Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
12 martie 2024

Peste 12.000 de profesori și aproape 170.000 de elevi și studenți, parte din proiectele educaționale ale organizației Școala de Valori, în cei 14 ani de activitate (P)
Într-o lume într-o continuă schimbare, Școala de Valori continuă și ea să își împlinească misiunea de a călăuzi tinerii să învețe să devină creatorii propriilor vieți. Cu o experiență de 14 ani în crearea de proiecte educaționale, Școala de Valori a impactat pozitiv viața celor aproape 170.000 de elevi și studenți, precum și a celor aproximativ 12.000 de profesori.
Școala de Valori este o asociație non-guvernamentală înființată în 2009, care și-a oficializat activitatea în 2010, începând cu proiectul GROW, acum cunoscut sub numele de growedu.ro. Începând cu anul trecut, asociația și-a extins misiunea și în Diasporă. L’école des Valeurs este primul avanpost Școala de Valori în spațiul european, cu scopul de a susține dezvoltarea personală și profesională a românilor care trăiesc în Diasporă: https://lecoledesvaleurs.eu/ .

Școala de Valori rămâne implicată în susținerea educației la nivel european și în implementarea de proiecte Erasmus Plus, cu accent pe integrarea tinerilor pe piața muncii, deoarece învățarea continuă centrată pe valori este cheia cu care tinerii pot să-și atingă sau, de ce nu, să își depășească potențialul maxim.

În decursul celor 14 ani, Școala de Valori a fost alături de elevii din școala primară la cei din liceele tehnologice sau teoretice, i-a susținut în procesul de alegere a traseului educațional și de carieră. Studenții au cunoscut procesul de transformare al proiectelor Școala de Valori și, acum, sunt gata să fie antreprenori sau angajați cu competențe antreprenoriale, care știu că locul lor este într-un domeniu care să fie în armonie cu abilitățile lor personale. Pentru că profesorii sunt cheia dezvoltării elevilor, Școala de Valori se implică în crearea unor experiențe educaționale unice, interactive și inspiraționale, care vizează nu doar formarea inițială dar și pe cea continuă, adresând competențele de care au nevoie pentru a lucra cu elevii contemporani.

Credem cu tărie în puterea oamenilor de autodepășire...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
4 februarie 2024

Statul plătește suplimentar 56 de universități de stat și particulare, în acest an, ca să formeze peste 32 de mii de viitori profesori. Cea mai mare creștere față de anul universitar precedent e la Universitatea din Oradea – 700 de locuri în plus

În anul universitar 2023-2024, statul vrea să formeze peste 32.200 de studenți care ar putea să devină profesori, potrivit datelor din ordinul ministrului Educației nr. 6.234/2023. Este vorba despre ordinul prin care a fost aprobată lista universităților cu programe de formare psihopedagogică. Numărul locurilor a crescut cu aproape 20% față de anul trecut, cu mențiunea că anul trecut în listă nu figura numărul de locuri pentru o serie de universități, iar o universitate particulară este nouă pe această listă – Universitatea „Tibiscus” din Timișoara, care primește 100 de locuri.
Amintim că 56 de universități vor organiza programe de formare psihopedagogică pentru profesori, în anul universitar 2023-2024. Acest lucru înseamnă că pot fi școlarizați 32.250 de studenți care vor să devină profesori.

În anul universitar 2023-2024, la fel ca în fiecare an, universitățile cu cei mai mulți studenți care pot fi școlarizați sunt următoarele:

Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca – 3.500;
Universitatea din București – 3.000;
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – 2.400;
Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București – 1.600;
Universitatea din Craiova – 1.500;
Universitatea din Oradea – 1.500;
Universitatea de Vest din Timișoara – 1.500;
Universitatea „Transilvania” din Brașov – 1.100;
Academia de Studii Economice din București – 1.000;
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu – 1.000;
Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava – 1.000;
În anul universitar 2022-2023, numărul maxim de studenți care au putut fi școlarizați a fost de 26.880. Creșterea cu 5.370 de studenți este influențată de faptul că pe lista de anul trecut în dreptul a 6 universități era afișat „N/A”. Dacă aceste 6 universități și-a menținut cifra de școlarizare pentru modulul psihopedagogic, atunci noutățile ar fi doar în dreptul Universității Tehnice de Construcți București, care primește 50 de locuri în plus, la Univeristatea din Oradea, care are o creștere de 700 de locuri și la Universitatea din Petroșani – 30 de locuri în plus.

Regulile de finanțare pentru universități prevăd că pentru un student la licență, care urmează modulul de pregătire pedagogică, instituția de învățământ primește cu 16% din alocația pentru finanțarea de bază pe student echivalent unitar mai mult decât pentru un student care nu urmează acest modul. Pentru un student la master, care urmează de regula modului II pedagogic, finanțarea este cu 32% peste alocația pentru finanțarea de bază pe student echivalent unitar.

,,Vizita mea în India - un schimb de experiență de neprețuit”

Convorbire cu doamna profesor Cristiana Vidican, despre vizita sa istorică efectuată în India

,,Vizita mea în India - un schimb de experiență de neprețuit”

Am fost invitați și ne-am bucurat să fim părtași la multe dintre succesele profesorilor de la Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna" din Oradea. Între nenumăratele proiecte derulate în cei 100 de ani de existență a instituției, cele cu India, Ungaria și Republica Moldova sunt de departe cele mai răsunătoare, care au ridicat mult, în ultimii ani, prestigiul acestei școli reprezentative.

Fiind provocat de doamna profesor Mirela Tanc și doamna profesor Cristiana Vidican, am asistat la întâlniri virtuale pe skype (în 26 septembrie 2016 și 7 octombrie... despre care am scris pe www. ovidan.ro și m-am minunat de relația pe care au stabilit-o Mirela și Cristiana cu profesori de top din India, pe care am avut bucuria să-i cunosc personal, o lună mai târziu, la Oradea. În India nu am ajuns, dar a fost Cristiana. Sosită în India, doamna profesor Cristiana a relatat în nenumărate episoade video, pe Facebook, ceea ce se putea spune în câteva cuvinte despre acele momente memorabile, unice în viața unui dascăl român.
În convorbirea noastră, însă, aveam să aflăm mult mai multe lucruri, rememorând un parcurs excepțional în dezvoltarea relațiilor dintre cele două școli și profesorii implicați în derularea proiectelor.
Cristiana, cum a început colaborarea voastră, a celor de la Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna", cu Kulachi Hansraj Model School din New Delhi din India?
Colaborarea Școlii Gimnaziale ,,Oltea Doamna" din Oradea cu prestigioasa instituție de învățământ Kulachi Hansraj Model School din New Delhi, India a început acum patru ani. Atunci, colega mea de breaslă, dna. prof. Mirela Tanc, îmi povestea despre un cadru didactic recunoscut pe plan internațional, profesor de matematică din India, ajuns în Top 50, cei mai buni profesori din lume, Rashmi Kathuria, care s-a arătat dornică de a avea o activitate împreună cu noi, din dorința de a ne cunoaște mai bine ca europeni, ca stil de viață, tradiții, obiceiuri, sistem de învățământ etc. Așa a luat naștere un proiect frumos - De la fereastra noastră - care s-a materializat în virtuale întâlniri pe skype, pentru ca, mai apoi să fim onorați să îi avem oaspeți în școala noastră pentru zece zile.
Îmi amintesc de acele momente, ale sosirii la Oradea a partenerilor indieni, în 4 noiembrie 2016, iar cele 150 de poze atașate la articolul ,,A fost deschisă o fereastră ,,pentru o prietenie de lungă durată între școlile și țările noastre" vorbesc și acum, de la sine, pe www.ovidan.ro, în graiul lor sugestiv, despre acele momente de glorie!
Cincisprezece elevi însoțiți de două doamne, profesoare ale KHMS, au văzut cum învață elevii din România, ce avem în comun, dar și ce ne diferențiază de procesul instructiv-educativ indian. În timpul petrecut la noi, aceștia au avut o agendă plină de activități din care nu au lipsit: vizite, excursii, asistarea la secvențe didactice oferite de elevii școlii noastre, workshopuri în care au făcut echipă cu elevii/ colegii lor din România ș.a. La plecare, ambele părți au stabilit o întoarcere a vizitei, în India, în anul următor. Din motive obiective, aceasta nu s-a concretizat, decât trei ani mai târziu, în perioada 8-17 noiembrie 2019.
Ce a fost la Oradea, am văzut, iar urmele se văd și astăzi și se pot afla accesând ovidan.ro.
Dorim, însă, să cunoaștem povestea Cristianei de a descoperi India!
Acum, vorbind la trecut despre vizita mea în India, țin să-i dau dreptate lui Mircea Eliade, care s-a arătat fascinat de tot ce cuprinde acest pământ, cu oameni și locuri, cu iz de mirodenii orientale, cu credințe greu de zdruncinat, care se păstrează ca niște legi nescrise, în ciuda trecerii atâtor secole....
Am așteptat mult plecarea spre ,,Indii", cu un amestec de sentimente: nerăbdare, emoție și curaj - călătoream singură -, dar toate împachetate frumos în dorința de a cunoaște mai mult, de a descoperi, de a învăța de la modele demne de urmat, care ocupă primele locuri în ceea ce înseamnă un top al educației, raportându-ne la rezultatele obținute de elevii indieni.
Dar ceea ce am văzut, vizitat și împărtășit acolo a fost peste așteptările mele. Nu mă voi opri la diferențele culturale, etnice, gastronomice, pentru că asta e o altă poveste, pe care aș putea-o depăna în zeci de rânduri. Mă voi opri la experiența educațională, la cunoștințele nou dobândite, pentru care am mers de fapt.
Reîntâlnirea cu doamnele profesor Rashmi Kathuria și Anita Chadha, cele care ne-au vizitat școala cu trei ani în urmă, a fost una extrem de emoționantă, era ca și când îți revedeai un prieten vechi după multă vreme, timp care nu a știrbit însă cu nimic din calitatea și valoarea acelei prietenii. La sosire, am fost așteptată la aeroportul din Dehli cu un banner mare, pictat manual și personalizat, cu numele meu, al școlii și al țării noastre. Eram atât de nerăbdătoare să aflu programul pregătit, ca un copil care așteaptă curios cadourile de la Moș Crăciun. A doua zi, am vizitat școala, Kulachi Hansraj Model School, instituție privată în care învață peste 6.000 de elevi de la ciclul primar la cel liceal. Primirea a fost una de excepție. Spuneam la un moment dat (celor care m-au întrebat ulterior) că nu știu cum se simte un președinte atunci când ajunge pe meleaguri străine, ce protocol se aplică, dar în cazul meu emoția și solemnitatea momentului au fost greu de descris în cuvinte. Un comitet de primire din care făcea parte doamna director Sneh Verma, m-au întâmpinat cu un Namaste tradițional, cu efectuarea aproape ritualică a unei binecuvântări simbolice de mulțumire că am ajuns cu bine, prin aruncarea de petale de flori, aplicarea unui bindi (punctul de protecție de pe fruntea femeilor indiene) și o ghirlandă de flori pe care am purtat-o în ziua respectivă. Am sădit apoi împreună un pom al prieteniei. E o tradiție a școlii să marcheze fiecare parteneriat/ schimb de experiență cu țări străine prin plantarea unui copăcel care să poarte numele școlii și țării invitate. În curtea școlii, aveam apoi să rămân din nou, pentru câteva minute, fără aer, când am văzut cum aproape trei sute de elevi, perfect încolonați, îmi transmiteau același Bun venit!, printr-un frumos program artistic. Ceea ce m-a frapat a fost ordinea și disciplina care domneau printre copii, o liniște deplină și un respect care îmi aminteau de anii când am fost eu elevă. Școlarii mă analizau cu o oarecare curiozitate; fără să mă facă să mă simt încurcată de atâția ochișori care mă scanau parcă de pretutindeni... cum sunt îmbrăcată, ce gesturi fac, cum vorbesc, ce răspund etc. Eu, zâmbind timid, eram fascinată de plecăciunea pe care o fac atunci când trec pe lângă tine, înainte de a ți se adresa, de un bun-simț și un cod al bunelor maniere care se poate descrie scurt și cuprinzător printr-un singur cuvânt: EDUCAȚIE.
I-am revăzut apoi pe o parte din elevii care ne vizitaseră țara și școala, alții fiind plecați la studii în străinătate. Am dat curs invitației de a mă întâlni cu membri ai Consiliului Elevilor, care erau pregătiți cu o sumedenie de întrebări despre țara noastră, despre curriculumul după care învățăm, ce fac copiii români în timpul liber, despre însemnătatea numelui școlii pe care o reprezentam cu atâta mândrie. La final m-au întrebat și de faimosul Dracula din Transilvania.
Am asistat la multe activități/ secvențe didactice, care mi-au întărit convingerea că aplicabilitatea noțiunilor teoretice este esențială. Lucrau pe proiecte, învățând unii de la alții, aveau activități comune cu elevi din alte școli, țări și continente. Am rămas fără cuvinte când am văzut cum știu să calculeze mintal, cu viteza unui calculator, folosind tehnica de calcul a Abacului Indian, cum reușesc să rezolve Cubul Rubik în mai puțin de jumătate de minut, cât sunt de creativi și de încurajați de dascălii lor să își argumenteze punctul de vedere, să descopere, să inventeze. Un alt aspect esențial a fost faptul că nu am avut nicio barieră lingvistică. Începând cu cei de la ciclul primar, toți stăpâneau limba engleză foarte bine, astfel încât să nu fie nevoie de un translator permanent. Mi-aș dori ca și elevii noștri să poată conversa așa.
Mi s-a propus apoi o lecție de gătit, căci erau copii care abia așteptau să afle mai multe despre ceea ce mâncăm noi, românii. Știind că ei sunt ovo-lacto-vegetarieni, am hotărât să le aduc două rețete pe care le puteau personaliza cum doreau: ghiveci de legume și salam de biscuiți. Lucrând pe echipe, fiecare a putut adăuga și condimenta după bunu-i plac. La ghiveci unii au adăugat și alte legume, mai exotice, și au pus tot felul de condimente, astfel încât, la degustare, aveam impresia că mănânc, de fiecare dată altceva. Același lucru s-a întâmplat și la salamul de biscuiți: au folosit tot soiul de arome și de ingrediente (semințe, alune, susan, mac, fructe lemnoase gen: caju, alune, fistic) încât fiecare gust era diferit.
Ca o coincidență, am prins, pe durata șederii mele, sărbătorirea Zilei Copilului, care în India este legată de numele și data nașterii unei importante personalități politice care a luptat foarte mult pentru dreptul la educație al copiilor. Am cântat, am dansat împreună cu ei, iar auzirea liniei melodice din celebrul film ,,Lanțul amintirilor" m-a întors în mod miraculos în timp, când urmăream frumoasele și lacrimogenele pelicule indiene. Am primit la final, în semn de apreciere o frumoasă plachetă (atât eu, cât și doamna director al școlii noastre Florina Musca și colega mea, dna. prof. Mirela Tanc, fără de care această experiență nu ar fi avut loc). Mi-a înmânat-o doamna director Sneh Verma, un om extraordinar, care, în ciuda staturii, a reușit să facă lucruri incredibile, stabilind legături cu sute de școli de pe tot globul pământesc. Vă puteți imagina cu câtă mândrie am pus România pe harta lumii, trasând o pănglicuță colorată de la noi până la ei.
Emoționant și înălțător. Nu te dezminți și nu ai putea fi decât tu însăți, așa cum te cunoaștem, fără mască, fără pretinse orgolii și vanități, sinceră și deschisă, un dascăl de top, o româncă de calitate care cucerește prin strălucire.
Ai avut parte și de ieșiri dincolo de granițele școlii?  
Am făcut și vizite, atât la templele lor, cât și la una din puținele biserici catolice, văzând că eu sunt creștină. Ne-am rugat la fel în ambele sălașe de cult, lucru care a dovedit, din nou, că avem atâtea în comun și în ciuda aparentă a diferențelor culturale, esența e aceeași.
Cum te-ai descurcat cu mâncarea lor?
Vreau să spun că m-au răsfățat cu tot felul de bunătăți home-made. Așa am văzut cât de bine cunosc beneficiile fiecărui condiment, pe care îl asociază cu grijă cu altele, dar totul foarte atent. Am realizat că fac din fiecare masă o ceremonie, o explozie de gusturi care sunt greu de explicat, deoarece unele condimente sau ingrediente nici nu se găsesc la noi. Ceea ce e foarte clar e faptul că mănâncă mult mai sănătos; lipiile sunt făcute cu făină integrală, coapte nu prăjite, plăcintele sunt umplute cu ingrediente selecționate cu grijă, mănâncă multă proteină vegetală, plină de vitalitate. Niciodată nu m-am simțit deranjată că am mâncat ceva care să fie mai greu de digerat. Remediile naturiste, bazate pe plante, în detrimentul oricărui medicament, îmi aminteau de bunicii și străbunicii noștri, de leacurile lor miraculoase care rezolvau natural orice problemă.
În concluzie, cu ce amintiri și impresii ai rămas?
Te-ai (re)întoarce în India, cu un alt proiect?
A fost o experiență pe care aș repeta-o cu drag oricând, pentru felul în care am fost tratată atât eu, cât și respectul față de țara noastră și școala pe care am reprezentat-o. Am înțeles că educația, cu obiectivele ei, ne unește, ne aseamănă foarte mult, ne face mai puternici și mai greu de manipulat. M-am întors din fascinanta Indie cu imaginea unor oameni extrem de respectuoși, prietenoși, calzi, cu zâmbet pe buze și senini în priviri, a unor copii care își tratează dascălii cu un respect extraordinar, cum mi-ar plăcea să văd și în țara mea, cu sacrul camuflat în profan. Tatuajele tradiționale cu hena, celebrele rochii Saree sau Kurty, sumedenia de brățări asortate cu îmbrăcămintea zilnică, bindi-ul pe care mi-l aplicam zilnic pe frunte, toate le-am pus la păstrare, frumos într-un cufăr al amintirilor pe care nu le voi uita niciodată.
M-aș reîntoarce oricând, cu mult drag, în India, conștientă fiind că avem multe de învățat. Sperăm ca relațiile noastre să dureze, iar proiectele să se dezvolte.
Mulțumim, Cristiana! Din ceea ce am văzut video, din ceea ce ne-ai povestim și din pozele pe care le publicăm, te putem felicita, din tot sufletul, pentru modul responsabil și înălțător în care ne-ai reprezentat, ca dascăl și ca român, ca ambasador de top al României!
Ovidiu Dan
Vedeți mai multe poze (90 de poze) în Galeria foto: ,,Vizita mea în India - un schimb de experiență de neprețuit”.

Trimite email
joi, 28 martie 2024, 22:55:30 Ora standard a Europei de Est