Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Astăzi, 13 august, vă facem cunoștință cu... Raven

Întâlnire cu fiii comunei Tulca (serial); episodul Întâlnire cu un scriitor

Astăzi, 13 august, vă facem cunoștință cu... Raven

Sâmbătă și duminică (20 - 21 august 2022), va fi mare sărbătoare în comuna Tulca, după cum am aflat de la domnul primar, ing. Daniel Avrămuț. Primăria Tulca și Consiliul Local organizează o întâlnire de suflet cu fiii comunei, prima ediție!

Cu siguranță că mulți tineri au citit... Raven. În serialul nostru special de astăzi, vom respira o poveste cu și despre Sara Selejan, scriitor printre studenți, o ființă deloc obișnuită să se conformeze unor tipare menite să-i îngrădească exuberanța, imaginația și creativitatea.
,,În toate prezentările autorilor de pe cărți am văzut aceleași lucruri: căsătorit/ă, trăiește alături de soțul ei/soția lui, împreună cu un copil și un câine, a absolvit universitatea... etc. Cred că mie nu mi-ar putea crea nimeni o descriere de genul acela. Ce ar avea de spus?
„Studentă, scrie, citește câteva zeci (uneori, când nu scrie atât de mult, chiar o sută) de cărți pe an, ascultă muzică aproape în fiecare moment al zilei și bea mai multă cafea decât ar trebui". Poate pentru că am avut o viață cât s-a putut de simplă. Am prins acei ani în care știam că, dacă intram în casă să mănânc, existau șanse să nu mai ies să mă mai joc în ziua respectivă. Știți vorba aceea: „Nu merg acasă, că nu mă mai lasă să ies". Nu m-am priceput niciodată să mă prezint, dar unii oameni consideră că știu să spun povești. Deci, azi o să vă spun un fel de poveste care începe așa: Clasele primare și gimnaziale le-am făcut în comuna Tulca, de unde și scriu acum asta. Prin clasa a șaptea am făcut cunoștință cu cititul, când obișnuiam să împrumut cărți de la fostul profesor de geografie și istorie, ceea ce consider că a avut un impact asupra mea.
Poate că, dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu m-aș fi apucat de citit niciodată astfel încât să devină o rutină, o parte din mine la care nu aș mai putea să renunț. Tot în anul respectiv am început să scriu. La început poezii, apoi primele 20 de pagini din ceva ce se presupunea că avea să fie un roman, însă nu a mai ajuns la forma finală. S-ar putea să mai am acele pagini - scrise de mână - pe undeva printre lucruri. Pe atunci nu consideram scrisul nici măcar un vis. Era doar un mod prin care îmi ușuram mintea de atâtea idei. Am reușit cumva să le țin departe de mine până în primul an de liceu. Am absolvit un profil de matematică - informatică intensiv engleză.
Mulți ar crede că există o contradicție între două zone complet diferite - una reală și una umană. Ați fi surprinși cât de bine poți scrie un capitol după ce rezolvi o integrală la matematică. Liceul a fost o perioadă importantă când a venit vorba de scris. În primul an am dat de această aplicație unde oricine poate să-și scrie cărțile și își poate crea o comunitate de cititori minunați. Nimeni nu știa că sunt eu la început. Mi se părea mai în siguranță așa pentru mine. Și mă simțeam mai comod. Am scris prima variantă a primei mele cărți în acel an.
Avea 10.000 de cuvinte. Am șters-o când avea foarte puține lecturi pe platformă din cauza unui sentiment care nu-mi dădea pace. În 2020, când toată lumea a fost nevoită să stea în case și am avut prima jumătate de semestru online, am avut șansa să reiau acele 10.000 de cuvinte și să le rescriu. Puțin știam că din ele se vor face 120.000 și că vor forma primul meu roman „Ploaie grea", cartea care mi-a adus cei mai frumoși cititori.
Când am terminat-o de scris, alte două personaje nu m-au lăsat în pace. Continuau să-mi bântuie mintea și am zis că aș putea să le dau o șansă. Așa că, acela a fost momentul (cuvântul acesta se va repeta de multe ori din anumite motive și vom vedea de ce) în care am început povestea unui alt personaj din „Ploaie grea". Am scris primele capitole, dar lucrurile nu mai funcționau cum am crezut că vor funcționa. Asta m-a făcut să cred că mi s-au terminat cuvintele și că nu voi mai putea spune vreo altă poveste vreodată. Exact când am vrut să închid aplicația Pinterest, o aplicație unde obișnuiesc să salvez mii de poze care mă ajută să scriu uneori, am văzut un citat: „There is someone in my head, but  it's not me".
Într-o traducere: „Am pe cineva în mintea mea,dar nu sunt eu". Atunci a fost momentul în care am găsit cuvintele potrivite și în care un băiat a intrat pe o ușă în mintea mea, întârziind la o oră de istorie în liceu. A fost tot ce aveam nevoie ca să pot scrie  povestea unui personaj ce avea să poarte numele de Raven și să mă ajute să ajung unde sunt azi. Așa că, am lăsat continuarea acelei serii și am scris povestea lui. Nu aveam așteptări mari. Mă bucuram doar să știu că încă mai aveam cuvinte ca să mai pot spune alte povești. Că s-a întâmplat ca cititorii să-l îndrăgească, a fost cu totul altceva. Ceva neașteptat, dar care a meritat din plin. Am finalizat povestea lui în vara respectivă și am rescris-o de la 0 pentru mine, simțind că aș fi putut să spun povestea mai bine. Imediat după aceea am început să primesc mesaje de la cititori în care îmi spuneau că vor mai mult, că își doresc o continuare. Mi-am zis: poate cândva. Știam că anul  următor școlar era chiar ultimul din liceu și că aveam un examen important. Mi-am fixat prioritățile și, când mai aveam timp, mă întorceam la volumul II din seria menționată anterior la care am scris până prin ianuarie, anul trecut când am și finalizat-o. Raven îmi mai bântuia mintea uneori, însă l-am lăsat să stea cu alte personaje din mintea mea care-și așteptau rândul. A urmat anul 2021 în care nu am mai scris nimic până în ziua în care am dat ultima probă a examenului de Bacalaureat.
Ei bine, de aici începe partea interesantă. Cred că era începutul lunii iulie când am luat primul volum din Raven, l-am mai recitit o dată, am mai adăugat/șters paragrafe și l-am trimis la editură spre finalul lunii august. Câtă vreme așteptam un răspuns m-am ocupat de ce aveam nevoie pentru a aplica la facultate și mi-am spus că nu am nimic de pierdut dacă încerc să scriu o continuare. Și am scris și am tot scris, iar nu la mult timp am primit un mail în care mi se spunea că manuscrisul a fost acceptat. Lunile care au urmat au trecut repede.
Facultatea am făcut-o atunci în mediul online, zilele treceau și m-am trezit în luna decembrie, când am ales coperta și am primit manuscrisul tehnoredactat cu niște detalii minunate.
Mai departe lucrurile au decurs așa: februarie - sesiunea (nu am scris nimic), au mai urmat câteva luni de online în care primeam multe poze și mesaje frumoase de la cititori, trăind momente frumoase admirând pozele și citind recenziile lor. Totuși, mi se părea ireal. De la a scrie pe o aplicație online, la a semna cărți în librării? Ce mi s-a părut cel mai real a fost un moment în care, după ce am început facultatea fizic și am început să folosesc trenul ca mijloc de transport mai des, am văzut o persoană citind Raven în fața mea, fără să știe că eu eram cea care a scris cartea. Am păstrat tăcere, aruncând un ochi din când în când la reacțiile ei. Am încercat să relatez ultimul an și jumătate din viața mea, până în prezent, când abia ce încep să conștientizez că urmează să se publice continuarea lui „Raven".
Recunosc că nu am fost deloc pregătită pentru ce avea să urmeze. Oamenii să aibă cărțile mele în bibliotecile lor? Să le găsesc în librării? Să fie nevoie să-mi organizez timpul pe parcursul facultății ca să am timp de toate? Mi se părea imposibil. Nu o să neg, a fost greu, dar a meritat. A meritat, pentru că am învățat multe.
Raven m-a învățat multe, cum ar fi că fiecare om pe care-l întâlnim reprezintă un moment sau o lecție. Cum ar spune April: „Se spune că fiecare om reprezintă o lecție. Tu ești cea mai grea, Raven". Însă, nu am fi noi fără acele lecții. De aceea am menționat de mai multe ori momentele. Raven mi-a spus mie odată că viața aceasta este compusă din momente, ca cele în care oamenii se uitau diferit la mine când le ziceam că urmez un  profil real atât la liceu cât și la facultate, deși scriu.
Unii poate sunt curioși de ce am ales asta. Pur și simplu am făcut-o. Îmi place să am cunoștințe în multe domenii, îmi place să știu multe lucruri.
Tot Raven mai spune că viața este ciudată. Și îl cred. La urma urmei, voiam să-i scriu povestea ca pe o distragere și a ajuns să fie cel mai important personaj al meu acum. El m-a învățat următoarele și aș dori să citez din nota de la finalul volumului I: „Raven m-a învățat că suntem la vârsta la care dăm de cei mai temporari oameni.
Raven m-a învățat că lipsurile se compensează în alte părți. Că mereu există un echilibru.
Raven m-a învățat că fiecare om deține puterea de a se vindeca singur. Asta nu înseamnă că oamenii nu se vindecă unii pe alții, ci fac schimb de bucăți din suflet și dau de unde au mai mult. Din nou, echilibrul.
Vezi, Raven? M-ai învățat ce înseamnă echilibrul când erai pe marginea prăpastiei, pe o ață subțire deasupra unui abis. Acum tu trebuie să înveți să nu mai cauți liniștea făcând gălăgie. O sperii".
Ca orice poveste, ar trebui să am pregătit un final, nu? O să închei aici cu mulțumiri cititorilor mei minunați, ție, care ai ajuns până aici și ai citit o parte din haosul meu și celor de la Editura Creator că s-au ocupat atât de frumos de povestea lui Raven și care mă suportă de fiecare dată când îi înnebunesc cu mesaje.
Vă doresc lecturi frumoase, cititori dragi!
Atașez mai jos un link către pagina de Facebook
și către Raven:
https://www.facebook.com/saradustautor
 
https://www.libris.ro/raven-si-vocile-din-capul-
lui-sara-dust-LIB978-606-029-508-2--p27201230.html?
gclid=Cj0KCQjwl92XBhC7ARIsAHLl9akREcDg7-
BnowblhCcgnnVtnCQFPgXTI_dA7uN21ggJxvAVW-
g2LGwaAgwqEALw_wcB
Sara, și noi îți mulțumim că exiști și că te-am descoperit!
Sperăm ca tot mai mulți să te descopere, să te citească și să te iubească!
Ovidiu Dan
(Vom reveni.)

Trimite email
miercuri, 20 mai 2026 la 19:39:55 Ora de vară a Europei de Est

Poza zilei

Concert Compact

Concert Compact Paul Ciuci 
joi, 21 mai, ora 21.00
la Hard Rock Cafe, București