Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Nume mari, despre Urmuz

Revista de cultură ,,Curtea de la Argeş”, nr. 3 /2023

Nume mari, despre Urmuz

,,Nume mari, profesionişti, rostind/scriind vorbe mari. Şi, multe dintre ele, spuse „în linişte", nu imediat după moartea sa, sub emoţia evenimentului. Vorbe care par disproporţionate, în raport cu puţinătatea operei (cunoscute a) lui Urmuz - poate tocmai de aceea părând mai justificate, ţinând seama de posteritatea impresionantă pe care acesta o cunoaşte. Disproporţionate vorbele şi în raport cu alţi scriitori, care au scris incomparabil mai mult, dar care „au rămas" incomparabil mai puţin în memoria literară şi culturală în general.

Căci, într­adevăr, există un veritabil mit Urmuz, care a debutat cu un cult al său, întreţinut „cu o adevărată fervoare cvasireligioasă" de „moderniştii de diverse nuanţe (dadaişti, constructivişti, suprarealişti etc.)", care­şi aduc „omagiul lor necondiţionat memoriei aceluia în care vedeau un mare înainte­mergător, un profet, un geniu tutelar" (Nicolae Balotă, Urmuz, Ed. Dacia, 1970, p. 147). Exemplifică, citează, încearcă să explice criticul în carte această situaţie.
Multe detalii pot fi găsite - fără a epuiza subiectul - şi în excelentul volum al lui Constantin Cubleşan, Urmuz în conştiinţa criticii, Ed. Cartea Românească, 2014. A contat, desigur, în creşterea acestui mit şi paradoxul (aparent doar?) dintre viaţa „civilă" a lui Urmuz şi creaţia sa, inclusiv sinuciderea (spune Petru Cârdu, acum un deceniu şi jumătate, în contextul traducerii în limba sârbă a lui Urmuz: „Urmuz este distrugătorul moştenirii literare româneşti. Un om cu două vieţi, care a scurtat una din proprie iniţiativă, dar a creat o mare lucrare independentă care stă în faţa noastră. (...) El a aparţinut sfintei constelaţii a tragicilor" (subl. n.), dar cu siguranţă explicaţia stă în termenul impact. Asupra literaturii în primul rând, ca manifestare de mare pregnanţă într­un moment de „ruptură" în cultura începutului de secol XX şi, nu mai puţin relevant, în... grila de percepere/evaluare a lumii, pentru că ne­a dăruit adjectivul urmuzian! „În viaţa noastră publică ... locul lui Caragiale a fost schimbat cu Urmuz", scrie Nichita Danilov chiar pe coperta cărţii sale ,,De la Caragiale la Urmuz sau realitatea sub formă de conservă", Ed. Tracus Arte, 2021. Câţi scriitori - români sau străini - au mai inspirat adjective care se pot folosi nu referitor la opera lor, ci pentru a descrie „viaţa publică" (îmi vine în minte, la noi, numai bacovian, din lume aş menţiona donquijotesc, pantagruelic etc., acestea de pe urmă plecând de la personaje-mituri).
Revin însă la citate, fără a mai relua şi spusele lui Eugen Ionescu de prin anii 1960, nici pe cele mai vechi ale lui Saşa Pană, Geo Bogza şi altora din anii 1930 - cu excepţia unei afirmaţii a lui Vasile Voiculescu, rostită la radio în 1932 şi republicată în Gânduri albe, Cartea Românească, 1986 (pag. 97): „Despre scriitorul Urmuz se poate spune că e unic. Bun sau admirabil sunt epitete pentru literatura obişnuită. Creaţiilor lui Urmuz nu li se potriveşte decât calificativul unic... Uluitoarea lui apariţie în literatura noastră a uimit pe toţi şi a zăpăcit pe cei mai mulţi". Ceva de genul acesta spune şi Geo Bogza în ,,Eu sunt ţinta", o carte de dialoguri cu Diana Turconi (Editura Du Style, 1996, p. 49): „Mare e puţin spus. El este întemeietorul literaturii absurde,  înaintea tuturor celor care au scris în genul acesta în Europa". Iar la pagina 53 citim: „Prin zbuciumul lăuntric, prin curajul de a nu­i cere vieţii vreun confort oarecare, prin sfârşitul tragic şi puritatea aspiraţiilor, Urmuz stă lângă Eminescu". Urmuz „a plătit cu viaţa literatura pe care a scris­o - şi de aceea este atât de autentică"...
Am citat din editorialul domnului academician Gheorghe Păun, redactorul-șef al revistei.
Merită, însă, să citiți și mai departe articolul, și să lecturați întreg numărul la adresa cunoscută www.curteadelaarges.ro
Ce mai putem afla din acest număr, despre care facem vorbire: Horia Bădescu: Historia magistra vitae şi „perfidul Albion", Acad. Cătălin Zamfir: Sociologia şi visul României, Dan Anghelescu: Vintilă Horia - Romanul ca poezie şi cunoaştere, Alexandru Mărchidan: Ardealul - pământ românesc, Eufrosina Otlăcan: Polivalenţa matematicienilor români, Theodor Codreanu: Calendarul câinelui fosforescent, Tudor Nedelcea: Eminescu: Influenţa austriacă asupra românilor, Lucian Costache: Fuchsiada - Epopeea eroicului sunet muzical...și multe altele.
Excelență, vă mulțumim și pentru acest număr bogat și interesant!
(OviDan)

Trimite email
miercuri, 10 iunie 2026 la 21:06:20 Ora de vară a Europei de Est