Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
9 februarie 2026

Ilie Bolojan, despre restricțiile pentru copii pe rețele sociale: E o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine, va fi o discuție în perioada următoare / Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri

Premierul Ilie Bolojan și-a reafirmat rezervele exprimate săptămâna trecută cu privire la interzicerea accesului copiilor sub 15-16 ani la rețele sociale și a arătat, într-un interviu acordat luni seară Digi24, că „asta va fi o discuție care se va lua (sic!) în perioada următoare”. El a precizat, însă, cu aceeași ocazie că subiectul reprezintă „o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine”.
Întrebat dacă există cineva în guvern care să „preia proiectul cu rețelele sociale” și eventuale restricții pentru copii, conform dezbaterilor din țările europene și din România, el a spus că a „încercat să fie ponderat”.

Amintim că, săptămâna trecută, el spunea despre limitări pentru accesul copiilor la social media: E greu să iei o măsură dar care, dacă nu o poți spune în practică, mai bine nu o iei (sic).
În interviul pentru Digi 24, el a revenit asupra opiniei că părinții pot avea un rol mai puternic în „a încerca un dialog” cu copiii despre dezinformare și manipulare: „Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri. Nu spun în sensul supravegherii, dar în sensul de a-i lămuri, de a încerca un dialog cu ei, pentru a-i, oarecum, preveni vizavi de ce se întâmplă atunci când stai foarte mult pe rețele sau cum pot fi foarte ușor dezinformat și manipulat”.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

28 ianuarie 2026

Știri
OFICIAL Din anul școlar 2026-2027, liceele pedagogice nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor / Noile specializări

De anul școlar viitor, liceele cu profil pedagogic nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial. Este vorba despre ordinul nr. 3008 din 8 ianuarie 2026, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar pedagogic. Potrivit regulamentului, noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.
Specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, care funcționează în baza Legii educației naționale nr.1/2011, nu se află în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, acesta fiind și motivul pentru care nu se mai organizează, din anul școlar 2026-2027, admitere pentru aceste specializări.
Art. 2. — „Pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, specializări care funcționează în baza Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, specializări pentru care nu se mai organizează admitere începând cu anul școlar 2026-2027, rămân valabile planurile-cadru și programele școlare aflate în uz la data admiterii și înscrierii elevilor de la aceste specializări în clasa a IX-a a studiilor liceale”, se arată în ordinul publicat în Monitorul Oficial.

În regulament se arată că noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.

Art. 2. — „(1) Unitățile de învățământ în care se organizează învățământ vocațional pedagogic sunt unități de învățământ liceal, care au capacitatea de a organiza procesul de predare-învățare-evaluare și practica pedagogică pentru specializările din cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, respectiv: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară”.

Criza de lideri (în UE), de Gheorghe Păun

Revista de cultură ,,Curtea de la Argeş” pe luna iulie

Criza de lideri (în UE), de Gheorghe Păun

,,Da, de la UE plec, pentru că la acest nivel lucrurile sunt clare și parcă în degradare fără scăpare - când văd ideile-deciziile-directivele prea ades grăbite, utopice, contraproductive (nu le mai iau în seamă și pe cele aberant progresiste, woke), de prea multe ori contrazise de realitate și tot de multe ori ajustate de contradirective ulterioare, am în fața ochilor un grup de liceeni care, aflați în săptămâna „școala altfel", s-au instalat în birourile de la Bruxelles și se întrec, amuzându-se, în a conduce Europa cea unită, întrecerea având un singur criteriu: care e decizia cea mai cool... Dar criza din titlu se resimte peste tot în lume, în particular, pe meleagurile noastre.

Atunci când apar și oameni de stat printre politicieni, personalități mai puternice, fie sunt repede anihilați de propaganda globalist-neomarxistă, de corporatocrație, de banul mondial, fie, dacă ajung la conducerea unor state, sunt taxați de dictatori și extremiști, iar dacă chiar contează geopolitic, sunt etichetați ca formând o „axă a răului", binele fiind, desigur, rezervat etichetatorilor.
Dacă ne gândim puțin, nici nu se poate altfel - vreau să spun, un om de stat, deci care vrea să facă ceva pentru țara lui, oricât de decent-autentic suveranist ar fi el, nu poate supraviețui în fața asaltului oengist, presiunii mass-mediei, atacurilor „agenților de influență" și „statului paralel", capcanelor justiției (avem exemple de la noi, dar auzim destule și dinspre alte meleaguri) - toate acestea cu supervizare/finanțare din afară, dacă nu controlează cât de cât toate subsistemele aferente ale statului, dacă nu devine un „autocrat", iar asta inevitabil împinge lucrurile spre marginea „statului de drept", a „democrației". Am pus ghilimele, pentru că, la fel ca „binele", „drepturile omului" și alte vorbe mari care pavează drumul spre brava lume nouă a lui Aldoux Huxley precum intențiile bune pavează iadul, statul de drept și democrația și-au pierdut conținutul, au devenit mantre-sloganuri ale propagandei, deci ale manipulării.
Asta, la nivel de șefi de state, unde dilema este clară. Ori progresiști activi, obedienți în fața „forței obscure", dar drastici în privința „supușilor" (cazuri-etalon: Canada, Noua Zeelandă, Franța...), cu toții încărcând lista pe care istoria de mâine o va considera rușinoasă, neștiind ce nume să dea vremurilor jenante de astăzi, ori „dictatori". Aceștia de pe urmă nu au deloc o soartă ușoară. Chiar „despoți luminați" de-ar fi, pe de o parte, în timp, puterea corupe, pe de alta, ei sunt, vorba unui proverb chinezesc, „călare pe tigru" și nu se pot da jos - măcar atâta vreme cât lumea e sub controlul corporatocrației și al instrumentelor acesteia.
Mai tristă este situația UE, care nici nu pare a fi în stare, obiectiv vorbind, să producă un lider cu reală personalitate, cu viziune, acționând în sensul „acelei Europe în care credem" - aluzie la Declarația de la Paris din 2017, ba chiar și la o recentă carte cu acest titlu. Ca peste tot, acționează mediocrizarea indusă de zgomot, digitalizare, consumerism, birocratizarea (subsistem care, peste tot, se autonomizează și este foarte greu să nu ajungă să lucreze pentru sine), politizarea, dusă până la „luptă" între partide, cu multele consecințe nefaste (cel puțin non-conlucrare, dacă nu chiar sabotare reciprocă, plus ciclurile electorale, care fragmentează, derutează, cultivă demagogia, degradează inclusiv bunele intenții), dar la nivelul UE se adaugă concurența între statele membre. Nu marile personalități, precum „părinții fondatori ai Europei Unite", candidează și eventual ajung la conducerea acesteia, ci reprezentanți ai unor partide, ai unor state, ai unor interese nu totdeauna transparente. Ca și în cazul statelor, și în cazul UE (și al altor organisme internaționale), la conducere ajung persoane negociate, agreate, beneficiare și ale unor concursuri de împrejurări, dar preponderent „cu mânere", dependente de eminențele cenușii din spatele scenei (păpușarii, persoane sau instituții) - banul și puterea, nelimitate ambele, fiind principalele preocupări ale acestor eminențe".
Am citat, firește, din editorialul domnului redactor-șef, domnul academician Gheorghe Păun.
Puteți citi și mai departe la adresa cunoscută www.curteadelaarges.ro
Ce alte articole mai puteți lectura în numărul din iulie: Horia Bădescu: „Oile gândirii"; Georgel Rusu: Ne îndepărtăm de noi înşine? Mihaela Malea Stroe: Mere roşii, nostalgii, etichete; Tudor Nedelcea: Din nou despre Declaraţia de la Budapesta; Narcis Zărnescu: Mica Romă, între Biblia de la Blaj şi Proclamaţia lui Simion Bărnuţiu; Raia Rogac, Ion Constantin: Onisifor Ghibu, un revoluţionar ardelean basarabean; Aurelian Bădulescu: O nouă fotografie a lui Urmuz... dar și alte articole.
Vă mulțumim și pentru acest număr, distinse domnule academician Gheorghe Păun!
(Ovidiu Dan)
Trimite email
miercuri, 25 februarie 2026 la 16:16:36 Ora standard a Europei de Est