„Drama românilor deportați din satul Livada și din Nordul Ardealului (1940-1944)” şi „Osemintele eroilor martiri de pe raza comunei Nojorid și a județului Bihor”
Joi, la Livada de Bihor, la 100 de ani de existență a localității, s-a desfășurat simpozionul
|
„Drama românilor deportați din satul Livada și din Nordul Ardealului (1940-1944)” şi „Osemintele eroilor martiri de pe raza comunei Nojorid și a județului Bihor” |
|
Ec. Ioan Chivari, fost primar, actualmente consilier local, a organizat joi (25 noiembrie 2021), la Căminul Cultural din Livada de Bihor, satul natal al consilierului, simpozionul „Drama românilor deportați din satul Livada și din Nordul Ardealului (1940-1944)" şi „Osemintele eroilor martiri de pe raza comunei Nojorid și a județului Bihor". |
|
|
| Invitații speciali ai manifestării au fost: lector univ. dr. Cristina Liana Puşcaş, doctor în istorie, col. (r.) dr. Constantin Moşincat, istoric militar și lector univ. dr. Augustin Ţărău, muzeograf. În cuvântul de deschidere, domnul ec. Ioan Chivari, inițiatorul unui ciclu de acțiuni evocatoare dedicate marcării și cinstirii centenarului satului Livada, a mulțumit distinșilor invitați, dar și consătenilor, precum și oficialităților prezente, foști și actuali senatori și deputați, prieteni de la ,,Vatra Românească", primari și consilieri, prefecți sau inspectori școlari generali... ,,Onorată asistență, dragi consăteni, dați-mi voie să vă mulțumesc pentru prezență. Trăim astăzi un moment special în viața satului nostru. Este primul simpozion organizat în satul Livada de Bihor, dedicat în bună parte istoriei satului nostru. Sunt bucuros că ați răspuns invitației noastre și vă mulțumesc tuturor pentru acest gest. Ce vom afla noi astăzi aici sunt clipe de aducere aminte a unor momente frământate din istoria satului nostru. Sunt clipe de cinstire pentru cei mai vârstnici din sat care au suferit doar pentru că erau români... Ce cred eu despre tematică și ce doresc eu să aflu de la invitații noștri. După părerea mea, Dictatul de la Viena, din august 1940, este o pată veșnică pe obrazul elitei românești din acea perioadă. La 81 de ani de la Dictatul de la Viena, rămâne fără un răspuns concludent întrebarea: Trebuia România să cedeze Ardealul de Nord în favoarea Ungariei, fără să tragă un foc de armă? În continuare , vorbitorul a arătat ce a făcut personal ,,pentru a le apăra interesele celor 396 de ființe deportate" din satul natal (,,în sală fiind prezenți și deportați care au 88 de ani, 86, 85 de ani"). Prima mea intervenție a fost o Scrisoare deschisă, în 2001, adresată prim-ministrului de atunci, Adrian Năstase și prefectului județului. În numele locuitorilor din satul Livada, le explic că în urma Dictatului de la Viena, satul Livada, pe-atunci purtând denumirea de Regele Ferdinand, a fost ocupat de trupele horthyste, care au instaurat administrația maghiară. În octombrie 1940, cu o singură excepție, toată populația satului a fost expulzată peste linia de demarcație stabilită la Viena. Expulzarea s-a făcut în condițiile în care românii nu au putut lua cu ei decât câteva haine și hrană... Conform Ordonanței din 1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate, iar cei deportați nu figurau! De aceea, am lansat un strigăt de durere în numele celor 396 de oameni deportați, să-și primească drepturile" (...). La insistențele noastre, și deputații noștri, de exemplu deputatul Popa Cornel, cunoscând situația satului Livada, s-a bătut și a susținut în Parlamentul României să-și primească pensie și cei 396 de oameni deportați. Legat de eroi, ce am făcut noi. În perioada cât am fost primar, împreună cu școlile, cu parohiile, am întreținut mormintele, le-am pus flori și am împrejmuit cimitirele (...). Vreau să vă spun că în comuna Nojorid sunt trei gropi comune cu eroi, în cea din Leș sunt 388, în cea din Păușa - 221, iar la Chișirid - 223; deci peste 800 de eroi în cele două războaie mondiale își dorm somnul de veci în cele trei gropi comune". În memoria acestor eroi, de patru ani, domnia sa, împreună cu col (r.) dr. Constantin Moșincat și sculptorul Paina Dumitru, a acționat pentru sensibilizarea oficialităților județene în a acorda sprijin pentru derularea unor proiecte, precum: amenajarea Parcului istoric al cazematei și a unui Panteon al eroilor căzuți la datorie; refacerea unei cazemate, cu dotare completă; un Centru info-turistic, format din săli de proiecție și documente video tematice; un Complex cultural-sportiv recreativ; circuitul cazematelor pe bicicletă în toate satele comunei și în Oradea, iar parcul să fie inclus în programul ,,Școala altfel". Și mai are pe suflet și în plan dl economist Ioan Chivari să susțină financiar (din indemnizația sa de consilier) doi studenți masteranzi de la Universitatea din Oradea să se documenteze la Arhivele Naționale din București pentru a scrie lucrări de cercetare pe tema deportaților și eroilor din Livada și din județul Bihor. Lucruri cutremurătoare Răspunzând întrebărilor puse de domnul ec. Ioan Chivari, domnul muzeograf dr. Augustin Ţărău s-a referit, pentru început, la situația României în preajma Dictatului de la Viena. Potrivit unor istorici și cercetători, se vehiculează ideea că ,,Primul Război Mondial nu s-a terminat odată cu Conferința de pace de la Paris, și cum că Al Doilea Război ar fi o continuare. A fost o pace imperfectă, care a lăsat o serie de lucruri nerezolvate (...). Prin Dictatul de la Viena, noi, Bihorul am pierdut în Plasa Aleșd - 39 de localități, în Plasa centrală, Oradea - 33, Marghita - 44, Salonta - 10, Săcuieni -11, Sălard - 29, Tileagd - 17. Intră în componența Ungariei 185 de localități, cu o populație de 322.331 de locuitori. Trebuie să amintesc că Bihorul, multă vreme, a fost cel mai mare județ din Ungaria, și pe vremea Austro-Ungariei... Noi am fost ducat, am fost țară... Pierdem 82 de circumscripții notariale cu 182 de comune rurale. Nouă ne mai rămân în partea românească a Bihorului 238 de comune rurale, plus comuna urbană Beiuș. Dincolo, pe vremea respectivă, doar Salonta mai era oraș (...). Până în octombrie 1941, s-au înregistrat la Binș (Beiuș) 11.257 de refugiați, toți bihoreni". ,,De la daci, avem o moștenire testamentară"... după cum aveam să aflăm din cuvântul istoricului militar col (r.) Constantin Moșincat. ,,Câmpul de luptă a fost deschis de prietenul Augustin Țărău... În opinia mea, toți cei care au suferit o rigoare, anume, în acele timpuri, trebuie considerați eroi. Pentru că eroi au fost strămoșii noștri alungați de la vetrele lor și s-au întors înapoi la vetrele lor. Au reclădit de fiecare dată în decursul istoriei milenare de câte ori a trebuit (...). De la daci avem o moștenire testamentară și care spune că țara trebuie lăsată întreagă urmașilor și care mai spune despre acest spirit al nostru nemuritor; nemuritor, pentru că ne considerăm că suntem pe veci stăpâni pe aceste teritorii (...). 1940 a fost un an nodal pentru istoria acestor locuri... Și îi răspund domnului Chivari la întrebare: Avea regele dreptul să cedeze? NU! este răspunsul meu. Și se bazează pe Constituția pe care Carol a făcut-o în 1938, în februarie, pe care a adoptat-o și care spune: ,,El, regele, capul oștirii, este dator a ordona armatei să se bată". Ei, bine, Carol nu a făcut acest lucru... Apoi, actul de la 23 august 1944 este un act de eroare politică, extraordinar de păguboasă, din nou, pentru Armata Română și pentru poporul român... În aceste condiții, Armata Română ce pățește: 170.000 de oameni sunt arestați. Am mărturia unor veterani de război din acele vremuri. De patru ori, a fost luat prizonier de la Iași și până la Galați (...). Am călătorit prin multe arhive, am descoperit acolo spiritul locului și spiritul oamenilor. În Al Doilea Răzbui, după povestea cedării fără luptă, vine vestea întoarcerii armelor, în 1944. Într-o carte, 30 de zile în fața morții. Bătălia pentru Oradea. Așa s-a întâmplat ca în gropile comune, în care sunt feciori de-ai noștri, sunt din Divizia Tudor Vladimirescu, despre care eronat s-a spus că a fost o divizie de voluntari bolșevici. NU! Au fost toți soldați români recrutați din Armata a III-a, care fusese încercuită, a generalului Lască... Rostul nostru este, chiar în vorbirea mea de astăzi, este acela de a reconstitui această pagină glorioasă. De a ne închina în fața lor și de a face ceva pentru acești eroi", a conchis istoricul militar. ,,Mie îmi revine partea cea mai grea din Istoria României", a adăugat domnișoara dr. Cristina Liana Puşcaş, să vă spun câteva cuvinte, pentru că perioada pe care eu o cercetez este perioada închisorilor comuniste. Cu siguranță războiul, deportările au fost foarte grele, dar mai greu ca cei care au trecut prin închisorile comuniste, care au suferit, care au murit în perioada anilor '50-60, în Gulagul românesc, nu este mai grea decât aceasta (...). Județul Bihor, prin numărul mare de deținuți politic, care au ajuns în închisorile comuniste, se află pe locul 10, în această listă a suferinței... Copiii care vin la mine, la Memorial, mă întreabă: Ce lucruri rele au săvârșit acești deținuți? NU! Acești oameni au luptat pentru demnitate, au luptat pentru credință, au luptat pentru un ideal... Poveștile tuturor celor care au trecut prin închisorile comuniste din România sunt înfiorătoare. Este perioada cea mai neagră din Istoria României, din punctul meu de vedere", e de părere domnișoara lector univ. dr. Cristina Liana Pușcaș. Sâmbătă, ora 11.00, o reconstituire de foc la Cazemata Tecuci de la Nojorid A urmat o sesiune de întrebări, în care a avut intervenție, punctual, domnul deputat Popa Cornel, pe problema deportaților din Livada, așa după cum arătase în cuvântul său și domnul economist Ioan Chivari. De la domnul col. (r.) dr. Constantin Moșincat, am aflat că sâmbătă (27 noiembrie), de la ora 11.00, la Nojorid (prima stradă pe stânga), până la pădurea Nojorid, acolo sunt cazemate; la cazemata din pășune, care se numește Tecuci, va avea loc o manifestare, la care Garnizoana Oradea va face și o reconstituire de foc, iar la ora 13.00, la Apateu, la Cazemata ,,Regina Maria", va fi organizată o expoziție foto-documentară. Ovidiu DanVedeți mai multe poze (54 de poze) în Galeria foto: „Drama românilor deportați din satul Livada și din Nordul Ardealului (1940-1944)” şi „Osemintele eroilor martiri de pe raza comunei Nojorid și a județului Bihor”. |
|
|
|
miercuri, 19 august 2026 la 03:33:15 Ora de vară a Europei de Est
|
|
