fără mască, fără pretinse orgolii și vanități, sinceră și deschisă, un dascăl de top, o româncă de calitate care cucerește prin strălucire.
Ai avut parte și de ieșiri dincolo de granițele școlii?  
Am făcut și vizite, atât la templele lor, cât și la una din puținele biserici catolice, văzând că eu sunt creștină. Ne-am rugat la fel în ambele sălașe de cult, lucru care a dovedit, din nou, că avem atâtea în comun și în ciuda aparentă a diferențelor culturale, esența e aceeași.
Cum te-ai descurcat cu mâncarea lor?
Vreau să spun că m-au răsfățat cu tot felul de bunătăți home-made. Așa am văzut cât de bine cunosc beneficiile fiecărui condiment, pe care îl asociază cu grijă cu altele, dar totul foarte atent. Am realizat că fac din fiecare masă o ceremonie, o explozie de gusturi care sunt greu de explicat, deoarece unele condimente sau ingrediente nici nu se găsesc la noi. Ceea ce e foarte clar e faptul că mănâncă mult mai sănătos; lipiile sunt făcute cu făină integrală, coapte nu prăjite, plăcintele sunt umplute cu ingrediente selecționate cu grijă, mănâncă multă proteină vegetală, plină de vitalitate. Niciodată nu m-am simțit deranjată că am mâncat ceva care să fie mai greu de digerat. Remediile naturiste, bazate pe plante, în detrimentul oricărui medicament, îmi aminteau de bunicii și străbunicii noștri, de leacurile lor miraculoase care rezolvau natural orice problemă.
În concluzie, cu ce amintiri și impresii ai rămas?
Te-ai (re)întoarce în India, cu un alt proiect?
A fost o experiență pe care aș repeta-o cu drag oricând, pentru felul în care am fost tratată atât eu, cât și respectul față de țara noastră și școala pe care am reprezentat-o. Am înțeles că educația, cu obiectivele ei, ne unește, ne aseamănă foarte mult, ne face mai puternici și mai greu de manipulat. M-am întors din fascinanta Indie cu imaginea unor oameni extrem de respectuoși, prietenoși, calzi, cu zâmbet pe buze și senini în priviri, a unor copii care își tratează dascălii cu un respect extraordinar, cum mi-ar plăcea să văd și în țara mea, cu sacrul camuflat în profan. Tatuajele tradiționale cu hena, celebrele rochii Saree sau Kurty, sumedenia de brățări asortate cu îmbrăcămintea zilnică, bindi-ul pe care mi-l aplicam zilnic pe frunte, toate le-am pus la păstrare, frumos într-un cufăr al amintirilor pe care nu le voi uita niciodată.
M-aș reîntoarce oricând, cu mult drag, în India, conștientă fiind că avem multe de învățat. Sperăm ca relațiile noastre să dureze, iar proiectele să se dezvolte.
Mulțumim, Cristiana! Din ceea ce am văzut video, din ceea ce ne-ai povestim și din pozele pe care le publicăm, te putem felicita, din tot sufletul, pentru modul responsabil și înălțător în care ne-ai reprezentat, ca dascăl și ca român, ca ambasador de top al României!
Ovidiu Dan
Vedeți mai multe poze (90 de poze) în Galeria foto: ,,Vizita mea în India - un schimb de experiență de neprețuit”.

Trimite email
vineri, 13 martie 2026 la 22:55:01 Ora standard a Europei de Est

Poza zilei

Invitație
La încondeiat ouă
Muzeul Țării Crișurilor Oradea - Complex Muzeal, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor și Primăria Municipiului Oradea, organizează, cu ocazia sărbătorilor pascale, Atelierul de încondeiat ouă, dedicat școlarilor (7-19 ani), adulților și familiilor care doresc să se familiarizeze cu tehnica tradițională a acestui meșteșug...