Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Criza de lideri (în UE), de Gheorghe Păun

Revista de cultură ,,Curtea de la Argeş” pe luna iulie

Criza de lideri (în UE), de Gheorghe Păun

,,Da, de la UE plec, pentru că la acest nivel lucrurile sunt clare și parcă în degradare fără scăpare - când văd ideile-deciziile-directivele prea ades grăbite, utopice, contraproductive (nu le mai iau în seamă și pe cele aberant progresiste, woke), de prea multe ori contrazise de realitate și tot de multe ori ajustate de contradirective ulterioare, am în fața ochilor un grup de liceeni care, aflați în săptămâna „școala altfel", s-au instalat în birourile de la Bruxelles și se întrec, amuzându-se, în a conduce Europa cea unită, întrecerea având un singur criteriu: care e decizia cea mai cool... Dar criza din titlu se resimte peste tot în lume, în particular, pe meleagurile noastre.

Atunci când apar și oameni de stat printre politicieni, personalități mai puternice, fie sunt repede anihilați de propaganda globalist-neomarxistă, de corporatocrație, de banul mondial, fie, dacă ajung la conducerea unor state, sunt taxați de dictatori și extremiști, iar dacă chiar contează geopolitic, sunt etichetați ca formând o „axă a răului", binele fiind, desigur, rezervat etichetatorilor.
Dacă ne gândim puțin, nici nu se poate altfel - vreau să spun, un om de stat, deci care vrea să facă ceva pentru țara lui, oricât de decent-autentic suveranist ar fi el, nu poate supraviețui în fața asaltului oengist, presiunii mass-mediei, atacurilor „agenților de influență" și „statului paralel", capcanelor justiției (avem exemple de la noi, dar auzim destule și dinspre alte meleaguri) - toate acestea cu supervizare/finanțare din afară, dacă nu controlează cât de cât toate subsistemele aferente ale statului, dacă nu devine un „autocrat", iar asta inevitabil împinge lucrurile spre marginea „statului de drept", a „democrației". Am pus ghilimele, pentru că, la fel ca „binele", „drepturile omului" și alte vorbe mari care pavează drumul spre brava lume nouă a lui Aldoux Huxley precum intențiile bune pavează iadul, statul de drept și democrația și-au pierdut conținutul, au devenit mantre-sloganuri ale propagandei, deci ale manipulării.
Asta, la nivel de șefi de state, unde dilema este clară. Ori progresiști activi, obedienți în fața „forței obscure", dar drastici în privința „supușilor" (cazuri-etalon: Canada, Noua Zeelandă, Franța...), cu toții încărcând lista pe care istoria de mâine o va considera rușinoasă, neștiind ce nume să dea vremurilor jenante de astăzi, ori „dictatori". Aceștia de pe urmă nu au deloc o soartă ușoară. Chiar „despoți luminați" de-ar fi, pe de o parte, în timp, puterea corupe, pe de alta, ei sunt, vorba unui proverb chinezesc, „călare pe tigru" și nu se pot da jos - măcar atâta vreme cât lumea e sub controlul corporatocrației și al instrumentelor acesteia.
Mai tristă este situația UE, care nici nu pare a fi în stare, obiectiv vorbind, să producă un lider cu reală personalitate, cu viziune, acționând în sensul „acelei Europe în care credem" - aluzie la Declarația de la Paris din 2017, ba chiar și la o recentă carte cu acest titlu. Ca peste tot, acționează mediocrizarea indusă de zgomot, digitalizare, consumerism, birocratizarea (subsistem care, peste tot, se autonomizează și este foarte greu să nu ajungă să lucreze pentru sine), politizarea, dusă până la „luptă" între partide, cu multele consecințe nefaste (cel puțin non-conlucrare, dacă nu chiar sabotare reciprocă, plus ciclurile electorale, care fragmentează, derutează, cultivă demagogia, degradează inclusiv bunele intenții), dar la nivelul UE se adaugă concurența între statele membre. Nu marile personalități, precum „părinții fondatori ai Europei Unite", candidează și eventual ajung la conducerea acesteia, ci reprezentanți ai unor partide, ai unor state, ai unor interese nu totdeauna transparente. Ca și în cazul statelor, și în cazul UE (și al altor organisme internaționale), la conducere ajung persoane negociate, agreate, beneficiare și ale unor concursuri de împrejurări, dar preponderent „cu mânere", dependente de eminențele cenușii din spatele scenei (păpușarii, persoane sau instituții) - banul și puterea, nelimitate ambele, fiind principalele preocupări ale acestor eminențe".
Am citat, firește, din editorialul domnului redactor-șef, domnul academician Gheorghe Păun.
Puteți citi și mai departe la adresa cunoscută www.curteadelaarges.ro
Ce alte articole mai puteți lectura în numărul din iulie: Horia Bădescu: „Oile gândirii"; Georgel Rusu: Ne îndepărtăm de noi înşine? Mihaela Malea Stroe: Mere roşii, nostalgii, etichete; Tudor Nedelcea: Din nou despre Declaraţia de la Budapesta; Narcis Zărnescu: Mica Romă, între Biblia de la Blaj şi Proclamaţia lui Simion Bărnuţiu; Raia Rogac, Ion Constantin: Onisifor Ghibu, un revoluţionar ardelean basarabean; Aurelian Bădulescu: O nouă fotografie a lui Urmuz... dar și alte articole.
Vă mulțumim și pentru acest număr, distinse domnule academician Gheorghe Păun!
(Ovidiu Dan)

Trimite email
miercuri, 10 iunie 2026 la 21:07:05 Ora de vară a Europei de Est