Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Centenarul nașterii părintelui arhimandrit Ioan Iovan

(26 iunie 1922 - 17 mai 2008)

Centenarul nașterii părintelui arhimandrit Ioan Iovan

Silviu Cornel Iovan s-a născut la 26 iunie 1922, în satul Husasău de Criș, jud. Bihor, în familia preotului ortodox Gavril Iovan, participant la Marea Adunare de la Alba Iulia.

Preot în Surduc (1918-1920), Husasău de Criș (1920-1941), Fughiu (1941-1956) și învățător la Școala din Săbolciu, părintele Gavril Iovan și soția sa, Maria Teaha, au fost binecuvântați cu opt copii, din care șase au rămas în viață: Minerva, căsătorită cu preotul din Ianculeşti Gh. Munteanu; Tiberiu, căsătorit cu Aurora Dronca, fiica preotului din Ianoşda; Viorica, căsătorită cu preotul Ghe. Laurenţiu; Aurel, mort în 1957; Victoria, căsătorită cu preotul din Sărand Iosif Bonta şi Silviu Cornel, devenit ulterior arhimandritul Ioan Iovan şi duhovnicul de la Vladimireşti şi Mănăstirii Recea.
Silviu Cornel Iovan a urmat primele trei clase primare în satul natal, apoi, între anii 1934-1942, a frecventat cursurile Liceului „Emanuil Gojdu", devenit după cedarea Ardealului, Liceul „Szent Laszlo" din Oradea. S-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj, după încheierea războiului, în anul trei de studii, a fost numit secretar al facultății și profesor la școala de cântări bisericești. În anul 1946 și-a susținut examenul de licență la Sibiu, absolvind și Seminarul Pedagogic Universitar de doi ani de la Cluj. În același an, Silviu Cornel s-a înscris la doctorat la catedra de dogmatică a părintelui Dumitru Stăniloaie, în paralel frecventând și cursurile Facultății de Drept de la Cluj.
Fiu duhovnicesc al lui Arsenie Boca, acesta îl invită pe tânărul Silviu Cornel să se călugărească. Pe data de 26 mai 1948, a fost hirotonit, de către Episcopul Ortodox al Oradiei Nicolae Popoviciu, ca diacon celib. Până la data arestării, 30 martie 1955, a slujit la Mănăstirea Vladimirești, fiind duhovnicul acestei instituții monahale. În contextul prigoanei ateiste, predicile părintelui Ioan Iovan, care atrăgeau până la 30.000 de credincioși, au deranjat autorităților comuniste. Mai mult, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a transmis o circulară către eparhii pentru a limita afluența spre Vladimirești.
Părintele a semnat pe 25 ianuarie 1955 un memoriu de protest. „[...] Ieșiți și scoateți Biserica din «căldicel». [...] ori ne judecați, ne condamnați și pe urmă, după cum ați mărturisit, «puneți mâna pe telefonul securității» și «veniți cu tancul» să asemănați Vladimireștiul cu pământul", atrage atenția părintele Ioan Iovan în Memoriu. La nicio lună, pe 21 februarie 1955, părintelui i se transmite Sentința de caterisire și excludere din monahism. Lucrurile nu s-au oprit aici, în noaptea de 29 spre 30 martie 1955, trupele de securitate au invadat Mănăstirea Vladimirești arestându-l pe părintele Iovan, și parte din măicuțe.
A fost încarcerat la Penitenciarul Galați, apoi închis în subsolul Ministerului de Interne. „Din cauza frigului și a curentului din celulă, mi-am pierdut toți dinții buni". Pe 5 decembrie 1955, Tribunalul Militar Teritorial București a pronunțat Sentința nr. 1655, condamnându-l, inițial, la muncă silnică pe viață pentru favorizare la crimă de acte de teroare. În descrierea faptei se menționează că „Iovan Corneliu Silviu, preot la Mănăstirea din Tudor Vladimirescu, și-a manifestat ostilitatea sa față de regim prin predicile și cuvântările pe care le ținea [...], fie în mod fățiș, fie folosind cuvinte cu două tăișuri [...]".
La Penitenciarul Galați, contractează un T.B.C., ganglionar, iar din cauza mizeriei și frigului, i-au crăpat mâinile la os. Părintele Ioan și-a cusut pe spatele maieului antimisul, ceea ce timp de 12 ani, cât a stat închis, i-a permis să slujească Sfânta Liturghie zi de zi. „Nu a lipsit nici o zi să oficiez Sfânta Liturghie. Cu ajutorul plantoanelor (deținuți de drept comun), primeam o sticluță de culoare închisă pe care scria vin tonic, care în realitate conținea vin adus clandestin de aceștia. Antimisul îl aveam cusut pe spatele maieului. Potirul era o cutie de medicamente din ebonită, sfințită", a mărturisit părintele. A fost transferat la Văcărești, apoi la Jilava, după care ajunge și la Gherla. Înainte de eliberare, a mai trecut prin închisorile de la Bacău și Aiud.
Pentru a-și proteja familia de la Oradea, s-a stabilit la București, aici s-a bucurat de sprijinul inginerului Maria Chichernea, actualmente stareţa Cristina Stravofora. În urma unui memoriu, i s-a ridicat caterisirea pe data de 26 iunie 1979. Astfel, părintele Ioan Iovan a fost trimis la Mănăstirea Cernica, slujind aici o dată pe săptămână. Mai apoi, a slujit 12 ani la Mănăstirea Plumbuita. În toamna anului 1991, i se deschide o nouă cale: întemeierea Mănăstirii Recea, din comuna Ungheni, lângă Târgu Mureș.
A plecat la cele veșnice la data de 17 mai 2008.
Dr. Cristina Liana Pușcaș, muzeograf Muzeul Țării Crișurilor Oradea - Complex Muzeal, secția Muzeul Orașului Oradea

Trimite email
joi, 14 mai 2026 la 10:45:43 Ora de vară a Europei de Est

Poza zilei

Invitație

Fabienne Erni (Eluveitie, Illumishade)
duminică, 17 mai, ora 21.00
la Hard Rock Cafe, București