Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Prima zi de școală ... văzută prin ochii a două generații de elevi!

Un început „altfel”, în vremuri de pandemie!

Prima zi de școală ... văzută prin ochii a două generații de elevi!

Un înțelept spunea: „Fă Rai din ce ai!", în traducere liberă, încearcă să le oferi celor pe care îi ai în grijă tot ceea ce poți și știi mai bine, astfel încât să-i motivezi să revină cu drag la școală și a doua, a treia... și în ultima zi din semestrul doi... din iunie. Utopic... ar zice multă lume, care vede acest început de an școlar destul de anevoios și în culori șterse.

Dacă schimbarea „culorilor" nu vine de la noi, dascălii, ce pretenție putem avea de la niște școlărei și așa foarte emoționați pentru că azi (ieri, 14 septembrie 2020 - n.n.), au intrat pentru prima dată pe poarta școlii?
Pentru mine, fiecare an este altfel, văd și simt cum îmi cresc copiii de acasă..., azi termină o generație de cinci ani, pentru ca apoi, o alta să îi ia locul! Dar oare, chiar îi poate lua locul întru totul? Putem oare șterge cu buretele tabla sufletului ultimilor cinci ani, în care am investit atâtea sentimente, putem rearanja piesele pe tabla de șah pentru următorul joc într-o clipă? La care deget de la mână ai putea renunța? La niciunul, fiecare are rolul lui, este important fiecare în egală măsură... De aceea, azi, nu mă voi putea referi doar la noile albinuțe „descurcărețe"- căci din acest an suntem clasa pregătitoare D, fără a pomeni de ai mei zumzărei, care au avut azi prima lor oră de dirigenție, prima zi din ciclul gimnazial.
Dar, să începem cu începutul.... văzându-i pe cei mititei, așteptând nerăbdători să facă cunoștință cu doamna învățătoare, de care mulți au auzit doar, să vadă cu cine din grupă sau de la grădiniță au nimerit (la propriu) în clasă; m-am întrebat imediat, cu nostalgie, derulând în minte, dacă și cei de acum cinci ani, prima mea generație de cinci stele (cum îmi place mie să le spun) au fost tot atât de prichindei..., păream un Gulliver feminin, rătăcit într-o țară a piticilor... Și acești prichindei ajung să ne dea lecții de viață - au respectat cu strictețe regulile impuse de vremurile actuale: și-au păstrat măștile pe față, chiar dacă erau vădit incomodați de ele, s-au dezinfectat de câte ori a fost nevoie, au păstrat distanța dintre ei, nu și-au atins decât locul, băncuța și obiectele personale... adică au arătat adulților că nimic nu e imposibil. M-au impresionat cu dezinvoltura cu care au răspuns întrebărilor mele, de parcă ar fi găsit undeva și răspunsurile corecte la aceste întrebări, cu extraordinara lor putere de adaptare la nou... Ce mai! Niște adorabili care te molipsesc cu buna lor dispoziție, încât abia să aștepți să-i revezi. Și uite-așa, timpul a trecut pe nesimțite, iar cele două grupe de zumzărei au reținut din prima că „Sunt albinuțe zâmbitoare/ În clasa pregătitoare!". Tot ei au găsit o serie de atribute noii litere D: descurcăreți - am zis eu, deștepți, dinamici, drăgălași, dulci, dragi...au completat ei. M-am bucurat teribil să îi aud că ar mai fi vrut să stea, că prima zi s-a terminat prea repede!
Ajunsă acasă, am primit mesaje și telefoane de la cei care așteptau nerăbdători să îmi împărtășească, așa cum obișnuiam noi să facem în toate, cum a fost prima zi de gimnaziu, prima impresie lăsată de doamna dirigintă. Și pentru că nu reușeam să vorbesc cu toți, am hotărât pe loc să ne întâlnim virtual pe Zoom, pentru a ne vedea cu toții - intraseră și ei în serii separate, organizați în clase diferite... la școli noi, unii. Nu are rost să vă povestesc despre cât de emoționantă a fost revederea noastră, pentru că mă tem că nu mi-aș găsi cuvinte potrivite. Cert este că am reușit să creez o familie de prieteni, uniți, cu dor sincer unii de alții, fiecare așteptând să ne spună câte ceva de la prima oră de dirigenție. Ba mai mult, m-au întrebat cum s-ar putea numi prima oră de „dirigenție" cu doamna învățătoare? ...oră de „învățătorie"?!
Am depănat amintiri amuzante, din ciclul: Vă amintiți cum/când...? iar pentru „cunoscători" am putea da titluri sugestive pentru năzbâtiile făcute: Pantofii zburători, În căutarea dințișorului fermecat, Cum scoatem, prin magie, un dinte în două secunde?, Joaca de-a detectivul etc. Sinceritatea lor firească, emoția și bucuria revederii, cuvintele lor calde: „Sperăm ca și cei de acum să vă iubească așa cum vă iubim noi!", dorința de a ne face un obicei, de a ne întâlni on-line o dată pe săptămână o perioadă, toate acestea îmi întăresc convingerea că nu mi-am ales greșit profesia.
Eu vreau să le amintesc doar că am deplină încredere în echipa de învingători pe care am modelat-o; sunt convinsă că se vor adapta ușor în noul an și în noul ciclu de învățământ, respectând cele învățate: perseverență, conștiinciozitate, răbdare și atenție. Sănătate, succes și spor în toate, dragii mei copii deștepți, cărora le spuneam în urmă cu un an care este diferența dintre a avea cărți și a avea carte: „Una este să ai cărți/ Alta este să ai carte./ Însă, pe de altă parte,/ Dragii mei copii deștepți,/ Cine vrea să aibă carte/ Trece mai întâi prin cărți!"
Ei sunt, până la urmă, cartea mea de vizită!
Prof. Cristiana Vidican,
Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna"
Găsiți mai multe poze în Galeria foto: Prima zi de școală ... văzută prin ochii a două generații de elevi!

Trimite email

Pentru mai multe poze click aici

vineri, 18 septembrie 2020

Poza zilei

Câștigă o tabletă Smart!

La împlinirea a 20 de ani de activitate,
Universitatea Agora din Oradea organizează un concurs pentru elevii claselor a XII-a
Dacă ești elev în clasa a XII-a și dorești să câștigi o tabletă Smart, urmează cei trei pași:
1. Cere o recomandare dirigintelui tău.
2. Redactează un eseu-prezentare cu titlul ,,Dăruiește învățătură"!
3. Scanează sau fotografiază recomandarea și eseul și trimite-le pe adresa de email: agora20@univagora.ro.
Fii conectat! Fii învățat!
Și tu ai dreptul la educație!