Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Simple coincidențe și un traseu comun... „A la recherche du temps perdu”?

„Welcome to My Paradise”

Simple coincidențe și un traseu comun... „A la recherche du temps perdu”?

Văzând aseară cât de mulți prieteni are Lulu Cremeneanu, m-am întrebat dacă prietenii se fac sau se aleg...
Din 1994 până în 2004 ... sunt simple coincidențe sau un traseu comun... „În căutarea timpului pierdut”, la Crișana (tineret) și Radio „Sonvest”?

 Și una și alta. Pentru că atunci l-am cunoscut pe bunul meu prieten, de care nu ai cum să te desparți. El pleacă doar, și revine mereu, rămâne același, căci este statornic într-ale sale, atent, deschis și bun. De o bunătate care i se trage de la caracter. Are multe calități, și prieteni pe măsură. Pe unde trece, lasă-n urmă doar prieteni și prieteni(i). Așa i s-a întâmplat de când îl știu, iar aseară am avut certitudinea că l-am citit bine.
 „O sărbătoare de prieteni”
 Duminică, 24 mai 2009, o zi istorică pentru Lulu. De ce nu 23 august? De ce la hotel Maxim din Oradea și nu la o discotecă din Binș ori la „Samuil Vulcan” („cimitir al tinereții sale”)? Doar el știe cel mai bine. Nu-l judec, ci doar umblu la coincidențe.
 Prima sa carte -„Welcome to My Paradise”- este scrisă cu și pentru prieteni, din pure coincidențe fericite care i-au marcat viața și destinul. „O carte grozavă, cu un titlu deosebit de sugestiv” „care se citește cu sufletul la gură”, susțin cei care au lecturat-o. Eu o am, dar nu am parcurs-o încă, doar am frunzărit-o, aseară, la grădina de vară. Prefer să o iau (în mâini) seară de seară, ca pe un medicament administrat în doze mici, având-o pe noptieră și luând-o înainte de culcare pentru a rămâne mai mult timp în Paradisul său. Lulu a devenit scriitor, așa că am timp să-l lecturez, iar el nu se supără. Sunt de aceeași părere cu cei care aseară spuneau „Va pleca din nou în Paradis ca să-și recupereze inima”. Alții au apreciat faptul că „acel Paradis îl poartă cu el. O dovadă este această carte”. Mai apoi „Lulu Cremeneanu este un regizor”, ca să-l citez pe criticul de artă. „Welcome to My Paradise” „nu este o carte despre el, ci despre prieteni, despre alții. Nu am luat cartea ca să mă sprijin de ea”... Pentru că Ramona avea deja una în mâini („Frumusețea ca senzație fizică”), din care a citat: „Arta este să-ți ascunzi arta”.
 „Mă simt ca la ziua mea”
 A grăit, simplu, Lulu. Sunt eu scriitor? Am scris cartea ca și cititor...”
Încă o dată și încă o dată, Lulu a deschis cutia cu bomboane de ciocolată din care și-a servit prietenii... cu câte o carte. Mie mi-a scris: „Lui Ovidiu,
Primul om care m-a publicat în Oradea.
Îți mulțumesc.”
 Și eu îți mulțumesc, dragă prietene!
 Am participat aseară la o „sărbătoare de prieteni”, pentru care îți mulțumesc, dragă Lulule, și te felicit pentru lansarea în lumea oamenilor de litere. Despre carte o să mai vorbim! Ovidiu DAN
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Simple coincidențe și un traseu comun... „A la recherche du temps perdu”?

Trimite email

Pentru mai multe poze click aici

luni, 22 iulie 2019